Archive for Homosexualitatea și schimbarea

Grupuri de suport pentru dependenții de sex

Programul de servicii în adicții „Sfântul Dimitrie Basarabov”

Programul include ședințe de consiliere individuală și participarea la grupul de consiliere, care este facilitat de un consilier în adicții și un consilier de egali. Întâlnirile bisăptămânale se desfășoară pe o durată de 3-9 luni, combinate cu participarea la grupuri de suport.

La ieșirea din programul de consiliere de grup urmează o perioadă de monitorizare pentru continuarea recuperării, se recomandă participarea la grupuri de suport și intrarea în programul de post-cură.

Telefon: 0755683330
E-mail: contact@sfdimitrie.ro
Facebook: Consiliere în Adicții Cluj-Napoca
Adresa: Str. Salcâmului, nr. 20, Cluj-Napoca

Asociaţia pentru Recuperare și Consiliere în Adicții și Dependențe

Viziunea noastrǎ este o lume eliberată de adicţii şi dependenţe de substanţe şi comportamente, o lume în care oamenii să îşi realizeze potenţialul personal în strânsă legatură cu comunităţile din care fac parte şi cu un sistem pozitiv de valori.

Telefon: 0727337942
E-mail: contact@arcadecluj.ro
Facebook: @recuperareadictiicluj; @Arcade Cluj
YouTube: Recuperare din adicții Cluj-Napoca
Adresă: Str. Salcâmului, nr. 20, Cluj-Napoca

Sexaholicii Anonimi (SA) este o comunitate de bărbați și femei care își împărtășesc experiența, puterea și speranța reciprocă de a-și rezolva problema pe care o au cu toții și de a-i ajuta și pe alții să se recupereze. Scopul nostru principal este de a ne păstra abstinența sexuală și de a-i ajuta pe alți sexaholici să atingă acest obiectiv.

Ai un comportament sexual compulsiv? Pofte sexuale obsesive? Încerci să te oprești și nu poți? Există o soluție! Dacă te-ai săturat să lupți singur, ai întrebări sau vrei pur și simplu să vorbești cu noi, poți lua legătura prin chat-ul de pe site (dreapta jos) sau la adresa de e-mail: help@sexaholici.ro.

Grupul Sexaholicii Anonimi „Speranța” din Iaşi

Grup bazat pe cei 12 Pași AA. Scopul primordial al grupului este abstinența din pofta sexuală compulsivă.

Program: Luni, 20:30-21:30 (pe Zoom – contactați pe Iosif)
Marți, 20:40-21:40 (fizic – contactați pe Iosif)
Vineri, 21:00-22:00 (pe Zoom – contactați pe Iosif)

Telefon: 0759841583
Adresa: Strada Delfini nr. 38, Cartier Tătărași, Iași

Biserica face terapie pentru dependenţii de sex

Zeci de femei şi bărbaţi a căror viaţă este dominată de poftele trupeşti merg de două ori pe săptămână la orele de terapie organizate de Mitropolia Moldovei. Terapia durează zece săptămâni şi se realizează în 12 paşi.

Dependenţii de Sex şi de Dragoste Anonimi din Timişoara

Întâlnirile grupului de 12 pași ale dependenților de sex și dragoste anonimi (SLAA) se organizează săptămânal în Timișoara.

Persoana de contact: Eugen, telefon 0728470221, slaatimisoara@yahoo.co

Ai auzit de Alcoolicii Anonimi? Poate ar fi bine să iei în considerare spusele lui Dave din Un mod mai bun de a trăi:

„OK, nu eşti alcoolic. Ai băut vreodată alcool în exces? AA este părintele programelor în 12 paşi, care au ca scop modificarea comportamentelor adictive. Scopul final al programelor în 12 paşi este să ne ajute să ne corectăm, să ne schimbăm sau să ne reparăm gândirea, pentru a face alegeri mai bune, mai sănătoase.

Participând la un astfel de program vei putea să te adresezi problemei, să te vindeci şi să te dezvolți, învăţând să te ierţi pe tine însuţi şi pe alţii. Vei putea să renunți la resentimente, să accepţi responsabilitatea pentru binele şi răul din trecutul tău, să ceri iertare, să încerci să-ți repari greşelile şi să corectezi ce ai făcut rău în trecut.”

Codependenţa emoţională

de Robert Brennan

Robert Brennan

Robert Brennan

Obiectivele cursului
  1. Înţelegerea comportamentului codependent;
  2. Înţelegerea diferenţei dintre relaţiile interdependente şi cele codependente;
  3. Costul codependenţei asupra relaţiilor şi persoanei;
  4. Reordonarea perspectivei codependenţilor pentru a se încrede în Dumnezeu;
  5. Cum să-i ajutăm pe alţii şi pe noi înşine pentru a ne restabili din codependenţă.
Portrete de bărbaţi şi femei care se luptă cu codependenţa
Portretul #1 – Bărbat codependent de alţi bărbaţi
  • Atracţie faţă de persoane de acelaşi sex, celibatar, 25 de ani;
  • Aşteaptă ca bărbaţilor masculini să le pese de el într-un mod plin de grijă;
  • Frustrare din cauză că alţii nu corespund standardelor sale;
  • Plângeri din cauza lipsei de înţelepciune a altora;
  • Crede că nu poate fi plăcut de alţii;
  • Se simte slab şi victimizat.
Portrete culturale ale codependenţei
Portretul #2

Bărbat codependent de femei pentru sex

Portretul #3

Mame codependente de copiii lor pentru a simţi semnificaţie şi scop

Portretul #4

Pastor codependent de biserica sa pentru a fi sfânt

Caracteristici şi simptome, codependenţă versus interdependenţă
Patternuri codependente
  1. Dificil de identificat sentimentele;
  2. Dificil de exprimat sentimentele;
  3. Dificil de a forma şi a menţine relaţii apropiate;
  4. Aşteptări perfecţioniste de la alţii;
  5. Rigid şi blocat în atitudini şi comportament;
  6. Dificultate de a se ajusta la schimbare;
  7. Excesiv de responsabil pentru comportamentul şi sentimentele altora;
  8. Are nevoie de aprobare;
  9. Dificil de luat decizii;
  10. Se simte slab;
  11. Ruşine şi sentiment scăzut al valorii/eşecuri percepute în viaţă.
Graniţe personale
O persoană codependentă

poate să spună:

O persoană interdependentă

poate să spună:

Sunt copleşit şi preocupat de o persoană. Sunt capabil să-mi menţin relaţiile în perspectivă şi să funcţionez în alte domenii ale vieţii.
Las ca alţii să mă definească. Ştiu cine sunt în Cristos şi sunt precaut cu oamenii care vor să mă recreeze.
Las ca alţii să determine ce simt. Refuz să permit altcuiva să-mi spună: „Nu te simţi aşa.”
Las ca alţii să-mi conducă viaţa. Ascult opinii, dar iau decizii pentru mine însumi, bazându-mă pe călăuzirea Dumnezeu.
Îmi încalc valorile personale pentru a le face pe plac altora. Nu sunt dornic să „fac orice” pentru a menţine o relaţie. Am valori care nu sunt negociabile.
Patternuri ale codependenţei

de Robert Burney

  • Apărare agresiv-agresiv sau „buldozerul militant”;
  • Persoană agresivă-pasivă sau „buldozerul care se autosacrifică”;
  • Agresiv-pasiv sau „martirul militant”;
  • Pasiv-pasiv sau „martirul care se autosacrifică”.
Definirea codependenţei

Codependent No More [Gata cu codependenţa] de Melody Beattie, New York, Hazeldon Foundation, 1987

Definirea persoanei codependente

Cineva care permite ca comportamentul altei persoane să-l afecteze şi care este obsedat de controlarea comportamentului acelei persoane.

