de Keith Tiller

Keith Tiller

Travestismul

Ce este travestismul sau travestirea?

Purtarea compulsivă de îmbrăcăminte aparținând sexului opus. În principal este o activitate specifică bărbaților. Adesea are ca rezultat excitarea sexuală. Travestiții rămân conștienți de sexul lor biologic și de obicei sunt mulțumiți de el.

Cum diferă travestismul de transsexualitate?

Travestismul și transsexualitatea masculină diferă prin gradul lor. Ambele comportamente sunt parte a unui continuum. Transsexualitatea reprezintă punctul final al continuumului. Transsexualii nu sunt mulțumiți cu sexul lor biologic. Toți transsexualii trec inevitabil printr-o perioadă de travestire.

Identitatea

Travestismul și transsexualitatea sunt amândouă chestiuni de identitate personală. Din punct de vedere clinic, astfel de comportamente sunt considerate tulburări de identitate de gen.

Sunt homosexualitatea și travestismul același lucru?

Nu. Travestismul nu este homosexualitate. (În mod frecvent, transsexualii se disociază puternic de homosexualitate.)

Ce este o drag queen?

Unora dintre homosexuali le place parodierea teatrală a femeilor și sunt cunoscuți ca drag queen. Se crede că termenul își are originea în teatrul elisabetan. Pe vremea aceea, femeilor nu li se permitea să joace pe scenă, deci rolurile lor erau jucate de băieți sau de bărbați mici de statură. Costumele pentru femei erau grele și erau târâte [dragged, în limba engleză, n. trad.] pe scenă.

Fetișismul

Excitare sexuală asociată cu un obiect neînsuflețit, precum mănușile sau pantofii.

Cauza travestismului

Nu se poate demonstra că există o cauză biochimică (biologică). Invariabil, travestiții raportează că practica travestirii s-a dezvoltat în frageda copilărie, cu siguranță, înainte de debutul pubertății. Autoritățile din domeniu tind să fie de acord că există o cauză multifactorială – în principal de origine psihologică.

Transsexualitatea/transsexualismul

Ce este un transsexual?

Termenul este folosit pentru a descrie un individ aparent normal din punct de vedere biologic, care are o dorință copleșitoare de a fi identificat ca membru al sexului opus. Tot mai des, astfel de indivizi solicită terapie chimică (hormonală) și să fie operați, pentru a-și modifica corpul în conformitate cu cel aparținând sexului biologic opus. În realitate, este imposibil să se transforme, chimic sau chirurgical, sexul biologic al unei persoane. În mod consecvent, autoritățile medicale afirmă că sexul este determinat de cromozomi.

Ce cauzează transsexualismul?

Nu există cauze genetice sau organice dovedite științific pentru transsexualism. Există numeroase speculații nedemonstrabile și multe mituri nedovedite. Cele mai serioase cercetări medicale disponibile sugerează că este o condiție psihologică.

Ce înseamnă intersex?

Un număr de cazuri medicale rare (1:2000 de nașteri), unde există o anumită ambiguitate sexuală fizică. Aceste cazuri bine cunoscute includ hermafrodismul, sindromul Turner și hiperplazia adrenală congenitală. Unele situații intersex este posibil să nu se manifeste până în adolescență. Situațiile intersex au la bază cauze biochimice demonstrabile, confirmate, în mod normal, prin teste de sânge. Stările intersex nu trebuie confundate cu transsexualismul. Diagnosticarea corectă a transsexualismului ar trebui să includă un test cromozomial, pentru a elimina posibilitatea unei stări intersex preexistente.

Ce este tulburarea de identitate de gen?

Termenul clinic (sau medical) folosit pentru a-i descrie pe cei care se descriu pe ei înșiși (sau se autoidentifică) drept transsexuali. Termenul „transsexualism” este impropriu. Termenul clinic este mai precis, deoarece pune accentul pe identitatea autopercepută a persoanei.

