Dr. Paul Cameron, Director la Family Research Institute

În recenta călătorie în Europa a Institutului pentru Cercetarea Familiei, trei studii ştiinţifice pe care Dr. Cameron le-a pus la dispoziţia Poloniei au impresionat Parlamentul polonez. Ele au încântat, de asemenea, audienţele din toată ţara şi au înfuriat mass-media. Fiecare studiu a arătat de ce acceptarea agendei LGBT este o mare greşeală.

Homosexualii se plâng adesea că sunt maltrataţi. Se plâng că heterosexualii nu îi respectă, nu vor să se afle în preajma lor şi nu îi plac. Homosexualii argumentează că din această cauză societatea are nevoie ca drepturile pentru homosexuali să îi oblige pe oameni să trateze persoanele LGBT cel puţin ca şi cum nu ar vrea să le evite.

Homosexualii pretind, de asemenea, că au rate înalte de infecţie HIV – dobândită, apropo, de la alţi homosexuali – din cauza discriminării din societate. Liderii homosexuali pretind că legile antidiscriminare în favoarea persoanelor LGBT ar avea ca rezultat că homosexualii se vor respecta pe ei înşişi şi vor pune capăt comportamentului autodistructiv prin care se infectează unul pe celălalt cu HIV. Dar primul studiu pe care Institutul pentru Cercetarea Familiei l-a prezentat Parlamentului polonez a demolat asemenea pretenţii!

În centrul studiului – un experiment natural pe o perioadă de 35 de ani făcut în toată lumea – se află concluzia la care a ajuns Dr. Wu Zunyou, Director la Centrul de Prevenire SIDA din China, echivalentul Centrelor pentru Controlul Bolii din SUA (CDC), după ce a analizat încercările unor ţări de a încetini răspândirea HIV. El a făcut observaţia: „Nicio ţară din lume nu a descoperit un mod eficient de a limita epidemia la bărbaţii homosexuali.”^[1]

Desigur, fiecare guvern din lume a încercat să limiteze răspândirea HIV la bărbaţii homosexuali. Fiecare infecţie HIV vine cu un cost enorm (de exemplu, aproximativ 700000 de dolari/infecţie în SUA), împovărează sistemul de sănătate şi este o prevestire a mai multor infecţii care au legătură cu homosexualitatea. În mod semnificativ, educaţia pentru folosirea eficientă a prezervativului a limitat noile infecţii cu HIV la heterosexuali, ca şi la prostituate şi clienţii lor. Mai mult, spunându-le consumatorilor de droguri injectabile să nu folosească instrumente în comun şi dându-le ace curate gratuite, noile infecţii cu HIV au scăzut şi în acest grup, chiar dacă drogaţii fură, îşi mint mamele şi este posibil chiar să ucidă pentru o doză de droguri.

Dr. Zunyou a concluzionat că, indiferent de limbă sau cultură, bărbaţii homosexuali au refuzat să se protejeze adecvat pe ei înşişi sau să-i protejeze pe partenerii lor. Homosexualii se plâng că „oamenii nu-i plac”, dar aparent nu le pasă suficient de mult să se protejeze pe ei înşişi sau să-i protejeze pe partenerii lor, ca să-şi limiteze activităţile sexuale infectante. Datele recent publicate pentru infecţiile HIV în SUA (Tabelul 1)^[2] au confirmat evaluarea făcută de Dr. Zunyou.

Tabelul 1. Noile infecţii cu HIV în SUA

Astfel, studiul despre noile infecţii cu HIV pare să demonstreze că:

• Bărbaţilor homosexuali nu le pasă de ei înşişi şi unuia de celălalt în măsura în care prostituatelor le pasă de ele însele şi de clienţii lor;
• Bărbaţilor homosexuali nu le pasă de ei înşişi şi unuia de celălalt în măsura în care heterosexualilor le pasă de ei înşişi şi de partenerii lor; şi
• Bărbaţilor homosexuali nu le pasă de ei înşişi şi unuia de celălalt în măsura în care le pasă consumatorilor de droguri injectabile!