Cineva al cărui „sine” este subdezvoltat, astfel încât devine dependent: dependent de stima şi acceptarea din partea altora pentru supravieţuire, într-o asemenea măsură, încât doare: Gullibility, Deception: Manipulations, Self-Defeat, Tragic outcomes, Win-Lose, Dehumanization [Credulitate, înşelăciune, manipulări, înfrângere de sine, rezultate tragice, câştigă-pierde, dezumanizare]. (M. Wong, Ph.D., 1998)

Aceasta este o relaţie în care comportamentul altei persoane afectează sentimentul de bunăstare al codependentului şi în care el devine obsedat de controlarea comportamentului persoanei respective.

Cuvântul codependenţă
  • Alcoolicii Anonimi (AA) – Descoperire a centrelor de tratament la sfârşitul anilor 1950 şi începutul anilor 1960;
  • De la mijlocul până la sfârşitul anilor 1970 – Patternuri de comportament ale familiilor afectate de adicţie;
  • Dinamica sistemelor familiei;
  • Adulţi care crescuseră în familii alcoolice.
Criteriile DSM pentru codependenţă

(1) Investirea consensuală de stimă de sine în abilitatea de a influenţa/controla sentimentele şi comportamentul la sine şi la alţii, în faţa unor consecinţe adverse evidente;

(2) Asumarea responsabilităţii pentru împlinirea nevoilor altuia, prin excluderea recunoaşterii nevoilor proprii;

(3) Anxietate şi distorsionare a graniţelor în situaţii de intimitate şi separare;

(4) Implicarea în relaţii cu indivizi cu personalităţi alienate, cu dependenţii de droguri şi cu indivizi cu impulsuri dereglate;

5) Manifestări (în oricare combinaţii de trei sau mai multe dintre următoarele):

  • Reprimare sau emoţii cu sau fără izbucniri dramatice, depresie, hipervigilenţă, dorinţe nestăpânite, anxietate;
  • Încredere excesivă în negare, abuz de substanţe;
  • Abuz fizic sau sexual repetat;
  • Boală medicală legată de stres;
  • O relaţie importantă cu un dependent activ timp de cel puţin doi ani, fără a căuta suport din exterior.
Mediul codependenţei în familie

Părinte codependent → Copil abuzat → Sunt un copil rău → Ceva este greşit la mine → Îmi este ruşine → Duce la îndeplinire sarcinile pentru aprobare/dragoste → Îngreunează dezvoltarea identităţii de la Dumnezeu/a adevăratului sine → Îi controlează pe alţii pentru a proteja de durere şi a alina durerea

Familii în contrast
Funcţionale Disfuncţionale
Încrederea este în ordine.

Să simţi este în ordine.

Să vorbeşti este în ordine.

Fiecare copil este special.

Dragostea este necondiţionată (chiar şi după o greşeală).

Ruşine-vină dezvoltate netoxic

Nu este nevoie să păstrăm secrete.

Comunicarea este clară şi directă.

Liber şi deschis: în siguranţă

Producătoare de tot mai mult optimism.

Încrederea nu este în ordine.

Să simţi nu este în ordine.

Să vorbeşti nu este în ordine.

Fiecare copil este lipsit de valoare.

Dragostea se tranzacţionează (nu există acceptarea aprobare/afirmare).

Bazate pe vină-ruşine-performanţă

Păstrătoare a secretului de familie

Înţelesuri cu dublu sens, amestecate

Anxios-restrictive: teamă

Precipită comportamente de autoapărare

Reguli de familie pentru susţinerea codependenţei
  1. Nu vorbi despre probleme.
  2. Nu-ţi exprima sentimentele în mod deschis.
  3. Comunică întotdeauna indirect.
  4. Aşteptările sunt nerealiste, bazate pe fantezie.
  5. Nu fi egoist.
  6. Fă cum spun eu, nu cum fac eu.
  7. Nu este în ordine să te joci, să te relaxezi.
  8. Nu face valuri.
Progresia codependenţei

de Robert Subby

Faza 1 – Prima fază

Începe cu sinele public şi privat unite → Regresul gândurilor şi sentimentelor normale → Toleranţă crescută faţă de interacţiunea dureroasă

Faza 2 – Faza acută

Comportament compulsiv pentru a trata durerea interioară → Iluzia şi proiectarea durerii asupra relaţiilor şi situaţiilor

Faza 3 – Faza cronică

Încep simptomele psihosomatice (durere, dureri de cap, insomnie, durere în partea inferioară a spatelui, durere în piept) → Alternări extreme de dispoziţie, prăbuşire fizică şi emoţională, depresie severă şi gânduri de sinucidere → Dezvoltarea deplină, dar în mod separat, a sinelui public şi privat

Tratamentul codependenţei
Ce spune Biblia despre codependenţă
Renunţă la responsabilitatea extremă!

„Dacă nu fac eu, nu se va face corect. Cineva trebuie să o facă, presupun că trebuie să fiu eu acela.”

Exod 18:13-24: „Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.” Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine.”

Lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dea odihnă!

„Este în ordine. Nu este aşa de rău. Pot să mă descurc, mulţumesc. De fapt nu aş spune că sunt împovărat, sunt doar puţin obosit uneori.”

Matei 11:28-30: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

Renunţă la negare!

„Când mergem la biserică ne îmbrăcăm frumos şi zâmbim mult. Atât timp cât nu vine nimeni la noi acasă, nimeni nu ştie cu adevărat că lucrurile nu merg bine.”

Psalmul 102:1-11, 17-20: „Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ, ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte.”

Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne ajute să spunem adevărul!

Să fii drăguţ poate să-ţi dea un sentiment de siguranţă şi multor oameni s-ar putea chiar să le pară „creştineşte”. Realitatea este că acest gen de „drăguţ” este adesea o minciună. De multe ori este o acoperire pentru rănire profundă şi mânie.

