Archive for Homosexualitatea, biserica și societatea

Schimbarea este posibilă prin Isus Cristos

de Dan Hitz

Dan Hitz

Dan Hitz

Dragi prieteni,

Scriu newsletter-ul din luna aceasta cu inima grea. Cu siguranţă, în ultima vreme războiul cultural în favoarea homosexualităţii s-a declanşat. Teologia pro-homosexualitate a câştigat susţinere în numeroase denominaţii şi organizaţii creştine. Sub aparenţa toleranţei şi a harului, numeroase biserici au renunţat la adevărurile fundamentale ale Scripturii. În loc să rostească adevărul în dragoste pentru a confrunta păcatul, ele îi încurajează pe cei care au nevoie de atingerea răscumpărătoare a lui Cristos să accepte păcatul pentru care Cristos a murit ca să-i elibereze.

Alte grupuri creştine au acceptat o versiune a harului fără pocăinţă. Ele sugerează că Isus nu a murit pentru o modificare comportamentală şi că Dumnezeu nu este mai mişcat de păcatul nostru decât de faptele noastre bune. Ele uită că Isus a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24) Unele grupuri creştine spun că creştinii care au fost mântuiţi odată nu mai au nevoie să-şi mărturisească păcatele lui Dumnezeu. Acest gen de har se află în contradicţie cu 1 Ioan 1:6-9, unde citim: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Trebuie să fim atenţi să nu schimbăm „în desfrânare harul Dumnezeului nostru”. (Iuda 1:4)

Trebuie să ne ţinem tare de temeliile de bază ale credinţei noastre creştine, care proclamă cu îndrăzneală: „Dumnezeu… porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.” (Fapte 17:30) Trebuie să ne ţinem tare de adevărul scriptural din 1 Corinteni 6:9-11, care numeşte cu îndrăzneală mai multe comportamente, inclusiv homosexualitatea, ca fiind păcătoase; dar oferă şi speranţă prin Isus Cristos, declarând: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Schimbarea este posibilă prin puterea răscumpărătoare a lui Isus Cristos şi prin lucrarea Lui împlinită pe cruce. Schimbarea este un proces. Vom continua să avem ispite de partea aceasta a eternităţii, la fel ca Isus când era aici, pe pământ. (Evrei 4:15) Lupta poate fi uneori feroce. Câteodată pare a fi cu totul lipsită de speranţă – ca şi cum nu ne vom schimba niciodată – dar în slăbiciunea noastră suntem făcuţi tari. (Evrei 11:34) Suntem mai mult decât biruitori prin Isus Cristos. (Romani 8:37)

În Cristos,

Dan Hitz, Director

Reconciliation Ministries din Michigan

[Dan Hitz, Reconciliation Ministries Newsletter for April/May 2014. Copyright © Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Homofobia în Biserică

de Martin Hallett

Martin Hallet

Martin Hallet

Homofobia este, de obicei, definită ca teamă iraţională şi prejudecată faţă de homosexuali şi homosexualitate. Un raport recent publicat de Mişcarea Creştină Lesbiană şi Homosexuală intitulat Homofobia în Biserică include câteva studii de caz, ilustrând ceea ce ei definesc drept homofobie. Fără îndoială, este trist, ca în numeroase alte situaţii, creştinii au răspuns deseori la problema homosexualităţii mai mult din teamă şi prejudecată, decât cu înţelegerea, îndurarea şi compasiunea primite de la Cristos.

De exemplu, am întâlnit situaţii, în slujirea noastră la True Freedom Trust, când am fost îngrozit de experienţele creştinilor care ne-au contactat pentru ajutor şi suport. Unii au fost respinşi de aşa-zişii lor prieteni creştini, iar altora li s-a cerut să se mute din cartier. Cel mai comun răspuns experimentat de ei pare să fi fost unul al fricii – adică: „Să nu ai nimic de-a face cu copiii şi cu tinerii noştri!” Bineînţeles, în vasta majoritate a cazurilor, tinerii nu se află într-o situaţie de risc, cum nu se află nici în cazul creştinului heterosexual obişnuit. Acestea fiind spuse, sunt recunoscător că unii dintre cei care apelează la True Freedom Trust, care s-au temut de respingere din partea fraţilor şi surorilor în Cristos, experimentează de fapt exact opusul şi sunt iubiţi, susţinuţi şi sprijiniţi de prietenii lor creştini apropiaţi.

