Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Curentul în favoarea căsătoriei homosexuale este şi un curent în favoarea acceptării părinţilor homosexuali. Dar care sunt riscurile creşterii şi educării copiilor de către homosexuali? Este bine documentat faptul că cei care se implică în homosexualitate sunt – ca grup – mult mai predispuşi să molesteze copii decât heterosexualii. Ştim, de asemenea, că părinţii se află constant în preajma copiilor lor. Deci cum stau lucrurile cu părinţii homosexuali? Sunt mai predispuşi să-şi molesteze proprii copii, adică să comită incest?

În 1983 şi 1984, Institutul pentru Cercetarea Familiei (FRI) a făcut un studiu aleatoriu al sexualităţii.^[1] Întrebările noastre au fost directe, prin faptul că i-am întrebat pe oameni ce au făcut din punct de vedere sexual, dar ne-am abţinut explicit să transmitem orice aprobare sau dezaprobare morală în alcătuirea întrebărilor, spre deosebire de cum sunt alcătuite cele mai multe chestionare despre abuzul sexual al copilului. 34 de adulţi din eşantionul de 4640 de adulţi au raportat că făcuseră sex cu părinţii sau cu părinţii vitregi (adică 1 la fiecare 136 de familii cu copii). Separat, 17 indivizi au indicat că aveau un părinte sau un părinte vitreg cu dorinţe homosexuale. Din acest ultim subset, 5 respondenţi (29%) au raportat că au făcut sex cu un părinte sau cu mai mult de un părinte.

Dintre cei care nu au afirmat că aveau un părinte sau un părinte vitreg homosexual (nr. = 4623), 28 au afirmat că fac sex cu un părinte sau cu mai mult de un părinte (0,06%). În comparaţie, rata de probabilitate a afirmaţiei că fac sex cu un părinte a fost de 68,4 [interval de încredere de 95% (22, 207)], ceea ce face ca probabilitatea ca cei care au crescut în familii cu un părinte homosexual să raporteze incestul să fie mult mai mare. Sau altfel spus, cei crescuţi în familii convenţionale au fost de 50 de ori mai puţin predispuşi să raporteze incestul parental.

Incestul parental este probabil printre delictele cel mai rar descoperite – familia nu vrea să fie cunoscut, copiii de obicei nu vor să fie expuşi, iar acuzarea făptaşilor este rară. Cei care apar la ştiri sunt fie foarte neobişnuiţi în vreun fel, fie făptaşul este îngrozitor de „ghinionist”. Pentru a face o estimare foarte aproximativă a numărului de cazuri de incest parental pe un an, reţineţi că aproximativ 35 de milioane de familii au copii [în SUA, n. trad.]. Luând drept bune estimările din studiul nostru naţional (şi ignorând incertitudinile), dacă incestul parental are loc în 1 din fiecare 136 de familii şi dacă îl repartizăm în cei 17 ani ai copilăriei, părinţii sau părinţii vitregi fac sex cu copiii lor în aproximativ 15000 de familii pe an.

• Mai recent, în ultimul an FRI a adunat relatări consecutive din ştirile despre abuzul sexual al copilului, aşa cum este el raportat de Google News. Aceste cazuri (cu excepţia afirmaţiei fiicei lui Woody Allen, care este, de asemenea, inclusă) au fost captate de Google datorită faptului că părintele a fost acuzat şi dat în judecată. Deoarece încă adunăm şi punem în ordine date, rezultatele de mai jos sunt strict preliminare şi supuse schimbării. Totuşi, chiar dacă, în general, sunt raportate de jurnalişti în favoarea drepturilor pentru homosexuali şi înclinaţi a fi împotriva „expunerii părţii neplăcute a homosexualităţii”, urme disproporţionate sunt evident atribuite făptaşilor de incest homosexual. Numai aproximativ 4% dintre adulţi susţin că au dorinţe homosexuale, mai puţin de jumătate dintre ei fiind părinţi. Totuşi, 46% dintre toate cazurile din tabelul de mai jos sunt de natură homosexuală, inclusiv aproape jumătate dintre cazurile care implică părinţi biologici, adoptivi sau vitregi.

Tabelul 1. Studiu Google News – Incestul părinte-copil

Pentru a aprecia riscul relativ al incestului cu părinţii homosexuali, comparativ cu părinţii heterosexuali, reţineţi că probabil nu mai mult de 25% dintre bărbaţii şi 33% dintre femeile cu dorinţe homosexuale au copii.^[1] Astfel, nu mai mult de 2% dintre părinţi practică homosexualitatea, dar ei reprezintă 46% dintre toţi făptaşii părinte-copil raportaţi. Aceste estimări conduc la un risc relativ de 41,7, ceea ce înseamnă că incestul parental apare ca fiind de aproximativ 40 de ori mai probabil să aibă loc într-o familie cu un părinte homosexual decât într-o familie heterosexuală. Pentru a rezuma, dintre cei intervievaţi în eşantionul nostru aleatoriu, copiii cu un părinte homosexual (părinţi homosexuali) erau de aproximativ 50 de ori mai predispuşi să raporteze că sunt victime. În raportările jurnaliştilor şi ale editorilor captate de Google News, părintele homosexual (părinţii homosexuali) a fost (au fost) de aproximativ 40 de ori mai predispus (predispuşi) să fie autor (autori) de incest. Deci diferitele laturi ale aspectului incestului parental oferă o similitudine remarcabilă. În ambele studii, dovezile par să susţină înţelegerea tradiţională despre homosexualitate ca fiind în detrimentul copiilor. Şi contracarează pretenţiile profesioniştilor din psihiatrie şi psihologie că „homosexualii nu sunt diferiţi în ceea ce priveşte creşterea şi educarea copiilor sau riscul pentru copii, faţă de heterosexuali”.