Matei 18:15-17: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.”

Renunţă la învinuire!

„Sunt nenorocit. Totul este din vina ta. Dacă te-ai schimba, aş fi din nou fericit.”

Geneza 3:1-13: „Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: «Ce ai făcut?» Femeia a răspuns: «Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.»”

Să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă grijă de cei pe care îi iubim!

„Nu pot doar să stau aici şi să nu fac nimic. El are nevoie de mine acum mai mult ca oricând. Nimeni nu-l înţelege ca mine. Sunt singura lui speranţă.”

Mark 10:17-27: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

Chestiuni de domeniul psihoterapiei
  1. Integrarea spirituală a credinţei în Dumnezeul care iubeşte necondiţionat;
  2. Să reducă ura de sine, vina şi pedepsirea de sine;
  3. Să înveţe să simtă şi să-şi exprime mania;
  4. Să identifice şi să aibă grijă de exprimarea „adevăratului sine”;
  5. Să restructureze convingerile cognitive despre reguli şi graniţe în relaţii;
  6. Să dezvolte valoarea de sine şi respectul de sine;
  7. Să dezvolte relaţii sănătoase, cu graniţe clare;
  8. Să reconcilieze încălcarea graniţelor şi să confrunte regulile familiei;
  9. Să dezvolte adevăratul sine.
Programul în 12 paşi
Cele 12 promisiuni ale Codependenţilor Anonimi
  1. Am un sentiment nou al apartenenţei. Sentimentul de deşertăciune şi singurătate va dispărea.
  2. Nu mai sunt controlat de temerile mele. Îmi înving temerile şi acţionez cu curaj, integritate şi demnitate.
  3. Cunosc o nouă libertate.
  4. Mă eliberez de îngrijorare, vină şi regret pentru trecutul şi prezentul meu. Sunt destul de conştient de el pentru a nu-l repeta.
  5. Cunosc o nouă dragoste şi acceptare de sine şi faţă de alţii. Mă simt cu adevărat prietenos, iubitor şi iubit.
  6. Învăţ să mă văd egal cu alţii. Noile mele relaţii şi relaţiile mele reînnoite sunt toate cu parteneri egali.
  7. Sunt capabil să dezvolt şi să menţin relaţii sănătoase şi iubitoare. Nevoia de a-i controla şi de a-i manipula pe ceilalţi va dispărea când voi învăţa să mă încred în cei care sunt de încredere.
  8. Învăţ că este posibil să mă fac bine – să devin mai iubitor, mai intim şi suportiv. Pot face alegerea de a comunica cu familia mea în siguranţă pentru mine şi respectuos pentru ei.
  9. Recunosc că sunt o creaţie unică şi preţioasă.
  10. Nu mai am nevoie să mă bazez numai pe alţii ca să-mi ofere sentimentul valorii.
  11. Am încredere în călăuzirea pe care o primesc de la Domnul şi am ajuns să cred în propriile mele capacităţi.
  12. Experimentez treptat liniştea, tăria şi creşterea spirituală în viaţa mea de zi cu zi.
Resurse

Against the Wall: Men’s Reality in a Codependent Culture de Marshal Hardy şi John Hough

Back from Betrayal: Recovering from His Affairs de Jennifer Schneider, M.D.

Beyond Codependency: And Getting Better All the Time de Melody Beattie

Boundaries & Relationships: Knowing, Protecting and Enjoying the Self de Charles L. Whitfield, M.D.

Boundaries: Where You End and I Begin de Anne Katherine, M.A.

Choice-Making: For Codependents, Adult Children and Spirituality Seekers de Sharon Wegscheider-Cruse

Codependence: Misunderstood – Mistreated de Anne Wilson Schaef

Codependent No More: How to Stop Controlling Others and Start Caring for Yourself de Melody Beattie

Facing Codependence de Pia Mellody

Healing Together: A Guide to Intimacy and Recovery for Co-dependent Couples de Wayne Kritsberg

I’m Dying To Take Care of You; Nurses and Codependence: Breaking the Cycles de Candace Snow şi David Willard

In Sickness and in Health: The Codependent Marriage de Mary S. Stuart

Is It Love or Is It Sex? Why Relationships Don’t Work de Carla Wills-Brandon

Leaving the Enchanted Forest: The Path From Relationship Addiction to Intimacy de Stephanie Covington şi Liana Beckett

Lost in the Shuffle: The Codependent Reality de Robert Subby

Reclaiming Your Self: The Codependent’s Recovery Plan de Brian DesRoches

Step-By-Step Guide To Recovery, for all adult survivors and codependents de Mohan Nair

Talk, Trust, And Feel: Keeping Codependency Out of Your Life de Melody Beattie

The Truth Will Set You Free de Fr. Jack McGinnis şi Barbara Shlemon

[Robert Brennan, Emotional Codependence. Copyright © 2003 Robert Brennan. Acest material a fost prezentat la conferinţa Exodus Asia Pacific, desfăşurată în februarie 2003 la Hong Kong. Robert Brennan este licenţiat la Western Seminary şi terapeut licenţiat pentru căsătorie şi familie în statul California şi a fost misionar în oraşul San Francisco. Este afiliat la Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii (NARTH), la Restored Hope Network şi la Asociaţia Terapeutului pentru Căsătorie şi Familie din California (CAMFT). Poate fi contactat la numărul de telefon (415)362.6099. Organizaţia Apokata poate fi contactată la adresa: Apokata Psychotherapy Service, 39111 Paseo Padre Parkway, Suite 215,  Fremont, California 94538, USA, telefon: (01)510.396.5748, site: www.apokata.com. Materialul în limba engleză a fost publicat pe site-ul Apokata.]

O mişcare a foştilor homosexuali mai matură, mai înţeleaptă

de Tim Stafford

Tim Stafford

Tim Stafford

De la începuturile sale în anii 1970, mişcarea foştilor homosexuali i-a implicat pe susţinătorii homosexualităţii într-o luptă a mărturiilor. Liderii transformaţi care sunt foşti homosexuali, constituie cel mai bun argument pentru mişcarea lor. La fel, cei care au părăsit mişcarea foştilor homosexuali din disperare şi dezgust, sunt cel mai bun contraargument. Dezbaterea a continuat în luna iunie a acestui an, când Exodus International a organizat cea de a treizeci şi doua conferinţă anuală a sa în Irvine, California, prezentând zeci de vorbitori şi lideri de seminarii care au părăsit homosexualitatea. Nu departe de locul conferinţei, în exteriorul Centrului pentru Homosexuali şi Lesbiene din Los Angeles, o conferinţă de presă a pus în prim plan trei foşti lideri ai Exodus, care au spus că noţiunea de „fost homosexual” este o iluzie.