Al doilea studiu a analizat datele raportate de Centrele pentru Controlul Bolii din SUA^[3] cu privire la rezultatele a 25 de ani în care s-a încercat încurajarea elevilor de liceu să privească homosexualitatea într-o lumină pozitivă. Şocant,

• Numărul heterosexualilor autoidentificaţi a scăzut cu aproximativ 6,5% (de la 93% în 2000-2009 la 87% în 2015);
• Numărul adolescenţilor care au spus că sunt confuzi sau nesiguri din punct de vedere sexual a crescut cu 59% (de la 2,5% la 3,9%); şi
• Numărul adolescenţilor care susţineau că sunt homosexuali/bisexuali a crescut cu 71% (de la 5,8% la 8,9%).

Încurajând aprecierea şi tolerarea homosexualităţii, este posibil ca educatorii şi oficialii din sistemul de sănătate publică al SUA să contribuie la prăbuşirea tocmai a tipului de sexualitate vital pentru posteritate! Homosexualitatea şi bisexualitatea produc foarte puţini copii, dar au produs numeroase probleme sociale. Fără o generaţie numeroasă de tineret „în pregătire”, vârstnicii Americii ar trebui să se îngrijoreze cu privire la cine va avea grijă de ei, precum fac vârstnicii Japoniei astăzi.

Al treilea studiu a arătat că, aşa cum a fost indexat de Google News, cu cât o ţară a tolerat şi a acceptat mai mult persoanele LGBT, cu atât mai mare a fost ponderea molestării de natură homosexuală a copilului. Deşi nu există o corelaţie perfectă (aşa ceva rareori există), asocierea a fost evidenţiată. Deoarece au fost implicate 9 ţări – inclusiv China, Rusia, SUA şi Marea Britanie – rezultatele au un grad de siguranţă considerabil. Per ansamblu, în esenţă, fiecare dintre cele trei studii argumentează împotriva oferirii de drepturi suplimentare în societate persoanelor LGBT.

Dr. Piot, expert în maladii infecţioase, continuă să avertizeze despre apariţia „următoarei epidemii”. Deşi accentuează riscul prezentat de mutări şi migraţii, atât ale oamenilor, cât şi ale ţânţarilor, el nu menţionează homosexualitatea. Totuşi, sifilisul este din nou în creştere (în particular la bărbaţii homosexuali), iar acum ştim că Ebola a suferit mutaţii substanţiale în ultimul său focar de răspândire în Africa. Foarte puţini germeni nu reuşesc să facă mutaţii, dacă reuşesc să infecteze suficienţi oameni. De fapt, fiecare persoană infectată este un laborator în plus în care virusul s-ar putea schimba. Astfel încât, înclinaţia elitei noastre către acceptarea homosexualităţii nu este doar un obstacol pentru heterosexualitatea tineretului nostru, ci reprezintă, în mod potenţial, crearea cadrului pentru un nou germen care să se răspândească în civilizaţia occidentală.

Referinţe

^[1] Fanfan Wang (2016) China grapples with HIV cases among gay men, but stigma runs deep. Wall Street Journal, 28 septembrie, A5.

^[2] Centers for Disease Control and Prevention (CDC) (1998) HIV/AIDS Surveillance Report, Tabelul 6; CDC (2015) 2013 HIV Surveillance Report, februarie. www.cdc.gov/hiv/library/reports/surveillance. Accesat pe 20.10.2016.

^[3] MMWR (Morbidity and Mortality Weekly Report) (2011) Sexual Identity, Sex of Sexual Contacts, and Health-Risk Behaviors Among Students in Grades 9-12 – Youth Risk Behavior Surveillance, site-uri selectate, Statele Unite, 2001-2009, 10 iunie. MMWR (2016) Sexual Identity, Sex of Sexual Contacts, and Health-Related Behaviors Among Students in Grades 9-12 – United States şi site-uri selectate, 2015, 12 august.