Este o afirmație falsă, deși populară, că s-a dovedit că transsexualismul (tulburarea de identitate de gen) există ca o consecință a unei anormalități în creier sau poate ca o consecință a unui dezechilibru hormonal anterior nașterii. Cu toate că s-au făcut câteva studii pe creiere de transsexuali decedați, astfel de studii sunt limitate ca scop și departe de a fi concluzive. Teoriile despre dezechilibrul hormonal prenatal sunt speculative.

Numărul studiilor științifice despre transsexualism este limitat. Cercetările făcute indică, în mod covârșitor, o cauzare multifactorială și, în principal, psihologică în origine. Dovezile din psihiatrie indică faptul că ambiguitatea de gen răspunde pozitiv la terapii, fără a se recurge la chirurgie. Prin urmare, transsexualismul continuă să fie privit de autoritățile medicale în primul rând ca o problemă de identitate personală, deși nu există un consens cu privire la tratamentul potrivit pentru starea respectivă.

Transsexualismul este homosexualitate?

Nu. Homosexualismul este atracția fizică și/sau emoțională față de persoane de același sex, inclusiv dorința de a da curs atracției respective. Homosexualii sunt, în mod normal, mulțumiți de sexul lor biologic. Rareori au o dorință puternică de a-și schimba sexul.

Bisexualismul este același lucru cu transsexualismul?

Nu.

Copiii se află într-o situație de risc?

Nu, transgenderii nu sunt pedofili.

Ce este operația de schimbare de sex?

Un număr de operații chirurgicale care au ca scop modificarea corpului unei persoane în conformitate cu cel aparținând sexului biologic opus. De obicei, operația are loc în mod obișnuit simultan cu terapiile chimice (hormonale), care redistribuie grăsimea în corp, modifică textura pielii sau părul de pe corp. Cantitatea de operații sau terapii chimice asumate variază în funcție de individ. Se estimează că 50% dintre transsexuali nu recurg efectiv la operația de schimbare de sex.

Cât costă operația?

Prețul variază în funcție de cantitatea de intervenții chirurgicale. Cel puțin 7000 de lire sterline.

Ce se întâmplă dacă persoana se răzgândește după operație?

Într-adevăr, transsexualii postoperativi recunosc din când în când că operația a fost o greșeală sau că a fost prost efectuată. Este imposibil să se înlocuiască satisfăcător organele genitale îndepărtate. Cu anumite limite, operația reparativă este disponibilă, la un cost considerabil.

Consilierea înainte de operație este disponibilă?

Este, dar candidații sunt tot mai mult trimiși rapid la operație efectiv imediat ce fac cerere, cu o consiliere minimală sau fără consiliere. Liniile directoare existente recomandă cel puțin doi ani de trai în rolul de gen dorit. Ele sunt frecvent ignorate. Diagnosticarea și aprovizionarea cu hormoni sunt acum disponibile pretutindeni pe internet.

Transsexualii se căsătoresc și au familii?

Mulți transsexuali sunt sau au fost căsătoriți. Mulți sunt tați sau mame. Puține căsătorii supraviețuiesc transsexualismului. De obicei părinții transsexuali rămân înstrăinați de copiii lor.

Dar travestismul (travestirea)?

Travestismul se referă la purtarea de îmbrăcăminte aparținând sexului opus, în principal de către bărbați, adesea având ca rezultat excitarea sexuală. Travestiții rămân conștienți și mulțumiți de sexul lor biologic. Totuși, toți transsexualii trec inevitabil printr-o fază (adesea prelungită) de travestire.

Câți transsexuali există în comunitate?

Se estimează că există mai mult de 5000 de transsexuali postoperativi în Marea Britanie. Aceste estimări nu sunt demne de încredere.

Transsexualii postoperativi trăiesc o viață împlinită?

Unii, aparent da. Mulți totuși nu, rămânând dependenți de diferite forme de suport.

Transsexualilor ar trebui să li se permită să se căsătorescă?