Noile cercetări ar putea schimba termenii dezbaterii. Psihologii Stanton Jones de la Colegiul Wheaton şi Mark Yarhouse de la Universitatea Regent au lansat o carte care detaliază constatările lor din primii trei ani ai unui studiu în desfăşurare. Ei investighează participanţii la şaisprezece programe diferite asociate cu Exodus, cel mai mare grup de misiuni ale foştilor homosexuali.

Rezultatele arată că unii participanţi au înregistrat o schimbare semnificativă, deşi schimbarea a fost de obicei parţială, nu completă. Mai mult, participanţii au arătat că nu au probleme adiţionale de natură mintală sau spirituală, ca rezultat al implicării lor în programul foştilor homosexuali. Studiul este primul care foloseşte interviuri şi chestionare multiple pe o perioadă de mai mulţi ani, evaluându-i pe participanţi aproximativ de la începutul implicării lor într-un program al foştilor homosexuali.

Jones şi Yarhouse au lansat studiul încercând să concilieze diferenţele dintre opinia comunităţii ştiinţifice, care avertizează că „terapia reparativă” pentru homosexuali este atât imposibilă, cât şi periculoasă, şi mărturiile pe care le-au auzit de la cei implicaţi în mişcările foştilor homosexuali. Deşi criticii mişcărilor „foştilor homosexuali” citează uneori constatări ale cercetărilor, avertizând împotriva terapiei reparative, Jones şi Yarhouse au constatat că cercetările publicate nu susţin de fapt afirmaţiile acestora. Cercetările existente despre schimbarea homosexualităţii, deşi în cea mai mare parte învechite, au indicat o anumită posibilitate de schimbare. Era nevoie de noi cercetări care să respecte standardele contemporane de cercetare.

Câteva dintre constatările cheie ale lui Jones şi Yarhouse:

  • După cele mai multe criterii, participantul mediu a avut parte de o schimbare semnificativă, din punct de vedere statistic, în identitatea sexuală şi în atracţiile sexuale.
  • Astfel de schimbări au fost totuşi în general modeste, reducerea atracţiei homosexuale fiind mai semnificativă decât creşterea atracţiei heterosexuale.
  • Exodus declară o rată de succes de 38% în rândul participanţilor săi, care au trecut fie la o heterosexualitate „deplină, dar complicată” (15%), fie la o „castitate stabilă” (23%).
  • În mod surprinzător, o subpopulaţie „autentic homosexuală” a manifestat cele mai evidente schimbări în identitate şi atracţie sexuală.
  • Nu s-a găsit nicio dovadă a accentuării unor probleme mintale.

Jones şi Yarhouse încearcă din greu să accentueze că studiul lor nu clarifică probabilitatea unei schimbări de succes la un anumit individ. Participanţii au fost voluntari – un grup foarte motivat, foarte religios, care lucrează cu Exodus. (Pentru o analiză mai completă a acestei cercetări, a se vedea The Best Research Yet [Cea mai bună cercetare de până acum].)[1] Totuşi, studiul constituie un punct crucial în maturizarea în progres a mişcării foştilor homosexuali. Fiind în trecut doar un experiment de mici dimensiuni, mişcarea a trecut prin durerile naşterii, a învăţat din greşeli şi a ajuns la un tipar stabil.

Foştii homosexuali se maturizează

Amploarea mişcării foştilor homosexuali se poate vedea în PATH (Alternative Pozitive la Homosexualitate), care susţine că are treisprezece grupuri din spectrul iudeo-crestin. PATH include Courage (program romano-catolic, cu accent pe castitate), Homosexualii Anonimi (conceput după Alcoolicii Anonimi, ca organizaţie laică confidenţială), JONAH (Evrei Oferind Noi Alternative la Homosexualitate) şi NARTH (Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii, organizaţie nereligioasă a specialiştilor în sănătate mintală). Cel mai mare grup este Exodus, o coaliţie care cuprinde mai mult de o sută de misiuni creştine locale din Statele Unite, având legături cu asociaţii similare de peste ocean.

Exodus a început în 1976. Frank Worthen, un homosexual din San Francisco a cărui viaţă a fost transformată de Cristos la începutul anilor 1970, şi-a unit forţele cu Biserica Melodyland. O biserică din sudul Californiei începuse să-i consilieze pe homosexuali prin doi bărbaţi de-abia trecuţi de douăzeci ani, Michael Bussee şi Jim Kaspar. Exodus s-a născut la o conferinţă de weekend sponsorizată de cele două grupuri. La a doua conferinţă, un an mai târziu, Exodus a atras atenţia protestatarilor homosexuali. După trei ani, Bussee a renunţat la scopurile grupului şi a recomandat stilul de viaţă homosexual, declarând că nimeni nu se schimbă niciodată cu adevărat. Worthen, acum în vârstă de peste şaptezeci de ani, şi-a continuat misiunea alături de soţia sa, Anita.

Exodus, care există de treizeci şi unu de ani, a ajuns la maturitate. Cei mai importanţi lideri ai săi – Alan Chambers, Joe Dallas, Sy Rogers, Andy Comiskey şi Alan Medinger, printre alţii – au ieşit din homosexualitate şi sunt implicaţi de decenii în misiune. Cei mai mulţi sunt căsătoriţi şi au copii adulţi. Scandalurile printre lideri sunt mult mai rare astăzi decât în zilele de început, probabil datorită monitorizării organizate şi unei înţelegeri mai bune a faptului că cei care lucrează în domeniul în care sunt ispitiţi, sunt vulnerabili.

Probabil că nimic nu a adus mai mult Exodus în curentul principal al evanghelismului decât acceptarea acordată de organizaţia Focus on the Family a lui James Dobson. Alan Medinger, fondatorul semiretras al Regeneration (o misiune pentru eliberare sexuală din Baltimore), îşi aminteşte că la început a apelat la Focus on the Family şi a descoperit că uşa era complet închisă. „Nici astăzi nu știu de ce”, spune Medinger. „Când şi-au schimbat poziţia şi au început conferinţele Love Won Out, aceasta a făcut o diferenţă uriaşă. Acum ei sunt un suport uimitor pentru noi.”

Girul lui Focus este un sigiliu important pentru bisericile conservatoare. Focus sponsorizează conferinţe regulate pentru liderii bisericilor, atrăgând pastori care poate că nu ar fi venit niciodată la un eveniment al foştilor homosexuali. Acceptarea culturală a homosexualităţii, în mod paradoxal, a ajutat Exodus în relaţiile sale cu bisericile. Joe Dallas, fondator şi Director la Genesis Counseling, observă că liderii foştilor homosexuali ajută bisericile „să articuleze un răspuns pentru teologia pro-homosexualitate. … Oamenii din cele mai multe confesiuni nu s-au gândit niciodată că vor trebui să vorbească despre perspectiva biblică despre homosexualitate, după cum mulţi părinţi nu s-au gândit niciodată că vor trebui să răspundă unei fiice care a venit acasă şi le-a spus: «Sunt lesbiană.» Nu numai aceasta, dar «abundenţa pornografiei pe internet a generat o discuţie sinceră [despre multe aspecte sexuale] în Biserică», continuă Dallas. «Tot mai mulţi creştini spun că imoralitatea nu este doar o problemă culturală; noi suntem cei care avem o problemă.»”