[Three Scientific Studies Influence Poland. Copyright © 2016 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Michael Stone

În Centura Bibliei^[1] se vizionează mai multă pornografie homosexuală decât oriunde altundeva în Statele Unite, conform noilor cifre^[2] date publicității de Pornhub, unul dintre cele mai mari site-uri pornografice din lume.

Pornhub raportează^[3] că majoritatea statelor cu un procent ridicat de utilizatori homosexuali se află în sud. Conform cifrelor, Mississippi, Louisiana şi Georgia conduc în sud la consumul de pornografie homosexuală, iar statul cu cel mai ridicat procent de pornografie homosexuală în Statele Unite este Mississippi, cu 5,6%.

Alaska, Montana, Dakota de Nord şi Idaho au cel mai scăzut procent de utilizatori de pornografie homosexuală, toate având un procent de sub 3%.

Alaska, Montana, Dakota de Nord şi Idaho au cel mai scăzut procent de utilizatori de pornografie homosexuală, toate având un procent de sub 3%.

BuzzFeed raportează că Pornhub a descoperit că fiecare stat din sud vizionează pornografie la un procent mai ridicat decât media statelor unde căsătoria homosexuală este legală.

Pentru statele care au legalizat căsătoria homosexuală, cele mai mari trei consumatoare de pornografie homosexuală sunt Hawaii, New York și California.

Rapoarte multiple indică descoperiri similare^[4] cu privire la consumul vorace de pornografie în Centura Bibliei. Putem face doar speculaţii despre legătura dintre consumul de pornografie şi valorile creştine conservatoare mărturisite.

Pornhub este unul dintre cele mai mari site-uri pornografice din lume, cu 35 de milioane de utilizatori zilnic.

Centura Bibliei este pe primul loc în SUA la consumul de pornografie homosexuală.

Note

^[1] Centura Bibliei este o regiune din sud-estul Statelor Unite în care protestantismul conservator evanghelic joacă un rol important în societate şi politică, iar frecventarea bisericii creștine este în general mai ridicată decât media frecventării bisericii în Statelor Unite. [N. trad.]

 ^[2] Ryan Broderick, According To Pornhub, The South Watches More Gay Porn Than Any Other Part Of The U.S.

^[3] Porn Equality – Gay Viewers by US State.

^[4] Bible belt states lead the US in gay pornography searches between 2004 and 2011.

[Michael Stone, Bible Belt leads the nation in consumption of gay porn. Copyright © 2014 Patheos. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.patheos.com.]

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

În zilele noastre homosexualii afirmă de obicei: „Aşa m-am născut”, iar mulţi acceptă o astfel de afirmaţie. Parte din atitudinea „născut aşa” este doar atât – o atitudine. Există numeroase dovezi împotriva afirmaţiei că homosexualii s-au „născut aşa”. De exemplu, cum se face că un geamăn identic prezintă o probabilitate aproximativ egală de a avea preferinţe homosexuale ca geamănul său sau cu un frate negeamăn, care nu are o structură genetică identică? De ce este adevărat că băieţii crescuţi în oraşe mari sunt de 3-4 ori mai predispuşi, iar cei crescuţi în familii religioase devotate sunt de 3-4 ori mai puţin predispuşi să aibă gusturi homosexuale, decât cei crescuţi în zone mai rurale şi în familii mai puţin religioase? Un studiu recent făcut de Centrele pentru Controlul Bolii (CDC) pe ~150000 de adolescenţi cu vârsta între 14-18 ani oferă şi mai multe dovezi împotriva pretenţiei de a fi „născut aşa”.^[1]

