Dr. Paul Cameron, Director la Family Research Institute
Homosexualii pretind de câtva timp că nu sunt mai înclinaţi decât heterosexualii să molesteze copii. În ultimele trei decenii, asociaţiile profesionale au fost de acord să le susţină afirmaţia. De exemplu, în Romer contra Evans, o scurtă expunere a dovezilor din 1994 făcută de Asociaţia Americană de Psihologie, Asociaţia Naţională a Lucrătorilor Sociali şi Asociaţia Americană de Psihiatrie, a spus Curţii Supreme a SUA că „nu există nicio dovadă a vreunei corelări pozitive între orientarea homosexuală şi molestarea copilului” (p. 23, 24). Aceleaşi afirmaţii sunt făcute în cele mai multe manuale de colegiu. De fapt, poziţia aceasta este atât de înrădăcinată, încât doi experţi martori pentru birourile Împuterniciţilor Generali ai Statului, mi-au spus că le-a fost interzis să se refere la molestarea disproporţionată, când au apărat reglementările din Arkansas împotriva luării în plasament a copiilor de către homosexuali (decizie pe 29 iunie 2006) şi cu ocazia apărării de către Florida a legii sale împotriva adopţiei homosexuale (decizie pe 25 noiembrie 2008).
Ceea ce se cunoştea din punct de vedere istoric era foarte diferit. În Grecia precreştină, Aristofan a făcut observaţia că bărbaţii captivaţi de relaţiile homosexuale „când ajung să fie bărbaţi, devin iubitori de băieţi şi este nevoie de constrângerea obiceiului, ca să-şi învingă repulsia naturală pentru căsătorie şi procreere”. Mai recent, un studiu din anii 1970 condus de Institutul Kinsey a raportat că, pe când aveau 21 de ani sau mai mult, 23% dintre 671 de homosexuali au spus că au făcut sex cu băieţi în vârstă de 16 ani sau mai mici. Iar din 4329 de homosexuali selectaţi de Jay şi Young – amândoi homosexuali în mod deschis – aproximativ 22% au raportat sex cu băieţi, iar 30% deschidere pentru sau aprobare a sexului cu băieţi.
În ciuda acestor dovezi, Scoţia a decis să protejeze practicanţii homosexualităţii într-un mod foarte semnificativ. Evenimente recente din Edinburgh, Glasgow şi Dundee ar trebui să-i zdruncine pe scoţieni, pentru a regândi protecţiile respective.
Luna mai 2009 a văzut acuzarea a 8 bărbaţi homosexuali scoţieni, arestarea a mai mult de 35 de homosexuali în Regatul Unit şi încă şi mai multe arestări în Ţările de Jos şi SUA, pentru combinaţii de abuz al copilului şi pornografie. Cei 8 „membri ai bandei, toţi aparent profesionişti respectabili, duceau vieţi duble sordide”, s-au plâns ziarele. [De ce ar trebui mass-media să se aştepte ca educaţia sau profesionalismul să ferească oarecum pe cineva de a deveni un abuzator de copii?]
Liderii bandei erau Neil Strachan, 41 de ani (infectat cu HIV) şi James Rennie, 38 de ani. Deşi „părând profesionişti respectabili”, Strachan fusese deja condamnat pentru violarea unui băiat de 5 ani în 1997. „Ei bine”, ar putea spune cineva, „merită o a doua şansă.” Dar a fost condamnat pentru violarea unui alt băiat în vârstă de 18 luni în 2003. Câte şanse primeşte un violator în Scoţia? Destule, din moment ce ultima lui victimă a fost un alt băiat de 18 luni.
Strachan i-a fermecat pe părinţi, iar apoi s-a oferit să aibă grijă de băieţel. Bineînţeles că era fermecător, atent şi spunea lucrurile potrivite – monştrii ca el nu sperie „vânatul”.
Cele trei violuri asupra băieţilor ale lui Strachan înseamnă că el este un „pedofil” fără nicio dorinţă pentru parteneri adulţi? Nu. Strachan a fost infectat cu HIV şi avea un „partener gay” (de asemenea, acuzat). Aproape sigur s-a infectat cu HIV făcând sex anal cu un alt bărbat, deci „pedofilia” lui era departe de un apetit exclusiv. Ca cei mai mulţi homosexuali, cei 8 indivizi erau „flexibili” sexual sau „omnisexuali”.