Un transsexual bărbat-către-femeie se poate căsători legal cu un transsexual femeie-către-bărbat. Deoarece nici operația, nici hormonii nu schimbă sexul biologic al persoanei, un transsexual rămâne în sexul său dat (de la naștere). În esență, o „căsătorie” care ar implica un transsexual bărbat-către-femeie și un bărbat biologic ar o fi relație între persoane de același sex. În prezent este ilegală, dar s-a propus o schimbare a legii.

Cum ar trebui să răspundă creștinii la transsexualism?

Transsexualismul este o stare complexă, care nu este ușor de înțeles, în special de către cei care sunt mulțumiți cu identitatea lor de gen. Creștinii ar trebui să răspundă, pe cât posibil, cu compasiune și înțelegere. Totuși, transsexualismul este o stare autodeterminată. Este ceva unic faptul că pacientul își pune propriul diagnostic – medicul doar îl confirmă. Determinarea genetică este improbabil să fie vreodată demonstrată științific. Dovezile sugerează că ambiguitatea de gen aflată la baza transsexualismului și conflictul interior pot fi lente și dureroase. Există probabilitatea ca ele să fie rezolvate cu o dedicare și o hotărâre puternice. Creștinii ar trebui să fie dornici să îi sprijine, în orice mod posibil, pe cei care se luptă cu transsexualitatea, pentru a-și accepta adevăratul sex pe care îl au din naștere.

Nu ar trebui creștinii doar să îi accepte pe oameni așa cum aleg ei să fie?

Toți trăim într-o lume căzută și adesea nu reușim să împlinim standardele lui Dumnezeu. Cu toate acestea, intenția lui Dumnezeu în creație pentru umanitate este clarificată din primele capitole ale cărții Geneza. Intenția Sa este confirmată în întreg Vechiul și Noul Testament. Însuși Isus S-a referit, în mod paradigmatic, la relatarea creației din Geneza. Creștinii care au parte de o naștere din nou scripturală ar trebui să se aștepte ca plinătatea personală să rezulte din dedicarea lor de a fi pe deplin ascultători de Hristos, inclusiv în ceea ce privește orice ambiguitate în identitate. Creștinii ar trebui să se aștepte ca transformarea prin lucrarea Duhului Sfânt să aibă loc în viața oricui, aceasta având ca rezultat o viață ca a lui Hristos.

[Keith Tiller, Frequently asked questions about: Transvestism, or Transsexuality/Transsexualism. Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Acest ghid a fost pregătit de Parakaleo Ministry în cooperare cu Alianța Evanghelică.]

Etatizarea educaţiei. Pe calea către noul om gender

De Gabriele Kuby

Editura Sapientia, Iaşi, 2014

Nr. pagini: 61

Preţ: 10,00 lei

Comenzi online: Librăria Sophia

„Prin cartea Etatizarea educaţiei. Pe calea către noul om gender, Gabriele Kuby doreşte să ne pună în faţă, pentru a le cunoaşte şi pentru a reacţiona, strategiile şi scopurile urmărite de cea mai nouă ideologie, cunoscută sub numele de gender. Aderând la acest curent «gender», omul îşi contrazice natura. Cartea scrisă de Gabriele Kuby tratează succint teme ca «Bucuria părintească», «Familia este viitor», «Familia: copilul vitreg al mass-media», «Familia: copilul vitreg al statului», «Ce obiective educaţionale are statul», «Homosexualitatea în învăţământ» etc.” – Ştefan Tamaş

Gender. O ideologie nouă distruge familia

De Gabriele Kuby

Editura Sapientia, Iaşi, 2014

Nr. pagini: 35

Preţ: 10,00 lei

Comenzi online: Librăria Sophia

„Neliniştea interioară duce la diverse forme de refuz a realităţii. Una dintre acestea e lupta împotriva naturii, pe care o promovează şi «ideologia gender”. Realitatea dată de natură, ce diferenţiază cele două sexe, urmează a fi înlocuită cu aşa-numitul „sex neutru”. Din «bărbat» şi «femeie» urmează a rezulta o sterilă uniformitate de sex. Ceea ce se urmăreşte în definitiv este să se uniformizeze diferenţa antropologică fundamentală între bărbat şi femeie. Pentru a cunoaşte mai bine această ideologie şi pentru a şti să ne ferim pe noi şi pe alţii de devierile sale, această carte este bine-venită în spaţiul cultural românesc.” – Ştefan Tamaş