Înainte de a examina rezultatele studiului, ar trebui să ne amintim câteva lucruri. Aproximativ 2% dintre adulţi sunt obsesiv-compulsivi. Adică sunt atât de fixaţi pe ceva ce au învăţat sau gândit, încât fac acel lucru mult mai frecvent decât ar trebui. Un exemplu ar fi un lucru bun precum spălarea mâinilor, numai că ei o fac de o sută de ori pe zi. Exemple nu la fel de bune includ teama de a ieşi din casă, teama de a conduce maşina etc. sau păstrarea sau cumpărarea prea multor lucruri, până în punctul de a deveni strângători obsesivi, adesea incapabili de a locui în propria lor casă, din cauza lucrurilor respective. Probabil că 5-8% dintre adulţi nu sunt neapărat obsesiv-compulsivi, dar sunt „excentrici” – făcând curăţenie prea mult sau îngrijorându-se prea mult, mâncând numai macaroane cu brânză etc. Iar aproape toţi ceilalţi au obiceiuri sau gusturi care le plac, dar multe dintre ele sunt, în cel mai bun caz, entuziasmul unei minorităţi şi cel puţin semicompulsive.

Oricine poate deveni „fixat” pe ceva, în special dacă acel ceva este asociat cu o experienţă emoţională puternică, iar el este „pregătit” pentru fixaţie. De aceea părinţii sunt prudenţi când îşi laudă copilul fiindcă „se deschide pentru noi experienţe”, deoarece se ştie că prima experienţă cu un lucru nou – precum sexul sau mâncarea – este mai semnificativă. Astfel, părinţii al căror băiat a fost molestat de un bărbat se îngrijorează (pe bună dreptate) că a fost „schimbat” – o fixaţie s-ar putea dezvolta din acea experienţă, fiindcă s-ar putea ca la momentul respectiv el să fi fost „pregătit”. Şi, din nefericire, numai timpul va spune – nimeni nu ştie când va veni momentul pentru ca o fixaţie să fie învăţată sau când va veni momentul potrivit pentru o fixaţie. De aceea, a limita expunerea la influenţe dăunătoare sau la lucruri despre care se ştie că sunt distructive este o strategie înţeleaptă. De fapt, probabilitatea mai redusă ca băieţii adolescenţi din afara oraşelor mari sau care trăiesc în familii credincioase să întâlnească homosexualitatea sau să fie expuşi la ea ar putea explica adoptarea redusă de către ei a practicării homosexualităţii.

Multe practici ciudate sau neobişnuite – care includ homosexualitatea, sexul dureros, privirea pe ascuns a persoanelor dezbrăcate sau orice altă practică sexuală – pot cu uşurinţă să devină compulsive. Mărturie este bărbatul din Boulder, Colorado, care a fost prins pierzând vremea în interiorul tronului unei cabine de toaletă pentru femei! Se pare că o făcuse de multe ori înainte de a fi prins. Desigur, homosexualitatea nu este, pur şi simplu, o altă „ciudăţenie sexuală”; este nevoie de cooperarea a cel puţin doi oameni ca să „funcţioneze”. Şi, în afară de plăcerea sexuală, ea vine cu încântarea de a putea să „scapi nepedepsit”. Cei mai mulţi bărbaţi homosexuali fac sex compulsiv, fiind satisfăcuţi ştiind că „se răzbună pe societate” – în primul rând, adesea pentru că nu i-a „salvat” de adoptarea propriei predilecţii.

Studiul CDC a raportat că 93% dintre adolescenţi (cu o vârstă medie de 15 ani) au spus că erau heterosexuali, 5% au spus că erau homosexuali/bisexuali, iar 2,5% nu erau siguri. 41% dintre băieţi au raportat că au avut sau încă nu au avut activitate sexuală. Dar dintre cei care au avut, băieţii cu interese homosexuale declarate au început la o vârstă mai mică şi cu mai mulţi parteneri:

• începuseră să facă sex – 44% dintre heterosexuali, comparativ cu 68% dintre homosexuali/bisexuali;
• au făcut prima dată sex înainte de vârsta de 13 ani: 5% dintre heterosexuali, comparativ cu 17% dintre homosexuali/bisexuali;
• 4 sau mai mulţi parteneri: 11% dintre heterosexuali, comparativ cu 29% dintre homosexuali/bisexuali.

