de Bob Van Domelen
Nu putem presupune că toţi homosexualii prezintă un risc mai mare decât heterosexualii, de a molesta copii sau de a se transforma în pedofili. Nici nu ar fi potrivit să îngăduim ca etichetele de homosexual şi pedofil să devină interschimbabile. Totuşi, bărbaţii homosexuali incapabili să întreţină relaţii sănătoase cu cei de aceeaşi vârstă, pot într-adevăr să descopere că pentru ei, posibilitatea atracţiilor faţă de cei de o vârstă nepotrivită este mai reală decât ar fi crezut.
În ultimele două decenii, problema molestării copiilor a ajuns pe prima pagină, când adulţii au ieşit în faţă, relatând cum au fost abuzaţi în copilărie. Cele mai senzaţionale relatări au implicat preoţi catolici despre care superiorii lor cunoşteau că molestaseră. Preoţii respectivi erau frecvent transferaţi în alte parohii, de către aceiaşi superiori, iar abuzul continua. În cele mai multe dintre relatările publicate, victimele au fost băieţi. Pentru cei mai mulţi observatori, legătura speculată dintre homosexualitate şi pedofilie, despre care se vorbea cândva în şoaptă, a trecut de la speculaţie la fapt declarat, în ciuda lipsei unor dovezi care să justifice o legătură decisivă între cele două.
Totuşi, ca şi comunitate, homosexualii şi lesbienele încearcă să se distanţeze de pedofili, în ciuda statisticilor care arată un raport mai mare de victime minore printre bărbaţii homosexuali, comparativ cu bărbaţii heterosexuali, ca şi a unui raport mai mare de delicte per individ la bărbaţii homosexuali, în comparaţie cu bărbaţii heterosexuali. Cu toate acestea, prin definiţie, pedofilia nu este o condiţie homosexuală sau heterosexuală.
La fel ca în cazul homosexualităţii, nu există o legătură convingătoare cu genetica nici pentru pedofilie, ceea ce sugerează posibilitatea ca amândouă să aibă în comun stadii de dezvoltare cu componente puternic influenţate de mediu. Cu riscul de a generaliza, homosexualilor şi lesbienelor le lipseşte identificarea sănătoasă cu cei de acelaşi sex; pedofililor le lipseşte abilitatea sănătoasă de a se simţi în largul lor ca adulţi printre alţi adulţi. Percepându-se ca respinşi de lumea adulţilor, pedofilii a căror dezvoltare emoţională şi mintală a stagnat, privesc copiii ca fiind mai de încredere pentru a primi atenţia lor şi, în cele din urmă, avansurile lor sexuale.
Bărbatul pedofil căruia îi lipseşte o identificare sănătoasă cu cei de acelaşi sex, ca şi o conexiune tangibilă cu lumea adulţilor, este cel mai înclinat să aibă ca victime băieţi. Bărbatul pedofil sigur în identificarea cu sexul său, dar care simte că nu are control în lumea adulţilor – în special în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor intime – este mai probabil să aibă ca victime fetiţe. Totuşi, în ambele cazuri, elementul controlului este ţinta primară, dacă acesta are loc prin manipulare emoţională sau violenţă fizică.
Atât homosexualitatea, cât şi pedofilia au în comun o stagnare a dezvoltării sexuale şi emoţionale. Deşi există similarităţi care ar putea promova argumentele în favoarea legăturii implicate în întrebare, o condiţie nu conduce neapărat la cealaltă.
[Bob Van Domelen, Is there a connection between homosexuality and predatory behavior like pedophilia? Copyright © Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. Bob este Director Executiv la misiunea Broken Yoke Ministries din De Pere, Wisconsin. Editor la Into the Light şi Wellspring (newsletter-uri bilunare) şi autor al mai multor broşuri, el a vorbit la conferinţe, a ţinut workshop-uri şi a fost intervievat atât la radio, cât şi la televiziune.]