Rennie era un „star gay”. Un ziar scoţian l-a numit „şeful, în aparenţă respectabil, al Tineretului Lesbian, Gay, Bisexual şi Transgender din Scoţia” (observaţi cât de departe au „căzut” scoţienii). Ca profesor de şcoală secundară, care fusese invitat de Parlamentul Scoţian pentru o dezbatere despre „ajutarea tinerilor gay”, activismul lui pentru drepturile homosexualilor era bine cunoscut. Crima lui? Abuzarea unui băiat de trei luni şi permiterea altor membri ai „clanului gay” să asculte la telefon, în timp ce îl molesta pe copilaş. Bineînţeles, au fost făcute fotografii care au fost distribuite pretutindeni. Şi el avea un „partener” homosexual, căuta pe internet întâlniri sexuale cu homosexuali, alegea „băieţi de închiriat” [prostituaţi tineri] şi „făcea reclamă unei colecţii pornografice pe pereţii toaletelor”. Încă un „tip flexibil”, obsedat sexual.
Uitând că avea imagini cu băieţi molestaţi pe hard-drive, investigaţia a început când Strachan şi-a dus laptopul la reparat. Magazinul de reparaţii a observat cele mai mult de 7000 de fotografii cu băieţi goi şi abuzaţi etc. şi a anunţat poliţia. Hard‑drive-ul a dat la iveală listele de e-mail a peste 70 de membri ai conspiraţiei din toată lumea. Poliţia a numit-o „cea mai mare şi mai provocatoare… reţea de pedofilie demontată în Scoţia”. Un tovarăş din Ţările de Jos s-a lăudat chiar că a molestat şi „nimicit” [omorât] un băieţel în Franţa.
Rennie avea gusturi exotice. Unul din e-mailurile lui indica dorinţa lui puternică de a „vedea copii cu Sindromul Down abuzaţi sexual”. Sofisticat tip, nu?
Toţi abuzatorii erau „gay”, cei mai mulţi erau profesionişti. Iar „cel care frecventa biserica” şi care „ajuta la un club în care copiii petreceau timp după şcoală” era căsătorit (dar avea şi el în secret un partener homosexual şi folosea adresa de e-mail a soţiei lui pentru a ademeni băieţi pentru sex).
Scoţia are legi care le dau homosexualilor „superdrepturi” – nu pot nici măcar să fie criticaţi în scrisori către editor. În mod clar, faptul de a da super drepturi celor depravaţi, are drept rezultat super depravarea.
Cum apare gustul sexual pentru băieţei?
Un răspuns parţial vine de la Sunday Times (27.12.2009) din Africa de Sud. Se pare că „14 băieţi care trăiesc pe stradă într-o suburbie a clasei muncitoare din Cape Town” au fost prinşi făcând sex. „Copiii, cu vârsta între 6 şi 13 ani, se… sodomizau unul pe celălalt de luni de zile – chipurile, după ce au privit împreună un film pornografic. Un părinte şocat a spus pentru Sunday Times că respectivul caz a ieşit la lumină cu două săptămâni în urmă, când un băiat de 8 ani a fost prins gol în pat, cu nepoata lui de 3 ani.
„El a spus (tatălui său) că doi dintre prietenii lui, un băiat de 9 ani şi unul de 12 ani, îl sodomizaseră”, a spus părintele. Tatăl l-a dus pe băiat la doctor, care a confirmat. Apoi i-a confruntat pe cei doi presupuşi făptaşi, care au spus că „fuseseră sodomizaţi de un alt băiat. Băiatul ne-a spus că priviseră filme pornografice acasă la unul din băieţii mai mari în timp ce părinţii lui erau la lucru”, a spus un alt părinte. „Băiatul mai mare a spus apoi „grupului de aproximativ opt băieţi «să facă ce făceau oamenii aceia în filme». Aceasta a început în septembrie 2008, când cel mai mic avea doar 5 ani, iar cel mai mare, 11 ani.” [Apropo, este o procedură de operare cât se poate de standard – băieţii mai mari îi împing pe băieţii mai mici să o facă.]