De asemenea, este instructiv de observat ce fel de sex au făcut, raportat la interesele sexuale afirmate:

• 54% au făcut numai sex heterosexual; acest subgrup era alcătuit din 96% heterosexuali, 0,4% homosexuali şi 2% bisexuali;
• 2,5% au făcut numai sex homosexual, constând din 62% heterosexuali, 22% homosexuali şi 11% bisexuali;
• 3,3% au făcut ambele feluri de sex, constând din 30% heterosexuali, 9% homosexuali şi 51% bisexuali.

Dacă homosexualii s-au „născut aşa”, cum au putut aproape jumătate dintre ei (48%) să aibă contact sexual cu persoane de sex opus? Într-adevăr, cum au putut 20% dintre ei să facă sex numai cu sexul opus? Mai mult, cei mai mulţi – 62% – care au raportat numai sex homosexual s-au identificat ca heterosexuali. Într-adevăr, aproape 5% dintre heterosexualii activi sexual s-au implicat în contact sexual homosexual, 60% dintre ei în mod exclusiv! Deşi este posibil ca unii adolescenţi să fi minţit cu privire la identitatea lor sexuală sau cu privire la experienţele lor sexuale, sau să fi fost derutaţi de întrebări, rezultatele au fost destul de consecvente în câteva state şi oraşe mari. Per ansamblu, rezultatele, pur şi simplu, nu se potrivesc cu explicaţia „născut aşa”. Dar dacă acceptăm că înclinaţiile noastre sexuale sunt la fel ca alte gusturi şi obiceiuri – sunt învăţate, o „fixaţie” apărând ici şi colo – atunci are mai mult sens. Cam 10% dintre adolescenţii care fac sex se implică în sex homosexual; până la vârsta adultă procentul celor care se implică în homosexualitate scade la 2-3%. Ceea ce nu se potriveşte modelului „născut aşa”. Procentul adolescenţilor cu ochi albaştri nu scade cu două treimi când ajung la vârsta adultă. Dar se potriveşte cu un model de învăţare, în mare parte la fel cum proporţia copiilor care trebuie să aibă macaroane cu brânză la restaurant scade în mod abrupt după vârsta de unsprezece ani sau cam aşa ceva (chiar dacă unii, la vârsta adultă, sfârşesc prin a cere numai macaroane cu brânză şi, drept consecinţă, devin handicapaţi din punct de vedere social).

Mulţi tineri din studiul CDC au încercat homosexualitatea şi, după câte se pare, celor mai mulţi nu le-a plăcut sau poate că ea nu a devenit o preocupare obsesivă pentru ei. Unii – o minoritate – erau pregătiţi şi/sau le-a plăcut şi, la vremea interviului, au spus că erau homosexuali. Dacă cineva s-a născut negru, nu-l vom găsi niciodată fiind la început alb sau devenind alb pentru un timp, apoi negru. Dacă te „naşti aşa”, începi „aşa”.

Precum observa C. S. Lewis, problemele sexuale pot fi destul de intratabile. Dar intratabil nu înseamnă „născut aşa”. Ştim că dacă încerci ceva, poţi să devii „dependent”. De aceea, să iei droguri este neînţelept – cine ştie dacă nu eşti sensibil la ele? Acelaşi lucru este adevărat cu privire la sex – o încercare te pune în situaţia riscului de a dezvolta o predilecţie dificil de schimbat, indiferent cât de ciudată este ea din punct de vedere social (ca în cazul bărbatului de mai sus din toaletă) sau cât de distructivă este pentru cel în cauză (ca homosexualitatea).