Pe măsură ce bisericile şi colegiile creştine şi-au deschis uşile pentru misiunile foştilor homosexuali, misiunile trebuie, la rândul lor să-şi regândească abordarea. „Avem nevoie într-adevăr de experţi în sexualitate, de consilieri care să facă lucruri pe care grupurile mici nu le pot face”, spune Andy Comiskey de la Desert Stream Ministries. „Pentru biserici însă, să spui că ajutorul există numai dincolo de zidurile noastre, nu este optim. Cred că trebuie să existe viaţă şi în Trupul Bisericii.”

„Dacă aş avea un succes deplin”, spune Alan Chambers, Preşedintele Exodus, „Biserica ar prelua ştafeta. Modelul tradiţional din cadrul Exodus a fost o piatră de hotar sau o linie de lansare pentru părăsirea stilului de viaţă homosexual sau a unei vieţi ascunse, pentru găsirea camaraderiei cu alţii care se confruntă cu aceleaşi lupte, iar apoi pentru acceptarea Bisericii. Cum ar fi fost să avem o Biserică atât de dinamică, încât o clasă de la şcoala duminicală să poate face acelaşi lucru? Cum ar fi fost ca oamenii din Biserică să fi fost mai transparenţi, iar cei care urmează şcoala duminicală să se simtă confortabil vorbind şi despre problemele lor?”

Cât de transformaţi?

O mişcare mai matură, mai înţeleaptă a foştilor homosexuali, cu siguranţă ştie mai clar ce are de oferit. Speranţele de la început privind vindecarea instantanee au fost înlocuite de convingerea că transformarea are loc printr-o ucenicie de o viaţă.

Tanya Erzen, profesor la Universitatea Statului Ohio, a petrecut optsprezece luni studiind New Hope Ministry, un program cu cazare condus de soţii Worthen în San Rafael, California. Deşi la început nu simpatiza cu scopurile foştilor homosexuali, Erzen a ajuns să empatizeze cu cei pe care i-a întâlnit acolo. În cartea sa Straight to Jesus: Sexual and Christian Conversions in the Ex-Gay Movement [Direct la Isus: Convertirile sexuale şi creştine în mişcarea foştilor homosexuali], ea descrie în ce constă schimbarea în viziunea lor.

„Foştii homosexuali parcurg un proces de conversie care nu are un punct final şi recunosc că schimbarea cuprinde dorinţe, comportament şi identităţi care nu se aliniază întotdeauna limpede şi care nu rămân fixe”, scrie ea. „Foştii homosexuali, bărbaţi şi femei, sunt născuţi din nou din punct de vedere spiritual şi, ca parte a acestui proces, se consideră reconstituiţi sexual… După cum spune Curtis [unul dintre participanţii la program]: «Nu heterosexualitatea este ţinta; să-ţi dai inima lui Dumnezeu şi să asculţi de El este ţinta.» … Dorinţele şi atracţiile pot persista ani la rând, dar ei au acum identităţi religioase noi şi promisiunea că, în cele din urmă, credinţa şi relaţiile dintre ei şi relaţia cu Dumnezeu îi vor transforma.”

Precum spune Alan Chambers: „În zilele de început [ale misiunii foştilor homosexuali] nimeni nu ştia la ce să se aştepte. Sperau ceva, iar unii au plecat fiindcă ceea ce sperau nu era realist. După patru decenii de misiune, oamenii au un mod mult mai bun de a vorbi despre schimbare. Cândva am fost imatur şi am răspuns imatur. Acum am crescut, în calitate de creştin şi ca bărbat matur. Era inevitabil ca sentimentele şi viziunea mea să se schimbe. Când mi-am stabilit ca ţel nu să fiu heterosexual, ci să fiu cel mai bun copil al lui Dumnezeu care puteam eu fi, acceptând harul Său, identitatea mea s-a schimbat.”

Chambers admite franc că schimbarea nu elimină ispita. El se întreabă dacă schimbarea este vreodată sută la sută deplină în această viaţă. „Un lucru la care ne putem aştepta, fiind creştini, este o viaţă de renunţare”, spune el. „Nu cred că ne este teamă să le spunem oamenilor că îi aşteaptă o luptă care va continua toată viaţa. Libertatea nu înseamnă absenţa luptei, ci o viaţă de luptă permanentă, care nu îndepărtează bucuria.”

Mişcarea foştilor homosexuali încearcă să integreze realitatea atracţiei faţă de persoanele de acelaşi sex într-o viaţă de ucenicie. Pe parcursul unei călătorii de o viaţă, ei se aşteaptă la multe schimbări, inclusiv în sentimente şi atracţii. Dar accentuează ideea că experienţa fiecăruia este diferită şi că transformarea instantanee este foarte rară.

Nu este surprinzător atunci că misiunile foştilor homosexuali se adresează aproape exclusiv creştinilor. Cei mai mulţi participanţi vin din medii evanghelice şi nu-şi pot reconcilia credinţa creştină cu identitatea homosexuală. Studiul lui Jones şi Yarhouse a găsit că mulţi caută ajutor cu tenacitate şi investesc ani de zile în acest proces.

Mişcarea foştilor homosexuali nu are o opinie comună asupra cauzelor homosexualităţii, dar cei mai mulţi cred că deficitele din copilăria timpurie sunt cruciale – deseori o relaţie necorespunzătoare sau inexistentă cu tatăl, experienţe sexuale prepuberale sau abuzul sexual, în special la femei. Mulţi cred că homosexualitatea este, în mod fundamental, o criză a masculinităţii sau feminităţii – o încercare subconştientă de a încerca împlinirea nevoilor emoţionale legitime prin mijloace sexuale. Grupurile foştilor homosexuali sunt de obicei unisex, întrucât se consideră că prietenia suportivă cu propriul gen este o componentă importantă pentru repararea unei identităţi sexuale deficitare.

Dată fiind incertitudinea şi dificultatea schimbării, unii, cum ar fi grupul romano-catolic Courage, preferă să pună accent pe castitate, nu pe schimbare. Liderii Exodus vorbesc în termeni pozitivi despre Courage şi ţelurile sale. Totuşi, liderii Exodus ezită să-şi limiteze speranţele la o viaţă castă de celibat. Andy Comiskey scrie: „Trebuie să renunţăm la necredinţa prevalentă în anumite cercuri evanghelice, care le oferă celor care se luptă cu homosexualitatea puţină eliberare de tendinţele lor, dacă le oferă aşa ceva. Această percepţie despre Dumnezeu este prea limitată!”