[Martin Hallett, Homophobia in the Church. Copyright © 2001 Martin Hallett. Tradus şi publicat cu permisiune. Martin a fost Director la True Freedom Trust.]

O zi importantă

Pentru mulţi dintre noi, 1 decembrie se poate să fi trecut ca doar o altă zi de vineri. Dar pentru mai mult de 5000 de bărbaţi, femei şi copii care trăiesc cu HIV/SIDA în Oregon şi pentru mai mult de 40000000 de oameni din toată lumea nu a fost doar o altă zi.

Portland Fellowship s-a implicat în două evenimente separate, care au ajutat la mărirea cunoştinţei şi la luarea de mai multe acţiuni în favoarea celor care trăiesc cu HIV/SIDA. Am fost invitaţi să vorbim despre răspunsul bisericilor la pandemia HIV/SIDA la Conferinţa Echipelor Medicale din Nord-Vest despre Probleme Internaţionale şi Domestice.

Steve Baliko, membru al personalului nostru, a împărtăşit o viziune plină de putere cu privire la ce ar putea face Biserica, fiind mâinile şi picioarele lui Isus Cristos în Portland. El a amintit adunării de lideri ai Bisericii ce nu a făcut Trupul ca răspuns la criza SIDA, care a început cu douăzeci şi cinci de ani în urmă. Sugestii despre o cale mai bună care ne stă înainte şi despre speranţa pe care creştinii le-o pot aduce celor care trăiesc cu HIV/SIDA au fost, de asemenea, parte a mesajului pe care l-a împărtăşit celor adunaţi.

O întâlnire ulterioară este planificată pentru a discuta despre câteva moduri practice în care bisericile se pot implica în împlinirea nevoilor spirituale, fizice şi emoţionale ale celor care trăiesc cu HIV/SIDA.

Vineri seara, Portland Fellowship, Biserica Well Community şi Imago Dei au sponsorizat o întâlnire de rugăciune. Patruzeci de oameni s-au întâlnit ca să se roage pentru Biserica din Portland şi ca să-i aducă în rugăciune pe cei care trăiesc în prezent cu HIV/SIDA. După un timp de mărturisire şi pocăinţă datorită lipsei unui răspuns plin de compasiune din partea Bisericii mai mari faţă de comunitatea HIV/SIDA, fiecare a luat numele a una sau două persoane care trăiesc cu SIDA şi s-a dedicat să se roage pentru ea sau pentru ele în următorul an. Formând grupuri mici, ne-am rugat pentru greutăţile şi stigma cu care se confruntă frecvent oamenii din cauza maladiei care le distruge trupul. S-au făcut multe rugăciuni ca să putem vedea ziua când se va discuta liber despre HIV în toate bisericile noastre. Unul dintre bărbaţii prezenţi are în prezent HIV/SIDA. Gândurile lui din acea seară au fost revelatoare: „Am aşteptat douăzeci de ani ca să văd o biserică făcând asta. Nu pot să vă spun cât de binecuvântat mă simt în seara aceasta. Dumnezeu face lucruri mari.” Toţi cei prezenţi în acea seară ar fi de acord din toată inima.

Continuaţi să vă rugaţi, în timp ce Portland Fellowship continuă să întindă o mână bisericilor şi să continue discuţia despre cum noi, ca Trupul lui Cristos, putem să rostim adevărul şi să dăruim dragoste în bisericile noastre şi în lumea noastră, discutând specific despre HIV/SIDA şi despre impactul ei permanent asupra comunităţii şi lumii noastre.

[An important day. Extras din The Fellowship Message, ianuarie 2007. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Ce vom face?

Ted Haggard și prostituatul său

Ted Haggard și prostituatul său

La începutul lunii noiembrie a apărut ştirea despre infidelitatea conjugală a lui Ted Haggard, Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evanghelicilor. Ştirile şi internetul au fost pline de relatări despre cum a consumat droguri şi a solicitat serviciile unui prostituat.