Revoluţia globală a sexualităţii

De Gabriele Kuby

Editura Sapientia, Iaşi, 2014

Nr. pagini: 484

Preţ: 45,00 lei

Comenzi online: RVE Oradea, Librăria Pauline, Librăria Sophia, Librăria Online

„Lucrarea, având un stil sobru, precis, concis, se prezintă ca un obiect de iluminare cât priveşte întreaga chestiune a revoluţiei sexuale globale. Gabriele Kuby descrie această revoluţie ca fiind un mod prin care se ajunge la distrugerea sistemelor de valori ale tuturor culturilor şi religiilor. De asemenea, opera autoarei germane examinează, printre altele, poziţia creştină faţă de homosexualitate şi relaţia Bisericilor cu pretenţiile revoluţiei; apoi, prin exemple concrete, demonstrează că revoluţia sexuală decurge politic ca un atac asupra libertăţilor fundamentale democratice şi care este îndreptat îndeosebi împotriva creştinilor. Toate acestea conduc, în ultimul capitol, la chestiunea de interes a cărţii: avertizarea asupra unui nou totalitarism, care «distruge libertatea în numele libertăţii».” – Laurenţiu Turbuc

de Joe Dallas

Joe Dallas

Ştiu ce ceri şi, cu respect şi tristeţe, trebuie să spun „nu”.

Ştim că simţi că ai fost întotdeauna o femeie într-un trup de bărbat – am văzut interviurile şi coperţile revistelor – şi de luni de zile anticipam dovada fotogenică a noii tale identităţi. Ei bine, astăzi secretul a fost dezvăluit. Şedinţa ta foto pentru viitoarea copertă a revistei Vanity Fair a devenit virală şi iată-te pozând îmbrăcat ca femeie, zicând: „Spuneţi-mi Caitlyn.”

Dar sincer, Bruce, nu pot. Dacă ţie chiar nu-ţi pasă de numele tău anterior, atunci aş putea să-ţi spun în alte feluri. De exemplu, Realizat, desigur, şi Iubit de Dumnezeu. Aş opta şi pentru Preţios, ca unul din milioanele de suflete pentru care a murit Hristos; Inteligent, din tot ce am văzut şi auzit; şi Talentat (asta e simplu) atât în atletism, cât şi în articulaţii. Ţi-aş spune bucuros toate acestea, pentru că ţi se potrivesc. Dar să-ţi spun Caitlyn nu este o opţiune, deoarece cred că dacă aş face-o, m-aş alătura ţie într-o amăgire bine orchestrată. Cred că în gândirea ta Caitlyn este sinele tău real. Dar pentru mine ea este adevăratul mit.

Nu că ţi-ar păsa, şi de ce ţi-ar păsa? Tu eşti o icoană cu un palmares olimpic uimitor; eu sunt un blogger necunoscut, care te-a aclamat cu decenii în urmă şi astăzi are o opinie contrară opiniei tale. Dar este o opinie împărtăşită de milioane de oameni, care se ţin de noţiunea demodată că sexul dat nouă la naştere ne este destinat pentru totdeauna, nu este receptiv la renegociere sau remodelare. Deci, vorbind ca unul dintre cei mulţi care cândva te-au admirat profund, dar acum sunt uimiţi şi întristaţi de tranziţia ta frapantă, aleasă de tine în mod deliberat, îngăduie-mi să răspund la cererea ta publică.

Nu pot, fiindcă suntem proiectaţi –

Bruce Jenner antrenându-se pentru Jocurile Olimpice din 1976

Copilul care te-ai născut a devenit un bărbat care încearcă să devină femeie, dar care a început de fapt ca băiat. Iar asta nu a fost un accident.