O luptă comună

Pe 26 iunie, în campusul liniştit al Universităţii Concordia din Irvine, California s-au adunat aproximativ opt sute de persoane pentru conferinţa anuală Exodus. În cea mai mare parte tineri, în cea mai mare parte albi, două treimi fiind bărbaţi, îmbrăcaţi într-o ţinută aşa-zis lejeră, ei ar fi putut fi o mulţime la un meci din Los Angeles. Revoluţia, aceasta fiind denumirea conferinţei, arăta ca orice altă conferinţă creştină: mâni ridicate pentru închinare rock-and-roll, mărturii, rugăciune, vorbitori, o abundenţă de seminarii.

Dar conferinţa respectivă a adus în prim plan puţine exagerări motivaţionale. Alan Chambers, care s-a adresat mulţimii în seara deschiderii pe un ton coborât, a accentuat că nu există o formulă, pas cu pas, pentru învingerea homosexualităţii: „Să fiu bine înţeles: nu vei fi vindecat săptămâna aceasta… Nu ne alegem noi sentimentele, dar alegem cu adevărat cum vom trăi. Aleg în fiecare zi să mă lepăd de ceea ce vine la mine în mod natural… Trebuie să mă bazez pe Isus Cristos în fiecare zi.” În o sută de moduri diferite, vorbitorii la conferinţă şi liderii de seminarii au afirmat că vindecarea vine numai printr-o viaţă de ascultare de Cristos.

Aclamaţiile l-au întâmpinat pe Sy Rogers, care a vorbit a doua zi. Rogers este un vorbitor extrem de captivant, dar discursul său alert şi sacadat a transmis un mesaj serios despre ucenicia creştină. „Dumnezeu nu a spus: «Încetează să mai fii homosexual!» El a spus: «Umblă cu Mine!»” Rogers vorbeşte cu o francheţe plină de patos despre dispreţul pe care l-a îndurat o viaţă întreagă. Discursul său este plin de siguranţă, aproape agresiv, dar vulnerabilitatea lui este uimitoare. Pe cât de dureros poate să fie, pare el să spună, este exact ceea ce Dumnezeu ştie despre mine – Dumnezeu care mă iubeşte şi îmi dă viaţă.

Ceea ce rezumă mare parte din misiunea foştilor homosexuali de astăzi. Fără publicitate exagerată. Încredere limitată în tehnici. Fără critici dure la adresa homosexualilor. Fără triumfalism detectabil, religios sau politic. Doar ucenicie serioasă. Este posibil ca acesta să fie singurul grup din America care realizează pe deplin că, atunci când te hotărăşti să-L urmezi pe Isus, nu reuşeşti întotdeauna să faci ceea ce vrei să faci.

Mişcarea foştilor homosexuali merge împotriva curentului cultural. Dată fiind opinia populară nefavorabilă, susţinerea ambivalentă din partea bisericilor conservatoare şi afirmaţia comună că foştii homosexuali se condamnă singuri la o viaţă de frustrări, ai crede că mişcarea nu va avea viaţă lungă. Totuşi, afiliaţii Exodus s-au dublat în ultimii optsprezece ani. Mulţi dintre liderii săi se află în atenţia publicului de douăzeci, treizeci de ani. Şi se ţin bine pe picioare.

Ei trăiesc cu idei radicale despre sexualitate – că nu suntem, aşa cum susţine cultura noastră, definiţi de dorinţele noastre, fie ele heterosexuale sau homosexuale. Suntem mai degrabă definiţi de Creatorul şi Mântuitorul nostru. Atracţiile noastre, întotdeauna tulburi într-o anumită măsură, trebuie supuse lui Cristos, singurul care ne poate restaura. Pentru cei care simt atracţii homosexuale puternice, sarcina este deosebit de dificilă. Este însă vorba de aceeaşi luptă de bază cu care se confruntă orice creştin.

Notă

[1] Tim Stafford, The Best Research Yet

[Tim Stafford, An Older, Wiser Ex-Gay Movement. Copyright © 2007 Christianity Today. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance.]

Aşa eraţi unii din voi: O viziune pentru mai mult

de Dan Hitz

Dan & Marianne Hitz

Dan & Marianne Hitz

„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” 1 Corinteni 6:9-11

Isus Cristos se află încă în procesul de a schimba inimi şi de a transforma credincioşii după chipul Său. Noi, cei de la Reconciliation Ministries, continuăm să ne ţinem tare de puterea crucii de a schimba şi de lucrarea Duhului Sfânt de a aduce pe poporul Său „din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9).

În ultimele câteva luni, Alan Chambers, liderul Exodus International, a declarat că Exodus International nu mai sprijină terapia reparativă şi nu mai foloseşte sloganul „Schimbarea este posibilă”. De fapt, Alan Chambers şi Exodus International par să minimalizeze faptul că oamenii pot să aibă parte de o schimbare semnificativă în orientarea sexuală. După cum vă puteţi imagina, declaraţiile lui Alan au produs o agitaţie semnificativă nu numai în comunitatea homosexuală, dar şi în cadrul Exodus International.

În lumea medicală, terapia reparativă este o formă foarte specifică de efort de schimbare a orientării sexuale [SOCE, în limba engleză], definit de câţiva paşi terapeutici foarte specifici. În concepţia culturii populare şi a celei mai mari părţi a Bisericii, terapia reparativă se referă la orice eforturi clinice sau de slujire cu scopul de a schimba orientarea sexuală. Deşi Alan Chambers şi Exodus International continuă să definească comportamentul homosexual ca păcat, se pare că acţiunile şi declaraţiile lor, în multe aspecte, fac referire la definiţia culturală a terapiei reparative.

Noi, cei de la Reconciliation Ministries credem adevărul Scripturii, care proclamă puterea lui Isus Cristos de a ne transforma pe noi, cei care altădată eram morţi în fărădelegi şi păcat, în adevărata imagine a lui Cristos Însuşi. Credem adevărurile scrise în 1 Corinteni 6:9-11, care declară că unii membri din biserica corinteană fuseseră cândva homosexuali, dar au fost „spălaţi”, au fost „sfinţiţi” şi au fost „socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru”. Cu alte cuvinte, păcatele lor au fost iertate şi inimile lor au fost schimbate de puterea lucrării împlinite de Isus Cristos pe cruce.

Într-adevăr, mulţi bărbaţi şi femei au avut parte de o viaţă schimbată prin lucrarea Domnului, prin misiuni ca Reconciliation Ministries şi programe ca Living Waters. Mulţi bărbaţi, femei şi adolescenţi au avut parte de o schimbare semnificativă în orientarea sexuală, prin lucrarea Duhului Sfânt într-o inimă predată lui Isus Cristos. Recunoaştem însă că există un continuum al schimbării.