Pe 15 decembrie, aproape o sută şaptezeci de persoane, care susţin că au fost abuzate sexual de preoţi care au lucrat cândva în Oregonul de Vest, au căzut de acord să încheie o înţelegere în litigiul judiciar cu Arhiodeceza de Portland. Arhiodeceza de Portland a fost prima din naţiunea americană care a căutat protecţie împotriva creditorilor când a ajuns la Curtea Federală pentru Falimente, preîntâmpinând un proces major pentru abuzul sexual.

Sunt doar două exemple de pe lista în creştere de lideri ai bisericilor locale şi naţionale ale căror eşecuri sexuale/morale au fost expuse chiar în ochii publicului în ultimele luni şi încă într-un mod dureros. Se pare că oriunde ne întoarcem, realitatea păcatului sexual se distinge clar, ca urmele de noroi pe un covor alb.

Noi, fiind creştini, avem o problemă. Care, deşi nu este o problemă nouă, devine mai evidentă, cu consecinţe tot mai distructive. Avem o problemă cu onestitatea. În scrisoarea sa de demisie adresată bisericii, Haggard a declarat: „Când am încetat să comunic despre problemele mele, întunericul a crescut şi, în cele din urmă, a pus stăpânire pe mine. Drept rezultat, am făcut lucruri care erau contrare la tot ceea ce cred… Apoi, din cauza mândriei, i-am înşelat pe cei pe care îi iubesc cel mai mult, fiindcă nu am vrut să îi rănesc sau să îi dezamăgesc.”

Într-o declaraţie pătrunzătoare, pastorul şi vorbitorul internaţional Sy Rogers revelează mentalitatea predominantă din spatele unui asemenea tip de comportament. Citându-l pe Sy: „Creştinilor le este adesea ruşine să admită ceea ce ştie toată lumea: creştinismul nu ne face imuni la patimile sexuale. Nu este totul «reparat» doar fiindcă intrăm într-o relaţie cu Dumnezeu.” Fără îndoială, o ispită cu care ne confruntăm uneori este să pretindem că suntem sănătoşi, când în realitate întunericul este în creştere şi ar putea să i se îngăduie să ne stăpânească. Ce facem cu urmele de noroi?

Toţi a fost creaţi cu dorinţe sexuale. Adăugaţi la aceasta realitatea că trăim într-o societate tot mai compromisă din punct de vedere sexual. Dacă ne gândim că am depăşit vulnerabilitatea în domeniul luptei sexuale, suntem deja nesinceri cu noi înşine. Ignorarea urmelor de noroi nu face podeaua curată. Este necesar să învăţăm cum să fim ispravnici mai buni ai darului sexualităţii. Trebuie să trăim cu onestitate în ceea ce priveşte luptele pe care le ducem. Trebui să începem să venim în întâmpinarea celorlalţi şi să le dăm libertatea să fie oneşti cu privire la luptele lor.

Alăturaţi-vă nouă la seminarul nostru anual din 31 martie, unde ne vom adresa urmelor murdare, adesea evitate şi rareori aduse la lumină, din domeniul sexualităţii din viaţa noastră!

[What do we do? Extras din The Fellowship Message, ianuarie 2007. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune.]

O noapte de rugăciune: Toți suntem impactați de HIV/SIDA

de Steve Baliko

Steve Baliko

Steve Baliko

De şase luni, mulţi dintre noi, cei care slujim şi susţinem Portland Fellowship, rostim rugăciunea: „Domnul să ridice cercetători, medici, asistente şi zeci de mii de oameni cărora le pasă, ca să facă să strălucească îndurătoare lumina lui Cristos. Fără plată am primit, fără plată să dăm! Arată-ne cum să-i iubim pe bărbaţii şi femeile care trăiesc cu HIV/SIDA în Portland şi dincolo de Portland!”

