Numele meu este Toader şi aş dori să cer sprijin şi consiliere în depăşirea sentimentelor de vinovăţie şi nelinişte care străbat fiinţa mea în legătură cu orientarea mea sexuală, fiind atras de sexul meu şi, în acelaşi timp, şi de sexul opus, deşi ştiu că nu e bine şi biblic, şi totodată sunt conştient că starea mea poate fi schimbată de dragostea, harul şi bunătatea lui Dumnezeu.

Doresc să mă căsătoresc şi să am o căsnicie fericită şi binecuvântată de Domnul şi am unele momente când doresc din toată inima mea să sparg gheaţa cu o fată, dar Cel Rău are grijă să aducă în viaţa mea acele gânduri şi sentimente care mă împiedică să fac acest lucru.

În speranţa unui sfat, sprijin în rugăciune şi ajutor în depăşirea acestui moment, vă mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sunt disperat, nu ştiu ce să fac! Sunt homosexual şi vreau să mă schimb! M-am închis în mine de foarte mult timp, mi-e ruşine foarte mult de ceea ce sunt. Nu am avut niciodată cu cine vorbi despre problemele mele. Sunt trist mereu, nu pot zâmbi, mi-e teamă de lume, să nu râdă de mine. Până acum un an nu am spus nimănui. Apoi am spus, fiindcă nu am mai putut ţine în mine.

Am avut nişte crize, am căzut în depresie, m-au luat cu salvarea. Începusem să vorbesc singur şi plângeam, parcă era ceva în mintea mea şi îmi spunea într-una cuvântul „spune!” Nu m-am mai putut abţine şi am spus unui prieten. Îmi era foarte ruşine. La vreo câteva zile am spus şi familiei, dar mă bucur că au reacţionat bine. Şi prietenii mi-au spus numai cuvinte frumoase, m-au acceptat aşa cum sunt.

Dar eu nu mă accept, nu pot, mă simt prost faţă de toţi. Am încercat să mă sinucid de două ori; nu am reuşit. Eu cred că e mai bine să mor, dar ţin foarte mult la familie şi nu vreau să îi fac să sufere. Acum sunt pensionat pe caz de boală, din cauză că am probleme psihice. Cred că din cauză că m-am închis prea mult în mine.

O să fie foarte greu să mă schimb, pentru că sunt prea obsedat, nu pot să stau fără să visez. O relaţie nu am avut niciodată cu un homosexual, fiindcă mi-a fost ruşine, dar am avut numere de telefon şi le-am şters acum. Am şi cont pe un site şi pe chat, dar nu mai intru.

Astăzi am vorbit cu un specialist din Bucureşti, care lucrează cu Dumnezeu, despre problema mea şi mi-a spus la fel ca voi: numai cu ajutorul lui Dumnezeu mă pot schimba, să mă rog cât mai mult, să merg să mă spovedesc. Dar eu nu am fost la biserică niciodată. Nu prea sunt credincios, din cauza a ceea ce sunt. Nu am deloc încredere în Dumnezeu, pentru că am numai ghinioane. Trebuie să învăţ să trăiesc aşa, chiar dacă nu mă acceptă nimeni.

Îmi cer încă o dată scuze că v-am deranjat degeaba. Vă doresc multă sănătate şi vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi!

DUPĂ UN TIMP

Am citit cartea, e o lecţie de viaţă. M-a făcut să cred mai mult în Dumnezeu, am mai şi plâns când am citit-o. Am făcut multe păcate, am avut probleme cu băutura şi făceam lucruri oribile. Nu ştiu dacă mă va ierta Dumnezeu pentru ceea ce făceam când eram beat. Sper că nu vă supăraţi că vă trimit mesaj, dar simt nevoia să mă descarc.

Salut, Marc! Frumoasă poveste! A trebuit să ai foarte multă putere să o scrii. Simt compasiune pentru tine, fiindcă şi eu am trecut prin ce ai trecut tu. Am o întrebare: tu, dacă vrei să ai o familie, ce faci cu părinţii tăi?