Unii avut parte de o schimbare extremă în atracţii, de la homosexuale la heterosexuale. Unii avut parte de puţină schimbare sau de nicio schimbare în atracţii, dar continuă să-şi supună atracţiile lui Isus şi să trăiască o viaţă curată din punct de vedere biblic. Cei mai mulţi se află undeva în cadrul unui continuum al schimbării.

Înseamnă aceasta că nu ne-am schimbat cu adevărat sau că doar ne-am minţit singuri? Deloc. Toţi cei care au trăit vreodată pe pământ s-au luptat cu un păcat sau altul. Unii ne-am luptat la un nivel adictiv sau compulsiv. Cei mai mulţi dintre cei care înving orice gen de păcat obişnuit – păcat sexual, droguri, alcool, mânie – vor raporta că sunt încă ispitiţi în diferite momente din viaţă. Fostul dependent de sex heterosexual poate că mai este ispitit să aibă o întâlnire ilicită din când în când, dar aceasta nu înseamnă că nu s-a schimbat. Adicţia sexuală nu îl mai controlează şi nu îl mai defineşte. Chiar şi Isus, care era desăvârşit şi nu a păcătuit niciodată, a fost ispitit. Cu cât mai mult noi, care ani de zile ne-am antrenat inimile, minţile şi corpurile să răspundă la un păcat specific, vom fi ispitiţi într-o măsură sau alta, când sunt prezente condiţiile sau declanşatorii? Satan are un pumn de săgeţi arzătoare cu numele nostru scris pe ele, care în trecut ne-au făcut să ne poticnim. El continuă să le arunce spre noi din când în când, încercând să ne facă să ne poticnim în prezent. (Efeseni 6:16) Unii pot chiar să cadă înapoi în păcat, după ce au umblat mulţi ani în plinătate. Nu înseamnă că ar trebui să renunţe şi să cedeze păcatului. Ci înseamnă că au nevoie să se pocăiască, să identifice lucrurile din viaţa lor care i-au dus la recidivă şi să caute suportul de care au nevoie pentru a-şi învinge păcatul. Poate fi nevoie de timp pentru restaurare, dar Isus Cristos continuă să ne cureţe inimile. Aşa cum citim în 1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele [noastre] şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”

Cum arată asta la nivel practic? Gândeşte-te la viaţa unui bărbat heterosexual obişnuit. Poate că a fost implicat în promiscuitate heterosexuală compulsivă la un anumit moment în viaţa sa. Când se pocăieşte, Domnul începe o lucrare profundă de transformare în inima lui. Când devine mai puternic în umblarea cu Domnul, devine mai capabil să reziste ispitelor de a se implica în sexualitate ilicită. Chiar şi după ce se căsătoreşte, va continua să aibă parte de ispite sexuale faţă de alte femei. Nu înseamnă că nu s-a schimbat. Înseamnă doar că el continuă să trăiască într-o lume căzută şi să fie ispitit de păcat. Nu înseamnă că îşi neagă „adevăratul sine” de bărbat adulterin şi că ar trebui să înceapă să-şi trăiască viaţa „celebrând diversitatea sexualităţii sale dată de Dumnezeu”, care îi îngăduie să cedeze dorinţelor sexuale păcătoase faţă de alte femei decât soţia lui. Înseamnă că el – ca noi toţi – este chemat să predea dorinţele lui păcătoase la cruce şi să-L caute pe Domnul pentru harul de a trăi o viaţă în acord cu Scriptura. În timp ce continuă să se apropie de Domnul, poate avea încredere că Domnul va face o lucrare profundă în inima lui, ca să schimbe măsura luptei lui, din punctul de a fi debilitantă şi lipsită de speranţă, până în punctul în care se află în stăpânirea sa, prin puterea lui Isus Cristos. Totuşi, el va trebui să-şi ţină piciorul ferm pe Stâncă. Va trebui să umble în părtăşie continuă cu Mântuitorul său şi cu comunitatea creştină. Va trebui să umble în dare de seamă şi pocăinţă. Promiscuitatea compulsivă din trecut îl poate încă ispiti, dar nu îl mai defineşte.

Cu toate că Exodus International proclamă în continuare că comportamentul homosexual este păcat, acum nu mai reuşeşte să-i încurajeze pe bărbaţi şi pe femei să se ducă la Domnul şi să-L caute ca să le schimbe atracţiile. Atracţiile şi ispitele homosexuale nu sunt păcătoase; totuşi, ele pot deveni păcat când le dai curs sau te gândeşti la ele. Dacă doar ne concentrăm să nu păcătuim, nu reuşim să-i încurajăm pe bărbaţi şi pe femei să aibă parte de tot ce le oferă Isus Cristos pe cruce – vieţi transformate, deoarece „suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”. (2 Corinteni 3:18) Aşa cum citim în 2 Petru 1:3-4: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

Vreau să închei aceste gânduri cu o încurajare pentru cei care continuă să fie ispitiţi de orice păcate la care s-au dedat în trecut. Fie să trăim toţi o viaţă supusă lui Cristos, precum şi-au trăit vieţile Şadrac, Meşac şi Abed Nego în cartea lui Daniel! Când au fost confruntaţi cu decizia de a păcătui împotriva lui Dumnezeu şi de a ceda, închinându-se unei fiinţe omeneşti, sau de a fi aruncaţi într-un cuptor aprins, au răspuns recunoscând că Dumnezeu era în stare să îi salveze din încercarea de foc cu care se confruntau, dar chiar dacă alegea să nu îndepărteze încercarea, ei tot aveau să rămână credincioşi lui Dumnezeu. Încercarea lor nu a luat sfârşit imediat, dar Domnul a păşit cu ei în încercare şi i-a păzit de rău. Ştim că Dumnezeu este atotputernic şi poate să facă ce vrea. El ar putea să pună capăt instantaneu încercării noastre sau atracţiilor noastre spre păcat, dacă ar vrea. Fie să avem toţi o inimă credincioasă, care se ţine tare de El, chiar dacă încercările atracţiilor nu încetează! Adesea, tocmai în încercările noastre vedem puterea uimitoare a lui Dumnezeu care ne păzeşte de rău, chiar şi când duşmanul ne atacă cu sălbăticie. În momentele de părtăşie disperată cu Mântuitorul nostru, arde El lanţurile care ne leagă, ne arată adevăruri adânci despre dragostea şi puterea Lui şi ne transformă inima, ca să fie mai mult asemenea Lui. Pas cu pas, realizăm că un cuptor aprins nu este mai puternic decât puterea lui Dumnezeu de a ne ţine în siguranţă şi a ne transforma inimile.

[Dan Hitz, Such Were Some of You: A Vision for More. Copyright © 2012 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul a fost scris ca răspuns la mai multe schimbări doctrinare şi operaţionale din cadrul Exodus International care au început în 2012 şi au condus la închiderea sa în 2013.]

