de Keith Tiller

Realitatea științifică

Keith Tiller

„Nu există nicio dovadă că o anumită influență biologică sau socială va crea, în mod inevitabil, o identitate transsexuală la un anumit individ. Mai mult, dovezile din studiile pe gemeni arată că aceasta va fi întotdeauna situația. Niciunul dintre factorii descoperiți până acum nu va crea inevitabil o astfel de identitate.

Nu există nicio dovadă științifică zdrobitoare cu privire la inevitabilitatea transgenderismului, a dezvoltării sale sau a stabilității sale pe termen lung. Afirmațiile că există un consens privitor la inevitabilitatea sa reprezintă doar confundarea dorințelor cu realitatea.”^[1]

Grupurile de lobby ale transgenderilor încearcă, de un deceniu și jumătate, să-și justifice comportamentele făcând apel la pretinse cercetări științifice.

Au clamat în fel și chip că:

1. Transgenderismul este o condiție intersex.
2. O anormalitate este localizată într-o regiune a creierului numită hipotalamus. (În mod specific, în zona BSTc.)
3. Transgenderismul este rezultatul unei creșteri anormale a hormonilor prenatali.

Niciuna dintre aceste clamări nu are vreun merit științific.

1. Spre deosebire de condițiile intersex, condiția transgender nu are o cauză științifică identificabilă.
2. În legătură cu anormalitatea hipotalamusului din creier, Dr. Neil Whitehead, care a trecut în revistă toată literatura științifică disponibilă, afirmă:

„Totuși, în toate aceste studii, este posibil să fie implicată bine-cunoscuta neuroplasticitate a creierului. Este bine cunoscut faptul că regiunile din creier se schimbă ca răspuns la procese de gândire inense, care sunt cu siguranță prezente la transgenderi. Orice diferențe găsite sunt mai probabil rezultatul activității creierului, decât diferențe cauzate de diferențe anatomice. Primul fapt este bine cunoscut din numeroase studii – cel de al doilea este în cea mai mare parte speculativ.”^[1]

3. Privitor la chestiunea creșterilor prenatale de hormoni, el continuă spunând următoarele:

„Cei care susțin influențe prenatale (exprimate în mod inevitabil) ar putea să-și susțină argumentul numai prin studii longitudinale. Adică, timp de 30 de ani, copiii trebuie urmăriți de la naștere, iar dezvoltarea lor, ca și întregul lor mediu social, trebuie monitorizate.

Ceea ce nu s-a făcut și nu este probabil să se facă, deoarece transgenderismul este relativ neobișnuit, iar pentru a obține un număr suficient de persoane transgender în eșantionul final (să zicem 20) este nevoie ca mărimea eșantionului să se apropie de jumătate de million de persoane. Deci până se va realiza aceasta, cea mai probabilă explicație a oricărei corelații a transgenderismului cu funcția sau structura biologică este o anumită influență a mediului.”^[1]

O broșură a Serviciului Național de Sănătate (NHS), intitulată Experiențe transgender – informații și suport pentru persoanele transgender, familiile lor și personalul pentru ocrotirea sănătății, publicată în anul 2009, afirmă că „Disforia de gen nu este o boală mintală. Disforia de gen este o condiție recunoscută, pentru care tratamentul medical este potrivit în unele cazuri. Condiția este tot mai bine cunoscută ca avându-și originile înainte de naștere…”

Manualul de Diagnostic și Statistică V (DSM) urmează să fie publicat în 2012. Comunitatea Lesbiană, Gay și Bisexuală (LGB) vrea ca toate problemele legate de sexualitate să fie declarate nepatologice. Aceasta ar înlătura tulburarea de identitate de gen din manual. În mod ironic, comunitatea transgender se opune, deoarece în unele cazuri diagnosticul unei boli mintale este singurul care permite operațiile.

Poziția biblică

Când comportamentele transgender apar în biserică, adesea există o reacție de uimire. Unii membri sunt relativ ostili, alții sunt confuzi, iar numeroase întrebări apar și sunt puse.

Conducătorii bisericii sunt probabil nesiguri în ceea ce privește modul de a răspunde. Întrebarea de bază este: „Ce are Biblia de spus cu privire la această chestiune?” Obișnuita explorare fugitivă este improbabil să descopere atitudinea lui Dumnezeu cu privire la chestiune – sau nu este așa?

Primul verset din Biblie care pare să se adreseze problemei comportamentelor transgender se află în Geneza 1:26-27: „Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.» Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”

Isus confirmă intenția lui Dumnezeu în creație în Marcu 10:6-7: „Dar de la începutul lumii «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa.»”