Am să mă rog pentru tine ca Dumnezeu să te poată ajuta, să-ţi dea putere să treci peste toate, pentru că ştiu prin ce am trecut şi eu. Eu am fost poate mai rău. Mergeam la biserică duminică de duminică şi aveam din ce în ce mai multe ispite, iar asta mă supăra cel mai mult, dar mă rugam ca Dumnezeu să mă întărească.

Sunt ortodox, dar nu mergeam numai la ortodocşi. Nu am mai fost de mult la o biserică, pentru că simt că mă joc cu Dumnezeu şi nu prea merge.

Eu sunt bisexual. Nu mai pot să mă las, este ca un drog pentru mine. Şi eu am fost violat într-un cămin pe care îl consideram o celulă de închisoare. Acum sunt într-un centru evanghelic, suntem ca în familie. Numai educatorii sunt evanghelici şi unii copii, eu nu pot fi evanghelic, pentru că sunt gay. L-am primit pe Dumnezeu în inima mea, dar dacă nu faci voia Lui, nu mai eşti al Lui. Este adevărat, crede-mă, că ştiu ce zic şi prin ce am trecut. Domnul cu noi!

[Mihnea a trimis aceste rânduri ca răspuns la mărturia lui Marc.]

Aş avea şi eu o întrebare. Am patruzeci şi patru de ani, de mic orientarea mea a fost homosexuală. Am fost căsătorit, am doi copii, am divorţat acum cinci ani pentru că nu mai puteam avea relaţii cu soţia mea, mă atrag mai mult bărbaţii. Ce sfat aţi putea să îmi daţi?

Eu sunt un om credincios, aşa am fost crescut de părinţii mei. Am vrut să scap de acest păcat pe care îl am, dar nu am reuşit şi nici nu cred că o să reuşesc vreodată, cu toate eforturile mele şi cu toată credinţa şi rugăminţile faţă de Dumnezeu. Vă mulţumesc şi aştept un răspuns de la voi. Doamne ajută!

Sunt creştin, aşa s-ar zice. Pocăinţa mea a rezistat cam trei ani de la botez, dar am realizat că nu sunt mântuit, fiindcă nu s-a produs în mine acea schimbare şi naştere din nou.

Când eram mic, părinţii mei erau certaţi cu fratele lui tata, de fapt cu toţi fraţii, pentru avere. Într-o zi, când nu erau părinţii acasă, au venit peste mine în curte. Am suferit un şoc, pentru că m-au fugărit prin toată curtea. După acel incident m-am trezit noaptea şi m-am dat cu capul de perete câteva nopţi la rând. Bineînţeles că părinţii nu au aflat nici până în ziua de astăzi.

Toate acele lovituri m-au afectat mai târziu. Nu am mai putut să învăţ, să mă concentrez şi, desigur, nu ştiu să adun, să scad, nu ştiu tabla înmulţirii.

Nu sunt deloc comunicativ, prietenii mei îi numeri pe o mână, pe lângă toate acestea mai sunt şi homosexual şi, în ultimul an, depresiv.

V-am văzut o dată pe Messenger, dar nu v-am întrebat nimic. Eram în faza aceea de depresie, iar când mă apucă „crizele”, nu vreau şi nu am chef să vorbesc cu nimeni. M‑am gândit să vă întreb ceva, dar nu ştiam ce, aşa că am lăsat-o baltă. Pe scurt, în fiecare zi sunt din ce în ce mai rău, din toate punctele de vedere.

[Grigore este evanghelic.]

Salut! Încerc să găsesc ajutor. Ştiu că se practica la dumneavoastră un fel de terapie online. Fiecare îşi spunea povestea şi fiecare încerca să ajute. Ştiu că existau şi doi moderatori psihologi care ofereau ajutor. Chiar am luat parte la aşa ceva acum… ceva vreme. Am renunţat. Mă credeam „vindecat”, dar se pare că nu sunt.

Vă rog să îmi spuneţi dacă se mai practică chestia asta şi cum pot lua parte, un mail, orice, ceva să mă ajute. Am uitat cum se proceda. Am uitat…

Ştiu că am găsit această terapie online de pe homosexualitate.ro. Sunt conştient că am această problemă şi vreau să o schimb. Vă rog, ajutaţi-mă!