Unul din primele lucruri spuse despre un nou născut este o identificare sexuală – „E băiat!” sau „E fată!” Este ceva instinctiv; nimeni nu ne învaţă să spunem asta, dar o spunem pentru că sexul cu care ne naştem este ceva ce recunoaştem şi, în acelaşi timp, celebrăm.

Mai mult, este o caracteristică primară; un specific divin şi decisiv, cu care suntem fiecare înzestraţi de un Creator care ştie dinainte cine vom fi şi ce vom fi. (Ieremia 1:5) Iar acel „ce” este stabilit dinainte pentru toată viaţa.

Este parte a deosebirii pe care Însuşi Dumnezeu a creat-o de la început, deosebirea bărbat-femeie. El i-a dat o valoare atât de mare, când a spus că experienţa omenească ar fi incompletă fără ea. (Geneza 2:18) Deci trupul dat nouă la naştere, inclusiv statutul său masculin sau feminin, contează enorm. Este dinainte cunoscut, atribuit, de neschimbat. Încercarea de a-l schimba nu este numai imposibilă; este un afront la competenţa şi alegerea Creatorului.

Ai spus public: „Bruce a trăit o minciună în fiecare zi”, iar ca să spui un asemenea lucru, probabil că ai simţit cu adevărat că masculinitatea ta a fost de fapt o falsitate. Dar nu este posibil şi, de fapt, mai probabil că o vezi ca pe o înzestrare cu care, din motive pe care poate nu le înţelegem, nu te-ai simţit niciodată confortabil? După cum gândesc eu, minciuna a fost disconfortul, nu înzestrarea. Respingerea chiar a lucrului care te-a identificat din pântecele mamei tale pare a fi culmea relei credinţe.

– şi nu pot fiindcă ceea ce este proiectat are prioritate faţă de dorinţele noastre.

Bruce Jenner şi soţia lui Kris în septembrie 1993

Sunt gata să admit că nu mă raportez la experienţa transgender. Nu am dorit niciodată să fiu altceva decât bărbat, deci nu o să pretind că ştiu cum a fost lupta ta în această privinţă.

Şi totuşi, într-un fel ştiu. Fiindcă ştiu cum este ca oamenii să-ţi spună că eşti ceea ce eşti şi că nu poţi schimba ceea ce eşti, chiar dacă simţi că trebuie. Atâta pot să înţeleg, fiindcă, într-un anume fel, ca şi ţie, mi s-a spus că nu puteam să schimb ceea ce era de neschimbat.

Cu treizeci și unu de ani în urmă m-am pocăit de comportamentul homosexual şi am renunţat să mă identific drept „homosexual”. Trei ani mai târziu m-am căsătorit. Vechii mei prieteni mi-au spus că nu puteam schimba ceea ce eram şi că acea căsătorie va fi o ipocrizie, că nu va dura niciodată şi că am fost înşelat. Se întâmpla cu douăzeci și opt de ani în urmă şi atât căsătoria mea, cât şi familia pe care a produs-o, deşi foarte imperfecte, reprezintă totul pentru mine. Cu siguranţă, am mai mult decât am gândit vreodată că voi avea.

Astfel că înţeleg. Apreciez nevoia de a refuza să-ţi schimbi opinia, chiar şi atunci când toată lumea pare să spună că este nisip mişcător. Dar chiar, cum facem diferenţa?

Cred că aceasta are de-a face cu modul în care am ajuns aici şi cu Cine a aranjat asta. Dacă noi, ca oameni, suntem doar o întâmplare – fără un Creator, fără un plan – atunci ce simţim este determinantul final.

Dar dacă suntem fiinţe create, ceea ce contează nu este atât de mult ce simţim că suntem, ci ceea ce spune Creatorul nostru că suntem. Iar conformitatea cu planul Său, evidenţiată atât de sexul pe care ni l-a atribuit, cât şi de standardele pe care ni le-a dat în Scriptură, are prioritate asupra a ceea ce simţim, oricât de pasionate şi de adânc înrădăcinate ar fi sentimentele noastre.

