de Alan Medinger

Alan Medinger

Bărbaţii care înving homosexualitatea caută, fireşte, să „devină ca oricine altcineva”. În heterosexualitatea lor, ei se aşteaptă să simtă o atracţie vizuală faţă de femei. Ceea ce nu se întâmplă întotdeauna. Va veni ea mai târziu? Ce spune aceasta despre vindecarea lor? Punând lucrurile în perspectivă, putem să oferim un mesaj pozitiv în acest domeniu. Articolul de faţă este retipărit din numărul din februarie 1992 al Ştirilor Regeneration.

La ani de zile după ce am lăsat efectiv în urmă toate atracţiile homosexuale, având o relaţie sexuală binecuvântată şi plăcută în căsătorie, un factor a continuat să mă tulbure. Dacă un bărbat atrăgător şi o femeie atrăgătoare intrau într-o cameră, ochii mei se îndreptau mai întâi înspre bărbat. De asemenea, ştiam că nu aveam nicio dificultate în a nu lua Playboy de pe un raft cu reviste, dar GQ, când stăteam la coadă aşteptând să plătesc cumpărăturile, încă avea o anumită atracţie asupra mea.

La o recentă întâlnire Regeneration, care a durat o zi întreagă şi s-a adresat bărbaţilor căsătoriţi care s-au luptat cu homosexualitatea – cei mai mulţi dintre participanţi găsind sexul în căsătorie ca fiind o binecuvântare, nu o problemă – numai 1 din 14 a spus că răspund sexual doar privind corpul soţiei.

Pentru un mare număr de bărbaţi, poate pentru cei mai mulţi, cei mai direcţi stimuli sexuali sunt vizuali. Noi toţi recunoaştem că numărul cu costume de baie al revistei Sportul Ilustrat chiar nu are nimic de-a face cu înotul. Reclamele care au ca ţintă bărbaţii, adesea prezintă femei insuficient îmbrăcate, în timp ce reclamele din Buna Îngrijire a Casei şi Ziua Femeii rareori prezintă bărbaţi musculoşi, parţial dezbrăcaţi. Publicaţiile homosexuale, pe de altă parte, sunt pline de ei.

Bărbaţii care înving homosexualitatea se aşteaptă să devină „exact ca alţi bărbaţi”. Gândul că nu va fi aşa poate fi cauza unei dureri reale. Dar aceasta este o situaţie, ca multe altele, în care adevărata problemă nu este lipsa stimulării vizuale heterosexuale, ci convingerea că lucrurile ar trebui să fie într-un anumit fel, iar apoi se descoperă că nu sunt aşa. Strigătul: „Eu ar trebui… dar nu este aşa” revelează durerea.

Există o veste bună pentru cel care învinge homosexualitatea şi simte astfel. Da, poate că nu vei fi niciodată excitat sexual de priveliştea corpului unei femei, dar aceasta nu implică o lipsă de heterosexualitate, nici nu anticipează o relaţie plictisitoare sau dificilă în căsătorie. De fapt, natura răspunsului tău sexual la o femeie poate fi mai mult o binecuvântare, decât o dificultate.

Înainte de a începe să susţin această perspectivă, îngăduiţi‑mi să abordez două subiecte înrudite.

Mai întâi, este nevoie să ne adresăm atracţiei pe care cel care învinge homosexualitatea poate că o simte încă pentru alţi bărbaţi. Am menţionat mai înainte cum, chiar şi la ani de zile după vindecare, ochii mei se îndreptau înspre bărbaţi. Mă simţeam, într-adevăr, ispitit să arunc o a doua privire tipului cel puternic din reclama pentru costume de baie. Astăzi tendinţa a dispărut aproape complet.

A dispărut fiindcă se baza pe invidie. Nesigur de masculinitatea mea, eram atras de imagini ale bărbaţilor care aveau ceea ce simţeam că nu aveam eu. Aceasta este pofta: dorinţa de a avea ce are altcineva. Când am recunoscut că problema mea era invidia şi m-am pocăit de ea şi am devenit tot mai sigur de masculinitatea mea, atracţia a dispărut.

Noi am descoperit că acesta este un tipar comun printre bărbaţii care înving homosexualitatea. Mai întâi, este ruptă legătura dintre sex şi nevoile emoţionale, iar apoi, când nevoile emoţionale sunt împlinite în moduri legitime, iar problemele de identitate sunt rezolvate, atracţiile nonerotice exagerate faţă de persoanele de acelaşi sex dispar din fundal.

Cealaltă problemă la care vreau să mă refer este teoria „tabula rasa”. Dr. John Money de la Şcoala Medicală Johns Hopkins şi alţii au popularizat teoria că fiecare copil se naşte fără o tendinţă înspre un anumit tip de atracţie sexuală şi că, la un anumit stadiu de dezvoltare, atracţiile sunt învăţate sau programate în copil – scrise pe o tabula rasa, ca să spunem aşa.