Reacţii personale la molestarea homosexuală

Preocupări tradiţionale cu privire la molestarea homosexuală, în particular fiindcă datorită ei copiii vor fi „convertiţi” la homosexualitate, sunt exemplificate în vieţile multora. Să o avem în vedere pe Beth Kelly, Ph.D., angajată la Universitatea DePaul în 1992, în deplină cunoştinţă a remarcilor ei (de mai jos), făcute în 1979. Recent, ea a făcut comentariul: „Dacă cineva mi-ar fi spus cu 30 de ani în urmă că în 2010 voi fi aleasă şi promovată ca profesor, fiind cunoscut faptul că sunt lesbiană declarată [şi catolică decăzută], la cea mai mare universitate catolică din ţară [DePaul], nu aş fi crezut.”

„Prima femeie pe care am iubit-o sexual a fost mătuşa mea; sentimentele pe care le aveam una pentru cealaltă erau profunde, puternice şi depline. Faptul că era cu mai mult de cincizeci de ani mai în vârstă decât mine nu a afectat legătura care s-a dezvoltat între noi. Şi da, ştiam ce făceam – cunoşteam fiecare pas de pe calea pe care am urmat-o – chiar dacă, pe vremea aceea, nu învăţasem prea multe cuvinte care se folosesc pentru a vorbi despre asemenea lucruri.”

Observaţi, i-a plăcut şi, chiar dacă avea numai opt ani, se simţea pe deplin responsabilă pentru asta.

„Mătuşa Addie era o femeie dinamică, inteligentă şi creativă – care a refuzat, toată viaţa ei, să se lase intimidată de convenţii. Într-o familie extinsă, în care femeile jucau rolul de casnică până în pânzele albe, ea s-a detaşat ca un far al independenţei şi tăriei. Fusese asistentă medicală în Franţa în timpul Primului Război Mondial, călătorise, citise cărţi şi trăise mai bine de douăzeci de ani într-o relaţie monogamă cu o altă femeie. Moartea iubitei ei precedase cam cu doi ani relaţia noastră sexuală. Dar fusesem întotdeauna apropiate şi ne văzusem mult. Vara, pe care mama mea, fratele meu şi cu mine o petreceam întotdeauna în casa ei de pe ţărmul mării, eram împreună zilnic. În alte anotimpuri, ea venea cu maşina să ne viziteze oriunde locuiam şi stătea adesea o lună sau cam aşa ceva…

O adoram; în asta consta totul. Nu fusesem niciodată învăţată în familie că actele heterosexuale sau alte funcţii ale corpului erau murdare sau interzise şi fusesem izolată destul timp de alţi copii, ca să-mi lipsească mare parte din socializarea sexistă învăţată prin jocul cu alţi copii. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că ar putea fi considerat «nenatural» sau «antisocial» să sărut sau să ţin în braţe persoana pe care o iubeam şi cred că nici Addie nu era îngrozitor de preocupată de asemenea lucruri. Dar ştiu că nu m-am simţit niciodată presată sau forţată de niciunul din aspectele sexuale ale iubirii pe care o simţeam pentru ea. Cred că pot spune în siguranţă, douăzeci de ani mai târziu, că nu am fost niciodată exploatată fizic, emoţional sau intelectual – nici pomeneală…”

În vremurile străvechi, Moise a recomandat ca „toţi”, inclusiv copiii, să fie învăţaţi explicit că sexul cu rudele era interzis (Levitic 18), chiar dacă unele rude erau acceptate în naţiunile vecine (ei celebrau „diversitatea”). Cei mai mulţi părinţi contemporani – prin atitudinile, comentariile şi declaraţiile de condamnare – le comunică această interdicţie copiilor (iar uneori sistemul şcolii întăreşte mesajul).

Dar există părinţi liberali, mama lui Kelly fiind aparent un astfel de părinte, care simt, ca Rousseau, că copiii sunt „înclinaţi în mod natural să facă ce este corect” sau că „nu e treaba mea să evit rudele care trăiesc într-un mod pe care eu personal îl găsesc inacceptabil. Mai degrabă este important ca copiii mei să fie expuşi la viaţă aşa cum este ea, plină de diversitate.”