Deuteronom 22:5: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” O poziție apreciativă, care susține intenția lui Dumnezeu în creație afirmată în Geneza.

Persoanele transgender spun adesea: „Trebuie să corectez această greșeală” și insistă, de asemenea, asupra dreptului lor personal de a adopta comportamentul rolului de gen preferat. Urmărirea compulsivă a ceea ce, din răzvrătire, este astfel invidiat, este distructiv pentru relații.

Dorința de a trăi înșelându-se pe sine și înșelându-i pe alții, adoptând comportamentul unui rol de gen asumat chiar și numai pentru scurt timp, este în cele din urmă o formă a urii de gen. Ura de gen este probabil să se fi dezvoltat în copilăria timpurie ca răspuns la evenimente traumatice și ar trebui luată în serios. Transgenderii afirmă frecvent – chiar și cei necreștini – că Dumnezeu a făcut o greșeală.

Mulți bărbați travestiți și transsexuali sunt căsătoriți sau au fost căsătoriți și au copii. Deoarece de obicei nu mai sunt acceptați în familie sau social în rolul lor de gen preferat, care este autodeterminat, separarea apare frecvent, după care urmează izolarea de familie. Alienarea de societate în general încurajează dezvoltarea grupurilor cu interese speciale. Aceste „grupuri speciale” susțin că o societate postmodernă ar trebui să îi accepte, iar creștinii sunt văzuți ca ostili perspectivei lor despre lume.

În cele mai multe cazuri, copiii (inclusiv copiii adulți) ai unui individ transgender vor un tată și o mamă care se prezintă și se comportă conform normelor de comportament ale societății. De aceea copiii pot fi speriați și traumatizați, iar în mod alternativ, propriul lor stil de viață poate deveni dependent de o anumită formă de comportament care este în detrimentul lor.

Avem un Dumnezeu care dorește să avem o relație cu El și care este interesat de relațiile centrate sănătos pe Hristos. Biblia formulează instrucțiuni pentru structurile familiei, dar aceste structuri sunt tot mai mult contestate de societatea contemporană. Urmărirea unui comportament transgender înstrăinează individul de Dumnezeu.

În zilele noastre, femeile poartă în mod obișnuit blugi, pantaloni și costume care, în afară de croială, par prea puțin diferite de îmbrăcămintea masculină. Cu un deceniu în urmă, ar fi purtat fuste sau rochii. Îmbrăcămintea pe care îndeosebi femeile, dar și bărbații o poartă se poate schimba destul de dramatic într-o perioadă relativ scurtă de timp. Clima poate să aibă și ea importanță, de exemplu, într-o climă caldă, atât bărbații, cât și femeile este mai puțin probabil să poarte blugi sau pantaloni lungi. Ceea ce este poate important este motivația pentru care individul poartă îmbrăcăminte preferată de sexul opus.

Realitatea în Biserică

Cu privire la dezvoltarea unui răspuns creștin potrivit atât la comportamentul homosexual, cât și la comportamentul transgender, Dr. Andrew Goddard a făcut observația: „Consensul, atât în teorie, cât și în practică, este pus sub semnul întrebării și chiar se află în colaps în numeroase denominații, biserici locale și rețele creștine. Structurile existente ale Bisericii se află sub amenințare ca niciodată înainte.”^[2]

Biruința

Romani, capitolul 1 exprimă clar disponibilitatea lui Dumnezeu de a respecta voința noastră liberă. Ni s-a acordat libertatea să mergem pe drumul nostru, dar vor exista consecințe dacă deviem de la „criterile designului” nostru. Este un adevăr fundamental al creației pe care societatea îl respinge tot mai mult. Pavel ne spune în Romani 1:25: „…căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu…”

Învingerea comportamentelor transgender este frecvent legată direct de disponiblitatea individului de a intra într-o relație mai apropiată decât oricând cu Dumnezeu. O relație personală, de ascultare, de încredere cu El este necesară pentru a ajunge la un stil de viață mai sănătos. Dar numai ascultarea de poruncile biblice nu va aduce sănătatea sexuală. (Ieremia 31:33-34)

Indivizii transgender sunt oameni profund răniți, indiferent cât de maturi pot să pară priviți din exterior. Oamenii răniți simt o rușine profundă. Comportamentele adictive sunt înrădăcinate în rușine. Comportamentul transgender este adictiv și alimentat de rușine. Fantezia este un indicator al nivelului de adicție. Exprimarea în comportament a fanteziei, „așezarea” cu curaj într-un corp diferit, pentru o existență lipsită de durere, poate crea o suferință imensă.