Observaţi ce avem aici: băieţii „doar s-a întâmplat” să dea peste pornografie în casa părinţilor unuia dintre ei. Dacă pornografia arăta sex anal este greu de spus, dar probabil că da. Copiii, în special băieţii, sunt curioşi. Ei ştiu că adulţii fac tot felul de lucruri „interesante” şi „amuzante”, despre care copiii se presupune că nu trebuie să ştie sau să le facă. „Cercul sexual” a funcţionat cam un an, înainte ca unul din părinţi să dea peste el. Din nefericire, probabil că acum mulţi dintre băieţi sunt implicaţi în sexul anal. Indiferent ce le fac sau nu le fac părinţii lor, unii dintre băieţi vor continua să se furişeze şi să facă sex homosexual. „S-au distrat” şi au scăpat timp de un an – şi să scape nepedepsiţi pentru ceva este încă o „lovitură” dată părinţilor.
Sunt prea tineri pentru a fi dependenţi? Nu. Din cauza cumpărăturilor unora dintre părinţi (sau a neatenţiei lor), toţi acei băieţi sunt pregătiţi pentru atenţiile unui homosexual adult în timp ce sunt mici. Iar homosexuali precum molestatorii de copii scoţieni de mai sus, se asigură că se află în preajma copiilor oricând este posibil. Când vor ajunge la adolescenţă, cine ştie ce vor face acei băieţi? Acum că au „căpătat acces”, dâra de lacrimi de-abia începe – pentru ei şi părinţii lor.
Ceea ce ne duce la UK Gay News (Varşovia, 1 ianuarie 2010). I-a certat pe noii aliaţi parlamentari europeni ai liderului conservator Cameron din Regatul Unit, Partidul Lege şi Justiţie din Polonia. Ce lucru teribil face partidul polonez? Ei bine, „face o ţintă din homosexuali, cerând reprimarea pedofililor pe internet”.
Aceasta, afirmă homosexualii, este „homofobie”.
Se dovedeşte că 27 de membri ai Parlamentului din Lege şi Justiţie au semnat o cerere parlamentară, solicitând înfiinţarea unui departament special al Ministerului Internelor şi Administraţiei, a raportat ziarul polonez Rzeczpospolita. „Echipa ar monitoriza siteurile web, fiindcă ne confruntăm cu promovarea «pedofiliei» de către unele cercuri homosexuale”, a spus parlamentului Stanislaw Pieta, autorul cererii parlamentare. Pe lângă aceasta, membrii Parlamentului cer ca Ministerul să facă cunoscute statisticile numărului de cazuri de pedofilie descoperite în ultimii zece ani – şi să detalieze cazurile care au fost homosexuale. Domnul Pieta: „Nu spun că fiecare homosexual este pedofil, dar să luăm în considerare Marea Britanie, unde de la 20 la 43 procente de cazuri de pedofilie descoperite sunt cazuri homosexuale, în timp ce homosexualii reprezintă doar 1% din societate”, a spus el.
Membrii Parlamentului care au semnat cererea parlamentară vor, de asemenea, să ştie dacă poliţiei i se oferă instruire pentru găsirea pedofililor printre homosexuali – şi dacă poliţia întreprinde operaţiuni de „recunoaştere” pentru monitorizarea cluburilor frecventate de homosexuali. Membrii Parlamentului citează un articol Rzeczpospolita, în care activistul homosexual Karski a explicat cum poate ocoli un homosexual legea, ca să adopte un copil. El „a arătat portiţa de scăpare legală care permite comiterea unei infracţiuni”, a spus ziarului parlamentul Kozak.
Când am făcut turul Poloniei la începutul lui 2009, am făcut cunoscute cercetări extensive care arată că homosexualii sunt mult mai predispuşi să molesteze copii. Am lansat provocarea autorităţilor poloneze să adune propriile lor date despre molestarea copilului. Am arătat, de asemenea, cercetări care documentează că homosexualii sunt mai predispuşi să se angajeze în activităţi infracţionale. Homosexualii simt adesea că sunt îndreptăţiţi să încalce legea fiindcă sunt „discriminaţi” şi, prin urmare, îndreptăţiţi la violarea copiilor, fiindcă adesea ei înşişi au fost violaţi (de multe ori vor să împărtăşească „distracţia”).
După cum puteţi vedea, criminalitatea şi gusturile homosexuale par să „meargă împreună” – chiar şi în Polonia. Experienţa scoţiană arată că molestările josnice, pornografia cu copii şi homosexualitatea merg împreună. Să sperăm că scoţienii pot face ca situaţii similare să nu mai apară în ţara lor. Adunarea de date solide, empirice, este primul pas.
[Pedophilia and Male Homosexuality. Copyright © 2010 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]