Astfel încât, deşi sora ei trăia fără să se ascundă cu partenera ei lesbiană, mama lui Kelly socializa frecvent cu cuplul, presupunând că „solidaritatea familială” va depăşi ameninţările care, după cum pretindea tradiţia, însoţeau gustul sexual al surorii ei. Fără îndoială, mama lui Kelly privea ca nefondată preocuparea tradiţională că copiii ei ar putea deveni „contaminaţi intelectual sau poate contaminaţi sexual”. Această „deschidere a minţii” se evidenţiază din remarcile lui Kelly:

„Întotdeauna mi s-a părut că oamenii ştiu când este corect pentru ei să facă sex, când este mutual consimţit, indiferent ce crede sau înţelege altcineva. A fost nevoie de nişte lecţii practice dure înainte ca, în cele din urmă, să învăţ ce neobişnuită este o asemenea logică în lumea aceasta. În ciuda mesajelor culturale despre contrariu, pe care le-am primit într-adevăr în cele din urmă, ştiam că era posibil ca cineva să fie conştient de fizicul său în mod sexual, cu mult înainte ca timpul social al «maturităţii» să spună că ar trebui să fie – şi să fie capabil să acţioneze pe baza conştienţei sale. Şi ştiu aceasta acum, cu toată fiinţa mea «adultă». Deşi câţiva ani am cedat sancţiunilor sociale împotriva sexualităţii lesbiene şi sexualităţii în copilărie şi m-am simţit ruşinată că am avut asemenea experienţe, am ajuns să realizez nevoia de a le susţine cu tărie, ca parte a texturii bogate atât ale naturii umane în general, cât şi ale realităţii mele conştiente în particular.”^[2]

Relaţia de trei ani dintre doamna Kelly şi mătuşa ei a luat sfârşit când mama lui Beth le-a prins „făcând-o”.

Cine s-ar putea îndoi că studenţilor catolici le sunt de folos cursurile doamnei Kelly? Cine i-ar considera educaţi sau pregătiţi pentru o slujbă fără să promoveze examenele Teorii feministe, Creând schimbarea: Politici contemporane lesbiene şi gay, Justiţia sexuală: Lesbienele, gay-i şi legea etc.? Gândiţi-vă la toate aplicaţiile religioase sau de alt gen pe care le conţin aceste cursuri. Universitatea DePaul este localizată în dioceza Chicago – cea care pe 22 ianuarie 2014 a publicat numele a treizeci dintre cei şaizeci de preoţi ai săi cunoscuţi că au molestat copii – o coincidenţă, cu siguranţă. Harry Hay, „părintele” mişcării de dreapta pentru drepturile homosexualilor din SUA, a fost molestat la vârsta de 14 ani de un bărbat de 24 de ani. După aceea, Harry a practicat homosexualitatea cu toată puterea lui. Pe lângă faptul că era comunist, la vârsta de 38 de ani Harry a fondat Societatea Mattachine (1950) [care a oferit homosexuali aşa-zis „normali” pentru studiul de schimbare totală din 1953 al lui Evelyn Hooker]. Membru şi suporter al Asociaţiei Nord-Americane pentru Dragostea Bărbat-Băiat (NAMBLA), Harry a perturbat parada homosexualilor din Los Angeles în 1986, afişând „NAMBLA păşeşte alături de mine”, atunci când conducerea a decis să distanţeze homosexualii din „curentul principal” de implicaţiile evidente ale prezenţei NAMBLA.

Sunt doi bine-cunoscuţi activişti homosexuali. Nu fiecare copil reacţionează în acelaşi fel. Unii devin atât de supăraţi încât, atunci când ajung destul de mari, se întorc şi îl dau în judecată, uneori chiar îl ucid pe abuzator. Unii „uită” şi îşi continuă viaţa. Puţini scapă fără o reacţie profundă faţă de întreaga situaţie. Dar precum atestă exemplele de mai sus, adesea un copil molestat nu va „scoate un sunet”, fie de ruşine şi jenă de a ieşi în faţă, fie din cauză că se „converteşte” la practica homosexuală. Iar molestatorii prinşi adesea sfârşesc prin a „scăpa” fără să fie închişi.

Ultima afirmaţie este subliniată de The Telegraph (1/7/2014), care a examinat recent încarcerările britanice din 2012. Înţelegerile juridice etc. au avut ca rezultat că numai jumătate dintre cei arestaţi pentru abuz sexual al copilului au fost de fapt acuzaţi de abuz sexual al copilului. S-a raportat, de asemenea, că numai 54% dintre cei condamnaţi pentru abuzarea sexuală a unui copil cu vârsta sub treisprezece ani (situaţia cea mai urmărită în justiţie) au fost efectiv încarceraţi pentru abuz sexual al copilului. Experienţa noastră cu sistemul legal din SUA este destul de mult în acord cu investigaţia The Telegraph. Şi noi am descoperit că cei acuzaţi de abuz homosexual al copilului riscă, în mod considerabil, mai puţin să fie încarceraţi pentru abuz sexual al copilului – într-adevăr, să fie încarceraţi vreodată.

Referinţe

^[1] Cameron P. şi Cameron K. (1996) Homosexual parents. Adolescence, 31 (124), p. 757-776.

^[2] On woman/girl love, or lesbians do ‘do it’. Gay Community News, 3/3/1979.

[Are Gay Parents More Apt to Commit Incest? Copyright © 2014 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]