Bruce Jenner ca transgender bărbat-către-femeie

Priveşte asta într-un alt mod. Dacă aş spune că toată viaţa m-am simţit Napoleon Bonaparte, în ciuda tuturor dovezilor fizice şi faptice ale contrariului, şi că, prin urmare, o să-mi modific trupul ca să arate ca al lui, în mod logic, mi-ai spune că problema sunt sentimentele mele, nu trupul meu. Dacă aş protesta, spunând că simt că Joe Dallas este o minciună, iar Napoleon este adevărul, poate că ai aprecia pasiunea sentimentelor mele, dar tot ai concluziona (din nou, în mod logic) că problema este sentimentul meu sau conceptul meu de sine, sau identitatea mea. Dar nu trupul meu. M-ai încuraja să privesc convingerea mea falsă mai degrabă ca pe un lucru căruia să mă împotrivesc, decât ca pe unul pe care să-l satisfac. Şi, cu siguranţă, dacă aş zice: „Spune-mi Napoleon”, ai refuza.

De aceea, eu şi nenumăraţi alţii vom refuza cererea ta de a te numi Caitlyn. Fiindcă indiferent cât de artistic îţi reconfigurezi trupul masculin, el va rămâne, în cel mai bun caz, un trup masculin reconfigurat. Niciodată feminin; întotdeauna având sexul care ţi-a fost atribuit. Iar aceasta ne tulbură şi chiar ne înspăimântă, fiindcă sunt unii care au luat aceeaşi decizie, au ajuns să o regrete şi s-au trezit îngrozitor de deziluzionaţi, deoarece schimbarea drastică pe care au făcut-o pentru a-şi rezolva conflictul, nu l-a rezolvat deloc.

Dar cine ştie unde vor duce toate acestea? Unii care au luat decizia pe care ai luat-o tu, au regretat-o, apoi au revocat-o cât de bine au putut, găsind pace cu Dumnezeu şi cu ei înşişi în acest proces. Rugăciunea mea fierbinte este să devii unul din ei, recâştigând bărbatul care ţi-a fost scris să fii, renunţând la falsitatea femeii care – din nou, cu tot respectul cuvenit – cred cu fermitate că nu poţi niciodată deveni.

„De îndată ce va apărea coperta revistei Vanity Fair voi fi liberă”, ai declarat recent.

Ei bine, Dumnezeu te iubeşte, Bruce, iar eu văd lucrurile altfel. Cred că deşertăciunea este credinţa ta în Caitlyn. Şi sper şi am încredere că de îndată ce deşertăciunea va ieși la suprafaţă, iar în locul ei va veni să domnească Hristos, atunci şi numai atunci mitul va lua sfârşit. Iar atunci, bărbatul care ne lipseşte atât de multora dintre noi, va descoperi că este cu adevărat liber.

Facă-se voia lui Dumnezeu! Cu sinceritate, îţi dorim toate cele bune.

[Joe Dallas, Bruce Jenner: “Call me Caitlyn”. Dear Bruce: “I Can’t”. Copyright © 2015 Joe Dallas. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. Deuteronom 22:5

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Geneza 1:27

Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune. Levitic 18:22

Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Matei 5:4

Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Ioan 10:10

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. Romani 1:18-32

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:23

Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. Romani 5:1-5

[Copyright © ContraCurentului.com]

Emmaus Ministries întinde o mână de ajutor bărbaţilor care se prostituează pe străzile din Chicago, bărbaţilor care se vând altor bărbaţi ca să supravieţuiască. Prin echipele care slujesc noaptea pe străzi şi prin centrul de zi, personalul şi voluntarii Emmaus clădesc relaţii de încredere cu aceşti bărbaţi, lucrând împreună pentru a-i ajuta să părăsească străzile şi să dezvolte o relaţie cu Isus Cristos care să le transforme viaţa.