Sunt încântat să vă pot spune că Dumnezeu răspunde deja rugăciunilor noastre printr-o largă varietate de modalităţi: la începutul anului 2006, organizatorii unei conferinţe pentru soţii de pastori au solicitat un workshop despre HIV/SIDA şi răspunsul Bisericii; în aprilie, o biserică din partea de jos a oraşului a început să ofere hrană celor care trăiesc cu SIDA; un colegiu biblic local găzduieşte un seminar de două zile despre HIV/SIDA; iar misiunea noastră (Living Well) are doi bărbaţi în plus cărora să le ofere suport, încurajare şi părtăşie permanent. Pe lângă aceste evenimente, Dumnezeu m-a adus în contact cu personalul de la Departamentul de Sănătate, cu misionari, personal medical de suport, pastori şi susţinători ai acţiunilor sociale, care doresc să se ridice şi să devină implicaţi în a fi Evanghelia lui Isus Cristos pentru bărbaţii şi femeile care trăiesc cu un diagnostic de seropozitate.

Dumnezeu este atât de clar cu privire la dorinţa Lui de a ajunge în toate părţile lumii! Comunitatea celor cu HIV/SIDA din Portland nu reprezintă o excepţie. Cum în acest an am început cu o concentrare pe rugăciune, credem că ar trebui să încheiem în acelaşi fel. La sfârşitul anului vă invităm să vă alăturaţi nouă pentru o noapte de rugăciune de Ziua Mondială de Combatere a SIDA, pe 1 decembrie. Va fi o adunare a creştinilor din multe biserici şi organizaţii diferite, care doresc să vadă că lucrarea lui Dumnezeu se face în acest domeniu al rănirii şi nevoii. Ca urmaşi ai lui Isus Cristos, nu suntem chemaţi să rezolvăm problemele lumii, dar suntem chemaţi să dăm viaţă slujirii şi lucrării Lui pentru toţi cei din jurul nostru. Noaptea de rugăciune va avea loc în clădirea bisericii de la 7 la 10 seara. În întâlnirea noastră ne vom concentra pe rugăciunea pentru comunitatea celor cu HIV/SIDA şi să căutăm îndrumarea lui Dumnezeu pentru următorii ani cu privire la slujirea şi compasiunea oferite de Biserica din Portland. Simţiţi-vă liberi să mă apelaţi sau să-mi trimiteţi un e-mail la steve@portlandfellowship.com pentru orice întrebări despre eveniment. Dacă plănuiţi să aduceţi un grup mare de persoane (cincisprezece sau mai mult), daţi-ne de ştire, ca să ne putem pregăti în mod adecvat.

[Steve Baliko, A night of prayer: We are all impacted by HIV/SIDA. Extras din newsletter-ul The Fellowship Message, noiembrie 2006. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Confruntându-ne cu SIDA: De unde începem?

de Steve Baliko

Steve Baliko

Steve Baliko

Dacă ai fi martor la un accident de maşină îngrozitor şi te-ai opri să ajuţi, i-ai întreba pe răniţi: „E din vina voastră?” Aceasta şi alte aluzii puternice s-au auzit la recenta conferinţă pe tema HIV/SIDA care s-a desfăşurat la Biserica Saddleback din California. Pentru prima dată, liderilor evanghelici de pe tot globul li s-a cerut să se adune şi să se confrunte cu patru întrebări referitor la pandemia SIDA: Ascultă cineva? Înţelege cineva? Va ajuta cineva? Îi pasă cuiva?

Aproximativ 1700 de lideri de biserici, profesionişti în medicină şi politicieni internaţionali s-au adunat ca să afle despre cercetări de ultimă oră, progrese în strategiile de prevenire, fapte dureroase despre severitatea problemei şi mai multe perspective cu privire la ce înseamnă să aduci speranţă în această criză. S-a raportat că peste 8000 de persoane mor în ficare zi de SIDA în lume – dacă decesele care au avut loc în tragedia de la Turnurile Gemene din 9/11 s-ar întâmpla de două ori pe zi, în fiecare zi, în fiecare lună, în fiecare an, nu ar egala numărul vieţilor pierdute din cauza SIDA. Chiar dacă nu SIDA este prima cauză de deces în lume, este singura, în primele şase, care nu are vindecare. Anual, America de Nord are aproximativ 18000 de decese ale adulţilor şi copiilor din cauza SIDA, în timp ce Africa Subsahariană este martoră la peste 2100000. Opriţi-vă şi meditaţi doar o clipă la aceste numere!