Mai mult, se spune că odată ce atracţiile sunt astfel scrise, nu pot fi schimbate niciodată. Aceasta se poate compara cu învăţarea unei limbi. Se crede, în general, că un copil are, la o anumită vârstă, o abilitate accentuată de a învăţa limba şi că o limbă învăţată la acea vârstă nu poate fi niciodată uitată.

Teoria ar putea avea o oarecare valoare în explicarea motivului pentru care, de obicei, bărbaţii care înving homosexualitatea nu dezvoltă atracţii erotice vizuale pentru femei; poate că aceste tipare pot fi dezvoltate numai în anumite stadii ale creşterii din copilărie sau adolescenţă. Pe de altă parte, ideea unei plăcuţe goale pare ridicolă, luând în considerare înclinaţia ca, în toate vremurile şi în toate culturile, atracţiile sexuale să fie faţă de persoane de sex opus, nu de acelaşi sex, şi nu faţă de pături sau colibe.

Mai important, experienţa unui mare număr de bărbaţi care sunt foşti homosexuali şi scrierile multor terapeuţi arată că o schimbare foarte substanţială este posibilă în atracţiile sexuale per ansamblu. Într-un astfel de domeniu precum atracţiile sexuale, pe ce ne putem baza, în afară de date experimentale?

Acum, să revenim la problema centrală: Cum putem spune că suntem vindecaţi, când nu suntem „excitaţi” vizual, ca alţi bărbaţi? Foarte simplu. Nu este nevoie ca atracţia sexuală să apară numai din stimularea vizuală. Există alţi doi iniţiatori importanţi ai interesului sexual, atingerea şi sentimentele emoţionale.

Eu simt cea mai puternică dorinţă sexuală pentru soţia mea când mă simt cel mai iubitor faţă de ea. De asemenea, de multe ori simt asemenea dorinţe când ne sărutăm sau când stăm pur şi simplu pe canapea uitându-ne la televizor, iar braţul meu este în jurul ei. Nu există îndoială că acestea sunt sentimente sexuale spontane. Experienţa noastră în misiune ne-a arătat că răspunsul sexual faţă de o femeie, prin sentimente şi prin atingere, este starea normală pentru bărbaţii care înving homosexualitatea. De aceea afirmăm cu atâta tărie că un bărbat care învinge homosexualitatea poate experimenta orice bucurie a vieţii heterosexuale.

Vreau să adaug că nu este o chestiune de genul „două din trei nu este rău”. Lipsa stimulării vizuale poate fi la fel de mult un plus, ca şi un minus. Scriptura vorbeşte de „pofta ochilor” (1 Ioan 2:16). Ochii noştri întâlnesc ceva şi doresc să posede acel ceva. Observaţi cât de diferit este acest lucru de faptul că ochii noştri întâlnesc ceva şi îi admiră frumuseţea – sau Îl admiră pe Creatorul acelui ceva.

Dacă un bărbat o priveşte pe soţia lui cu dragoste şi cu o mare apreciere pentru felul în care este minunat făcută, este un lucru bun. Cântarea lui Solomon arată cum aprecierea frumuseţii fizice a celui iubit de către noi poate aduce o mare bucurie. Ce minunat ar fi dacă bărbaţii ar reacţiona în acest mod. Dar există şi o altă latură a aprecierii vizuale: dacă bărbatul priveşte corpul unei femei fără a face deosebire; adică persoana nu contează, numai corpul contează? El are o problemă.

Se pare că în această lume păcătoasă şi zdrobită, cei mai mulţi bărbaţi heterosexuali au într-adevăr o problemă. Şi ce se întâmplă când soţia ajunge la 50 ani, iar corpul ei începe să se fleşcăiască şi să se încovoaie? Dacă stimularea vizuală este singurul factor important în atracţia bărbatului faţă de soţie, ei au o problemă.

Cu siguranţă, un exces de răspuns sexual vizual este o reflectare a naturii păcătoase a omului şi este cauza a multă suferinţă şi disfuncţie în lume astăzi. Femeile sunt de obicei preţuite mult mai mult pentru înfăţişarea lor, decât pentru caracter sau pentru alte atribute ale lor. Soţiile sunt prea des comparate, găsite ca necorespunzătoare şi părăsite. Industria pornografiei înfloreşte, ca să alimenteze apetitul care răspunde vizual al bărbaţilor. Că noi nu experimentăm aşa ceva nu este deloc rău.

Noi toţi purtăm cicatricele datorate trecutului nostru păcătos şi zdrobirii noastre, dar nu sunt sigur că lipsa stimulării vizuale este o cicatrice. Poate că noi trăim mai aproape de planul original al lui Dumnezeu decât cei mai mulţi bărbaţi.

Soţia mea şi cu mine avem 55 de ani şi niciunul dintre noi nu este pe punctul de a apărea în numărul cu costume de baie al vreunei reviste – nici măcar în cel al revistei Maturitatea Modernă – dar eu o iubesc pe ea şi mă bucur întru totul de relaţia noastră fizică. Nu aş vrea ca aceasta să fie altfel în nicio privinţă.

[Alan Medinger, Visual Stimulation and Healing. Copyright © 1992 Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]