Bărbaţii care recurg la prostituţie se află într-o situaţie de risc crescut. În mod tipic, ei au crescut în medii care au inclus abuzul fizic şi sexual, alcoolismul în familie, abuzul de droguri şi/sau sărăcie de generaţii. Au puţine resurse pe care să se bazeze. De obicei, nu au o familie intactă sau o altă structură de suport, au o educaţie deficitară şi puţine dintre abilităţile cerute pe piaţa muncii de oferit angajatorilor. Se simt prinşi în capcana circumstanţelor şi cedează vieţii pe stradă, dacă nu li se oferă speranţa şi instrumentele necesare pentru a schimba drumul pe care merg.

Emmaus caută să-L facă cunoscut pe Isus pe străzi, păşind alături de aceşti bărbaţi în circumstanţele lor din prezent şi iubindu-i cu dragostea necondiţionată a lui Cristos, acolo unde se găsesc ei. Rămânem alături de ei în succesele şi eşecurile călătoriei lor personale, invitându-i să părăsească străzile şi să recunoască demnitatea, dăruirea şi scopul date lor de Dumnezeu.

Bărbaţii implicaţi în prostituţie se află într-o situaţie cu risc crescut din punct de vedere fizic şi spiritual. Mulţi vor muri de tineri din cauza violenţei vieţii pe stradă, a bolilor sau abuzului de substanţe. Pentru a ajunge rapid la ei, echipele Emmaus care fac misiune pe străzi trebuie să se concentreze asupra locaţiilor şi orelor unde se desfăşoară prostituţia masculină: noaptea pe străzi.

Echipele Emmaus, lucrând în perechi, merg pe străzile, în parcările şi în clădirile frecventate de bărbaţii implicaţi în prostituţie. Echipele de misiune se concentrează pe clădirea de relaţii bazate pe încredere şi respect cu bărbaţii pe care îi întâlnesc. Când prieteniile se dezvoltă, echipele de misiune încep să-i ajute pe bărbaţi să facă paşii necesari pentru a părăsi străzile.

Misiunea de ajutorare: mergând noaptea pe străzi

Şapte nopţi pe săptămână, Emmaus trimite echipe în misiunea de ajutorare, în locurile unde se prostituează bărbaţii pe străzile din Chicago. Echipele noastre se află în oraş de obicei între orele 10:30 noaptea şi 2:30 dimineaţa. Misiunea pe străzi se concentrează pe clădirea de relaţii de încredere şi respect cu bărbaţii pe care îi întâlnim.

Centrul Misiunii

Centrul Misiunii are grijă de nevoile fizice imediate ale bărbaţilor. El este, de asemenea, un mediu sigur, departe de violenţa şi tentaţia străzilor. Cei mai mulţi dintre bărbaţii noştri au fost violaţi, abuzaţi şi neglijaţi întreaga lor viaţă. Încrederea lor este greu de câştigat, dar este şi cheia vindecării lor. Clădim încredere, oferind o familie surogat, cu dragoste, graniţe clare şi suport. Dacă bărbaţii ajung la închisoare, se întorc pe străzi sau îşi petrec ultimele zile la azil, noi rămânem o prezenţă constantă în vieţile lor.

Şase zile pe săptămână, ne adunăm la Centrul Misiunii pentru o masă cu bărbaţii cărora le slujim; în acest act simplu, întâlnim dragostea profundă a lui Dumnezeu care ne invită pe toţi la masa Lui. Ne îngrijim de nevoi practice, precum îmbrăcăminte şi folosirea duşurilor şi a maşinilor de spălat. Pe lângă aceasta, bărbaţii pot să participe la studii biblice şi întâlniri de grup, şi le oferim consiliere pastorală şi îi trimitem la numeroase alte servicii şi resurse.

Ziua Recunoştinţei la Emmaus, 2001

Rugăciune

Centrul Misiunii este un loc unde bărbaţii tineri şi personalul se roagă în mod liber, căutând să ajungă la cunoaştere şi să înţeleagă cum lucrează Domnul în viaţa lor.

Ucenicizare

Centrul Misiunii oferă oportunităţi ca bărbaţii să se întâlnească cu membrii personalului în privat, pentru consiliere spirituală şi ucenicizare.