SIDA nu este o maladie homosexuală. În Statele Unite totuşi, majoritatea celor infectaţi cu HIV sunt din categoria populaţiei de bărbaţi care fac sex cu bărbaţi. Statistici recente indică o creştere a numărului de femei testate pozitiv. Unii au sugerat că această creştere a noilor infecţii se datorează infidelităţii bărbaţilor căsătoriţi. Răspândirii bolii i se alătură stigma continuă care planează asupra bărbaţilor şi femeilor care trăiesc cu un diagnostic pozitiv. Până în ziua de astăzi există un nivel ridicat de ignoranţă referitor la modul de transmitere a maladiei şi un nivel ridicat de teamă cu privire la testare şi descoperirea sigură a statutului personal la HIV. Suferinţa datorată dezinformării şi lipsei semnificative de comunităţi iubitoare, suportive pentru seropozitivi a constituit tema a numeroase discuţii de grup şi workshop-uri în cadrul conferinţei.

Sincer, am fost copleşit. Amploarea nevoilor în ţara noastră şi pe plan internaţional pare a fi dincolo de ce am putea realiza în timpul vieţii noastre. În acelaşi timp, am conştientizat că bisericile şi misiunile precum Portland Fellowship au o oportunitate deosebită de a fi mâinile lui Cristos, pentru a-i cuprinde pe oamenii răniţi şi pe moarte. Situaţia poate fi adusă în perspectivă corectă luând în considerare cuvintele Maicii Tereza: „Dumnezeu nu mă cheamă să am succes. Mă cheamă să fiu credincioasă.” Este o sarcină prea mare pentru oricare dintre noi să ne gândim cum să rezolvăm problema, dar nu aceasta ne cere Isus să facem. Isus ne cere să-i iubim pe ceilalţi şi, făcând-o, să-L iubim pe El. Întrebarea este: „Cum începem să ne arătăm credincioşia răspunzând la domeniul HIV/SIDA?”

La Portland Fellowship începem să ne punem această întrebare; şi vă cerem şi vouă – prietenii, suporterii şi susţinătorii noştri – să o luaţi în considerare în rugăciune. Conferinţa nu mi-a oferit o carte plină de răspunsuri sau un plan în şapte paşi pentru a elimina durerea şi suferinţa la toţi cei care au parte de ele. Dar acum am o durere mai profundă în inimă şi o dorinţă intensă de a-mi ţine ochii şi urechile deschise la glasul Duhului lui Dumnezeu, oricum ar alege El să-mi vorbească. El va vorbi multora dintre noi, dacă ne vom face timp să ne oprim şi să ascultăm.

În acest proces vrem să auzim veşti de la voi. Cum vă mişcă Dumnezeu inima? Ce viziuni pentru biserica voastră sau pentru biserici devin clare? Ce aspecte ale prevenirii credeţi că este nevoie să fie explorate? Căror nevoi şi dureri ale inimii despre care auziţi în comunitatea homosexuală, li se pot adresa bărbaţii şi femeile care sunt urmaşi ai lui Cristos? Cum ar trebui să se implice Biserica în destigmatizarea testării pentru HIV, în îngrijirea celor cu SIDA şi în exprimarea perspectivei care susţine relaţiile sănătoase şi valoarea fiecărei vieţi umane? Suntem dornici să ne bucurăm cu cei care se bucură şi să plângem cu cei care plâng? Suntem dornici să ne implicăm într-un conflict tumultuos, plin de teamă şi durere, şi să rămânem alături de cei convinşi că sunt cu totul singuri?

Numai Dumnezeu poate răspunde la aceste întrebări. Trebuie să ne rugăm şi să acţionăm. Nu-L mai putem întreba pe Dumnezeu ce are de gând să facă privitor la „această problemă” sau la „acei oameni”. Să ne dovedim la înălţimea situaţiei, având tăria Lui, şi să începem îndelunga ascultare, care Îl glorifică şi întâlneşte oamenii chiar acolo unde se află ei!

[Steve Baliko, Facing AIDS: Where do we begin? Extras din newsletter-ul The Fellowship Message, ianuarie 2006. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune.]

1 2 3 4 5 18