Alfred Kinsey, probabil cel mai renumit cercetător al sexului, s-a specializat personal în homosexualitate, dar era, de asemenea, căsătorit. Şi-a înşelat soţia cu femei, ca şi cu un număr şi mai mare de bărbaţi (şi a cerut ca soţia lui să-l înşele, ca el să poată privi). Şi-a găsit urmele gustului pentru homosexualitate în copilăria timpurie, când câţiva copii s-au adunat, expunându-se nud şi atingându-se unul pe celălalt. S-a fixat pe băieţi în loc de fete, deci Kinsey a crezut că preferinţele sexuale sunt „alegeri”.

Studiul CDC anulează pretenţiile activiştilor homosexuali că toţi homosexualii „au avut astfel de sentimente toată viaţa”. În mod clar, mulţi adolescenţi sunt flexibili sexual. Care vor fi preferinţele lor sexuale (sau de gust) la vârsta de 20 sau 25 de ani este nesigur. Dar flexibilitatea sexuală este norma pentru neheterosexuali. Mulţi au făcut-o „în ambele moduri”, în funcţie de circumstanţe, şi mulţi se pare că au părăsit homosexualitatea. Din alte studii se deduce că numai 10% dintre homosexuali şi 3% dintre lesbiene fac sex numai cu persoane aparţinând propriului lor sex la vârsta adultă. Dacă s-ar „naşte” cu o predilecţie homosexuală, cum ar putea să suporte sau chiar să dorească să facă sex cu persoane de sex opus?

Rezultatele CDC repetă ceea ce s-a raportat în multe studii mai mici. Cei cu interese neheterosexuale au fost, aproape după fiecare indice, mai distrugători şi mai perturbaţi din punct de vedere personal. Studenţii homosexuali/bisexuali au fost mai înclinaţi:

• să meargă cu maşina cu un şofer băut (35% faţă de 23% pentru heterosexuali);
• să poarte o armă (22% faţă de 14%) sau un pistol (10% faţă de 4%) în ultimele 30 de zile;
• să participe la o luptă fizică în ultimul an (42% faţă de 29%);
• să fie loviţi, pălmuiţi sau răniţi de un partener sexual în ultimul an (25% faţă de 10%);
• au fost violaţi (23% faţă de 7%); s-au drogat înainte de ultimul contact sexual (32% faţă de 19%);
• să poarte o armă (pistol, cuţit, bâtă) la şcoală în ultimele 30 de zile (14% faţă de 5%);
• să se bată la şcoală în ultimele 12 luni (20% faţă de 11%);
• să se simtă trişti sau lipsiţi de speranţă (49% faţă de 25%); să-şi injecteze vreodată droguri ilegale (11% faţă de 2%);
• să încerce să se sinucidă (27% faţă de 6%) sau să primească tratament medical pentru o tentativă de sinucidere (12% faţă de 2%);
• să fumeze (31% faţă de 14%); să folosească alcool şi/sau marijuana (35% faţă de 22%) înainte de vârsta de 13 ani;
• să folosească un computer 3 ore sau mai mult de 3 ore pe zi (36% faţă de 28%);
• să vomite ca să piardă în greutate (17% faţă de 5%).

Una peste alta, diferenţele dintre copiii homosexuali şi copiii heterosexuali sunt similare cu cele dintre adulţii homosexuali şi adulţii heterosexuali. Consumul mai mare de droguri, violenţa sexuală etc. la homosexuali rezultă că sunt extensii ale tinereţii lor. Dar adulţii homosexuali impun societăţii costuri şi mai ridicate, prin bolile cu transmitere sexuală şi recrutarea copiilor, şi sunt „răsplătiţi” biologic cu o durată de viaţă mai scurtă.

Dacă băieţii cu probleme adoptă homosexualitatea sau dacă adoptarea homosexualităţii produce problemele, nu se poate determina. Dar aproape tot ce cunoaştem despre sănătate este epidemiologic în natura sa – adică X vine cu Y. Deoarece fumatul este asociat cu o listă de rele, CDC caută să-i ţină pe copii departe de adoptarea unui obicei rău. Are sens; nu te-ai aştepta să recomande „tehnici de fumat mai sigure”. Dar ce spune CDC despre lista de rele asociate cu homosexualitatea, mai lungă şi mai periculoasă?