Recuperare

Centrul Misiunii este un loc unde bărbaţii primesc suport pentru a găsi o viaţă nouă, departe de străzi. Îi ajutăm să treacă de la lipsa unei locuinţe la situaţia de a avea un loc unde să trăiască, să obţină identificare legală, să înveţe să citească sau să stabilească un buget, să găsească (şi să păstreze) o slujbă şi să devină taţi responsabili. Bărbaţii sunt trimişi la tratament pentru dependenţa de droguri şi alcool şi la grupuri de recuperare, ca şi la servicii de suport, atunci când se află într-un program de tratament. Personalul Emmaus a condus grupuri de educare cu privire la HIV pentru mai mult de şaptezeci de bărbaţi, după ce a primit un training extensiv prin Departamentul de Sănătate Publică Illinois.

Educaţie: echiparea Trupului lui Cristos

Scopul Emmaus Ministries include mărirea conştientizării cu privire la nevoile bărbaţilor implicaţi în prostituţie, ca şi echiparea Trupului lui Cristos pentru a răspunde nevoilor pe care le au ei. Cheia pentru educare sunt: Poveşti de pe străzi, poveştile bărbaţilor noştri spuse prin monolog dramatic şi muzică; Comunitatea Kaio, un an de slujire cu Emmaus ca voluntar cu program întreg; Nopţile de Imersiune, oportunitatea de a învăţa pe stradă din experienţă; şi trainingul pentru voluntari.

Întotdeauna am observat că cei mai mulţi oameni nu au cunoştinţă că prostituţia masculină există, cu atât mai puţin nu au idee cine sunt aceşti bărbaţi sau cum să îi ajute. Am dezvoltat misiunea educaţională pentru ca nevoile bărbaţilor noştri să devină mai cunoscute, ca să echipăm Trupul lui Cristos pentru a răspunde şi ca să vedem Biserica crescând prin conectarea cu bărbaţii noştri.

Nopţile de Imersiune sunt o experienţă educaţională în care grupurile de participanţi primesc instrucţiuni la Emmaus, apoi sunt trimise pe străzi ca să atragă bărbaţii în conversaţie şi să înveţe de la „comunitatea nopţii”.

Personalul Emmaus, 2014

• Training pentru voluntari. De două sau trei ori pe an oferim un training aprofundat de două zile viitorilor voluntari în misiunea noastră.
• Comunitatea Kaio oferă un an de serviciu de voluntariat, rugăciune şi comunitate.
• Prezentările făcute de personalul nostru. Personalul Emmaus face cunoscută misiunea noastră într-o varietate de locuri, precum biserici, şcoli şi conferinţe.
• Poveşti de pe străzi prezintă poveştile bărbaţilor noştri prin monolog dramatic, povestire şi muzică.

[Copyright © Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată la adresa: Emmaus Ministries, 4201 N Troy St, Chicago, Illinois 60618, USA, telefon: (01)773.334.6063, fax: 7733348638, e-mail: emmaus@streets.org, site: www.streets.org.]

În mod ideal, biserica ar trebui să aibă o toaletă unisex, care ar putea fi şi o toaletă neutilizată. Este acceptabil să se sugereze celui în cauză să folosească toaleta respectivă.

Dacă biserica nu are o toaletă unisex, cel mai bine este ca transsexualul sau travestitul să fie îndrumat spre toaleta sexului cu care se identifică. În cele mai multe situaţii, un bărbat îmbrăcat ca femeie va cauza mai puţină îngrijorare femeilor decât bărbaţilor, iar o femeie care se identifică drept bărbat va sări mai puţin în ochi în toaletele bărbaţilor. Legea drepturilor omului îndrumă orice organizaţie să-i accepte pe oameni așa cum se autoidentifică. S-ar putea ca biserica să constate că este împotriva legii în vigoare ca cineva să fie forţat să folosească toaleta genului său biologic. Pe unele biserici acest fapt le-a determinat să aibă o toaletă unisex separată.

[What do you do when a transsexual comes to church and wants to use the toilets? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]