Pentru ca oamenii răniți să clădească o relație intimă cu Dumnezeu este nevoie de timp. (Ezechiel 36:25-27) Locul pentru a începe cultivarea unei astfel de relații intime cu Domnul este în cadrul Bisericii.

Exprimarea în comportare a comportamentelor transgender este ciclică și poate fi identificată. Când există suficientă motivație prezentă, individul poate recunoaște rapid acest ciclul al comportamentului în viața sa – dacă vrea cu seriozitate să învingă comprtamentului.

Pentru alții, comportamentul devine o alinare falsă, pe care au ajuns să o cunoască și pe care au ajuns să se bazeze atunci când deficiențele în relație apar în viețile lor. Riscul și nesiguranța implicate în renunțarea la dependența de această falsă alinare și luarea crucii proprii sunt adesea inacceptabile pentru ei. Când renunțăm la un tipar de comportament fixat simțim o pierdere. Această pierdere trebuie jelită în același fel în care jelim pierderea unei persoane, a unei poziții sau a unei țări. Până se va stabili o relație cu Domnul, va exista rezistență.

La bărbați, operația de schimbare de sex este posibil să fi inclus mărirea sânilor, vaginoplastia, chirurgia facială, chirurgia pentru adaptarea vocii, corecția corpului și electroliză pentru îndepărtarea bărbii, deoarece tratamentul cu hormoni nu îndepărtează barba.

Femeile sunt deseori dispuse să treacă prin mamoplastie (reducerea sânilor), ca și prin terapie extensivă cu hormoni. Un astfel de tratatament este totuși mai mult cosmetic și poate produce doar o aproximare a noului gen.

Pentru ca transgenderii să-și reia identitatea de gen originală va fi nevoie de accptarea bărbatului transgender că operația pentru înlocuirea organelor sexuale primare îndepărtate are o valoare limitată și că va fi nevoie să ia hormoni de substituție tot restul vieții. Pentru femeia care a fost expusă considerabil la hormoni sexuali masculini și care a dezvoltat un aspect facial masculin, păr pe corp specific masculin și o pierdere a părului în partea din față a capului, schimbarea va fi lentă. Poate că va fi nevoie să suporte o electroliză prelungită și dureroasă.

Unii indivizi care au trecut prin operația de schimbare de sex devin ulterior creștini și decid să revină la sexul biologic original și să se căsătorească. Dacă sunt bărbați, nu vor putea să conceapă copii și este probabil să aibă parte de dificultăți dacă vor încerca să adopte. Drumul biruinței, pentru toi cei implicați în transgenderism, va fi plin de greutăți. Terapia de succes include dependența completă de îndurarea și harul lui Dumnezeu. Drumul către recuperare sau sfințire va fi plin de atât de multe obstacole, care este posibil să împiedice receptivitatea la harul lui Dumnezeu.

Când invidividul transgender este condus de Duhul Sfânt în călătoria de părăsire a rușinii și către plinătate, are nevoie de suport continuu și de înțelegere din partea unei comunități creștine afectuoase, dornice să urmeze conducerea Duhului Sfânt.

Isus a fost pe deplin pregătit să întâlnească oamenii „acolo unde erau ei”. Așa ar trebui să fim și noi, dacă sperăm să restaurăm transgenderii la plinătatea sexuală. În capitolul 3 din Evanghelia după Ioan, Îl vedem pe Isus înfățișat întâlnindu-Se cu un fariseu, un lider religios bine educat. În capitolul următor Îl vedem întâlnindu-Se cu o femeie samariteană, samaritenii fiind disprețuiți de evrei. În capitolul 8 Îl vedem pe Isus întâlnindu-Se cu cineva condamnat de lege pentru adulter. În loc să fugă de Isus, toți acești oameni par să fie atrași de El. Este nevoie să privim la exemplul Lui, pentru a ne îndruma în slujirea celor cu confuzie de gen.

Note

^[1] N. E. Whitehead, Ph.D. Corespondență personală și raport nepublicat, aprilie 2009.

^[2] Rev. A. Goddard. Ph.D. Elevating the conversation: Christians discussing homosexuality, august 2009.

[Extras din Keith Tiller, Towards an understanding of transsexual behaviours. Copyright © 2010 Keith Tiller. Tradus şi publicat cu permisiune.]