„Ar trebui să fie dezvoltate politici şi practici eficiente în sistemul sănătăţii de stat şi al sănătăţii publice locale şi al sănătăţii în şcoală, pentru a ajuta la reducerea prevalenţei comportamentelor riscante pentru sănătate şi pentru a îmbunătăţi rezultatele de sănătate la tinerii din această minoritate sexuală.”

Nimic despre a-i împiedica pe băieţi, de la bun început, să devină „minorităţi sexuale”. Coruperea, din punct de vedere politic, a liniei lor tactice nu putea fi mai desăvârşită.

Pakistanul – impregnat de homosexualitate şi violenţă

Institutul pentru Cercetarea Familiei a urmărit situaţia din Pakistan; acesta s-ar putea să fie viitorul Occidentului. De ce? Nu din cauza religiei sale islamice sau aruncării de bombe în numele islamului, ci pentru homosexualitatea sa masculină răspândită. Uitându-ne la rapoartele din presă din anii 2003-2008, am găsit că Pakistanul a ajuns la o medie de un viol al copilului la 1,5 milioane de locuitori pe an, iar 43% dintre victime au fost băieţi.^[2] În comparaţie, în Occidentul vorbitor de engleză, între anii 2003-2008 un copil a fost violat şi ucis la fiecare 11 milioane de oameni, iar 33% dintre victime au fost băieţi.

Abuzul sexual al copiilor în Pakistan are loc în toată societatea. În timp ce întâmplarea cu Sandusky din statul Pennsylvania a fost îngrozitoare, se pare că acolo a fost implicat un singur făptaş. [În 2013, fostul antrenor de fotbal Jerry Sandusky a fost condamnat la 30-60 de ani de închisoare pentru 45 de acuzaţii de abuz sexual al copilului. N. trad.] În contrast, protestatorii pakistanezi au umplut străzile anul acesta, după ce un băiat în vârstă de patru ani a fost sodomizat de directorul grădiniţei pe care o frecventa şi de alţi membri ai personalului.^[3]

La o conferinţă din noiembrie 2009 din Lahore având ca temă abuzul copilului, Ministrul pentru Lege şi Afaceri Parlamentare din Punjab, Rana Sanaullah, a spus că „majoritatea copiilor acceptaţi în şcolile islamice pentru a primi educaţie religioasă au fost abuzaţi [sexual]”. Deoarece numai 6% dintre cei 4 milioane de elevi pakistanezi din şcolile islamice sunt fete, abuzul sexual a fost în mod covârşitor homosexual.

Iar trendul continuă. Pakistanul a înregistrat 70 de violuri şi ucideri ale copiilor în 2012; 28 (40%) dintre victime au fost băieţi. Luând totul în considerare, 618 violuri au fost înregistrate de Sahil: 260 (42%) au fost băieţi sodomizaţi cu forţa. Dacă homosexualitatea occidentală va câştiga statutul şi prevalenţa pe care le are în Pakistan, întâmplări precum violul în grup al copilului de grădiniţă vor începe să apară la ştirile noastre.

Referinţe

^[1] Morbidity and Mortality Weekly Report (MMWR) 6/10/11 Sexual Identity, Sex of Sexual Contacts, and Health-Risk Behaviors Among Students in Grades 9-12, Youth Risk Behavior Surveillance, site-uri selectate, Statele Unite, 2001-2009.

^[2] Cameron P. (în presă) Indexing societal violence via rate of rape/murder of children: Pakistan vs. English Christendom: homosexual vs. heterosexual molestation of children (în rusă).

^[3] Sahil, News Release for Cruel numbers: 2012 (online), www.sahil.org/research/cruel%20number%202012.pdf.

[Homosexual Interests and ‘Fixation’. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]