Cadrul dinaintea abuzului

de Dan Hitz

Dan Hitz

Dan Hitz

Ce face ca cineva să fie mai vulnerabil la situaţii abuzive decât alţii?

Când oamenii sănătoşi emoţional evaluează o biserică abuzivă spiritual, nu rămân în ea. Ei recunosc disfuncţia. Oamenii sănătoşi trasează graniţe, pe care oamenii care nu sunt sănătoşi încearcă să le violeze sau să le respingă cu fermitate.

Totuşi, zdrobirea creată în „cadrul dinaintea abuzului” produce o susceptibilitate pentru şi mai mult abuz. Am un prieten care spune: „Acasă este acolo unde exteriorul se potriveşte cu interiorul.” Este motivul pentru care o femeie care a crescut cu un tată alcoolic abuziv şi care nu se ocupă de rănile ei, se poate trezi că este căsătorită cu un al doilea soţ alcoolic abuziv. Felul în care a tratat-o soţul ei când ieşeau împreună a părut familiar sentimentelor ei „normale” din copilărie. Se poate chiar ca ea să nu se simtă confortabil în preajma bărbaţilor sănătoşi – se vede pe ea însăşi mult sub nivelul lor. Cei răniţi de abuz cad adesea pradă „neajutorării învăţate”. Cei abuzaţi atunci când efectiv nu aveau putere să oprească abuzul, continuă să creadă că sunt victime neajutorate la mult timp după ce realmente au resursele pentru a învinge abuzul.

Factorii dinaintea abuzului includ abuz sau neglijare fizică, sexuală şi emoţională din trecut. Cei care cresc într-o familie disfuncţională, fără o imagine potrivită a mamei sau a tatălui, pot să fie obişnuiţi cu haosul sau să fie dependenţi de el. Un sistem religios abuziv oferă haos structurat. Haosul este ordonat în jurul unor chestiuni „scripturale” pentru care merită să lupţi. Cei izolaţi social sunt susceptibili, deoarece caută o comunitate care să-i accepte.

His Chapel (nu este numele real al bisericii) era familia noastră. Aveam mulţi fraţi şi surori care credeau toţi aşa cum credeam noi – care sufereau toţi acelaşi reproş pentru ceea ce ne era tuturor drag. Cei din afara sistemului erau consideraţi periculoşi, deci rămâneam împreună. Totuşi, am aflat mai târziu că relaţiile noastre erau doar p atât de puternice pe cât de puternică era aderenţa noastră la sistem. Sistemele abuzive se folosesc de vina şi ruşinea membrilor. „Nimeni altcineva nu m-ar accepta ca aceşti oameni, dacă ar şti cu ce mă lupt.” Am găsit într-adevăr multă iertare şi confidenţialitate în interiorul sistemului, dar ştiam şi care ar fi fost implicaţiile dacă plecam.

Celor cu abilităţi reduse pentru viaţă le lipsesc graniţele interpersonale şi asertivitatea necesară pentru a sta tari împotriva abuzului. Le este, de asemenea, teamă că nu se pot descurca singuri. Neajutorarea învăţată îi lasă vulnerabili la ceea ce dictează sistemul. Împreună cu abilităţile slabe pentru viaţă vine un fundament slab sau inexistent pentru evaluarea adecvării. Sistemul le oferă mult din ceea ce caută, dar le lipseşte abilitatea de a face un calcul cost/beneficiu. „Beneficiul perceput de a rămâne în sistem cântăreşte mai greu decât preţul îndeplinirii ordinelor sistemului?” este o întrebare la care mulţi sunt incapabili să răspundă adecvat.

[Dan Hitz, The Pre-Abuze Setup. Copyright © Reconciliation Ministries 2011. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Monitorizarea

Dacă te lupţi cu homosexualitatea, pe lângă consiliere este nevoie să găseşti câţiva bărbaţi creştini dedicaţi, care să te monitorizeze şi cu care să te întâlneşti pentru a da socoteală, răspunzând concret la întrebările pe care ţi le vor pune cu privire la gânduri homosexuale, fantezii homosexuale, masturbare, pornografie şi tentativa de a contacta homosexuali. În afara întâlnirilor voastre regulate, când simţi o nevoie puternică de a te masturba, de a viziona pornografie sau de a contacta homosexuali, trebuie să îi suni, să le dai un SMS sau să le trimiţi un e-mail, anunţându-i cu ce te confrunţi şi cerându-le să se roage pentru tine, urmând ca la prima întâlnire să te întrebe dacă te-ai păstrat curat.

Întrebări prin care dai socoteală

Dumnezeu lucrează prin Trupul lui Cristos ca să aducă vindecare şi restaurare. Îngăduie-le partenerilor tăi care te monitorizează să te privească în ochi şi să-ţi pună întrebări specifice, directe:

  1. Te-ai simţit [inserează ceea ce te provoacă emoţional] de la ultima noastră întâlnire? Dacă da, cum ţi-ai controlat sentimentele?
  2. Te-ai [inserează obiceiul (obiceiurile) tău (tale) emoţional(e) negativ(e) prin care răspunzi la ceea ce te provoacă] de la ultima noastră întâlnire?
  3. Ai întreţinut gânduri de poftă de la ultima noastră întâlnire?
  4. Te-ai autosatisfăcut sau ai început să te autosatisfaci de la ultima noastră întâlnire?
  5. Ai intrat pe site-uri discutabile, ai privit videouri inacceptabile sau ai folosit pornografie de la ultima noastră întâlnire?
  6. Te-ai implicat în comportament inaceptabil, inclusiv în aluzii sexuale sau întâlniri sexuale cu oricine altcineva în afară de soţia ta de la ultima noastră întâlnire?
  7. Ai avut zilnic momentele tale de linişte cu Domnul de la ultima noastră întâlnire?
  8. Ce te învaţă Dumnezeu?
  9. Te-ai rugat cu soţia şi copiii tăi regulat de la ultima noastră întâlnire?
  10. I-ai spus unui alt partener de monitorizare ceva ce eviţi să-mi spui mie/să ne spui nouă?
  11. Ai făcut vreuna din cele de mai sus înainte de ultima noastră întâlnire şi încă nu mi-ai mărturisit?
  12. Ai minţit la vreuna din întrebările de mai sus sau ai ascuns informaţii pentru a evita să spui întreg adevărul?

Modifică întrebările pentru a se adresa specific nevoilor tale.

Decide în inima ta că vei răspunde sincer la aceste întrebări!

[Copyright © 2013 www.contracurentului.com. Fragmentul Întrebări prin care dai socoteală este extras din articolul Creating Your Personal Action Plan de Dan Hitz. Copyright © Reconciliation Ministries 2007. Tradus şi publicat cu permisiune.]

1 2 3 4 5 13