Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar!
Societatea de azi valorizează perversiunea, viaţa pro‑homosexualitate, minciuna, într-un cuvânt, corupţia. Inima mea a fost coruptă de sistemul de valori al acestei lumi, cu filozofia ei despre lume şi viaţă şi, nu în ultimul rând, de senzualitate. Fiind educat într-un mediu evanghelic foarte conservator, am interiorizat în mine lumea senzuală, imaginaţii tot mai perverse, care mă făceau să cedez ispitei virtuale, autosatisfăcându-mă chiar şi de şase ori pe zi. Vorbeam cu colegii mei de clasă şi unul a întrebat: „De câte ori pe zi e bine să te autosatisfaci?” Eu am spus de două, trei ori şi li s-a părut mult, cu toate că eu întreceam cu mult numărul afişat.
În liceu, la practică, un coleg, din pasiune şi într-un loc ascuns, a încercat să mă forţeze să îl ating. I-am spus că dacă încearcă aşa ceva îi spun profului şi nu a mai insistat. Apoi un tinerel din Moldova se ţinea de mine să ne împrietenim. Eu am văzut că doreşte altceva, totuşi am acceptat. Nu am simţit nicio plăcere, cu toate că era foarte pasional. Aşa ştia el să iubească. M-am despărţit de el, deşi mă iubeşte şi acum mult, dar eu nu îi dau voie.
Curiozitatea sexului şi atingerile nu m-au împlinit, ci mi‑au adâncit şi mai mult povara. Cu toate că toţi ziceau că nu e greşit, nu e păcat, că aiurez, eu simţeam aceasta ca păcat. De ce? Auzeam un Toboşar diferit. „Dacă o persoană nu trăieşte în pas cu semenii săi, poate că e din cauză că aude un Toboşar diferit!”
Tatăl meu a iubit mult alcoolul. L-au dat afară din biserică fără să-i spună; nu a aflat decât după vreo patru luni. A vrut să meargă din nou, dar… a murit. Spunea că ar vrea ca Dumnezeu să îi dea o boală, numai să scape de băutură. Eu nu mai merg acolo la biserică fiindcă sunt foarte distanţi, fac grupuleţe. Am încercat să mă integrez şi nu se poate. Acolo a fost viaţă cândva…
Generaţia aceasta de pocăiţi e groaznică, să-mi fie cu iertare. Ei sunt morali, au crescut în familii de creştini pocăiţi, aşa că au pretenţii. Desconsideră chiar şi pe unul de la casa de copii. Mi-a zis mie personal acel băiat: „Numai tu mi-ai ţinut apărarea”, pentru că a venit cu o idee bună. Şi a zis unul care conducea corul: „Oi, fată”, şi l-a ghiontit peste cap ca fiind fraier. Râdeau de el când cânta în biserică. Băiatul a plecat din biserică împreună cu încă unul, care e la Conservator. Băieţi super-sinceri.
Tata nu avea timp de mine, de aceea mi-am spus că dacă aşa arată o familie, eu nu vreau să am, şi mi-am pus în gând să nu mă căsătoresc niciodată. De aceea am avut doar indiferenţă pentru orice fată. Cu ce m-ar fi putut ajuta ea să rezolv problema sexului singur, a autosatisfacerii? În plus, era femeie. Două fete superbe m-au iubit mult, mult când eram student, dar nu am vrut să am relaţii sexuale cu niciuna, cu toate că doreau. Când am terminat facultatea, o fată mi-a scris aşa: „Să ştii să te faci iubit… să înveţi să te faci iubit.” Acum mi-a venit mintea la loc şi nu mai gândesc ca atunci.
Timpul a trecut, iar parcul frumos cu amintirile adolescenţei rămâne deschis înaintea mea. Puteam să-mi trăiesc altfel tinereţea, dacă mă ajuta cineva şi îmi spunea că ce fac e rău, deşi în conştiinţa mea ştiam că nu este bine, dar unii spuneau că nu e rău. Chiar unii psihologi considerau că e OK. Am găsit o carte pe stradă care trata acest subiect atât de simplu, Isus, destinul nostru de Wilhelm Busch. Cartea mi-a devenit aşa de dragă, încât am scris un eseu pentru profesoara de filozofie, care a spus că în imaginaţia mea naşterea din nou, schimbarea inimii, religia sunt o cârjă psihologică. Atunci îl citeam pe Kierkegaard pentru olimpiadă şi bac. Şi am zis: „Doamne, dacă exişti, fă minunea aceasta!” A făcut-o pentru că mă iubea! Când voi ajunge în cer, prima dată Îi voi mulţumi lui Dumnezeu că am ajuns, apoi lui Wilhelm Busch, pastorul german care, prin simplitatea lui copleşitoare, mi-a deschis mintea prin puterea Duhului, ca să înţeleg că Isus este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu.
De ce sa fiu bun? Băieţii râdeau de mine, că de ce nu mă duc cu o fată. Un coleg de facultate a vrut să plătească o fată într-o noapte, dar eu am zis „nu”, deoarece mă simţeam gol, mai ales că pun suflet într-o relaţie. Şi fratele meu a încercat să-mi ofere fructul oprit, o fată frumoasă, apoi am văzut pentru prima dată un film cu homosexuali. Eram curios cum se iubesc. Mi-am cultivat un întreg arsenal de idei şi scene erotice cu ei, dorind apoi să le şterg din minte, dar fără să pot. Mi-am format deprinderea autosatisfacerii privind imagini cu bărbaţi, cu toate că la început am folosit o revistă porno cu femei şi bărbaţi. Apoi însuşindu-mi ideea că e rău să o faci cu o fată, că e curvie, m-am gândit că atunci cu bărbaţi nu e aşa rău. Memoria îmi scăzuse efectiv, nu puteam învăţa o lecţie. Iar începeam cu noi hotărâri şi iar eşuam, dar nu mă consideram păcătos. Nu o făcusem cu o fată, deci eram un om moral, care ştia cum să-şi construiască viaţa.
Aveam atracţii bisexuale. Mă atrăgeau băieţii şi mă mai atrag puţin, ca frumuseţe şi ca dorinţă să am şi eu acel corp super, dar nu mai sunt senzual şi spun: „Doamne, ai creat acest univers frumos! Slavă Ţie!” Am primit jigniri în viaţă, mi s-a spus „fetiţă”. Nu eram homosexual, mă considerau alţii aşa fiindcă eram frumos, cântam super în public, eram tăcut, introvertit. Sunt mai sensibil ca temperament, sunt melancolic flegmatic, iar viitoarei mele soţii îi place mult de mine, cu sensibilitatea asta mare a mea.
Mă întrebam cine este Dumnezeu, ce vrea de la mine. Întrebările mă răscoleau puternic. Merită să trăieşti în lumea asta? Merită să trăieşti o viaţă morală? Apoi am citit o carte care m-a făcut să plâng şi să-mi predau fiinţa lui Dumnezeu, fiindcă eu nu mai ştiam ce să fac cu ea. Am căutat sprijin în filozofie, la facultate, am căutat un sens, un scop. Da, am fost la o şcoală biblică, sperând să-l găsesc. După un an şi jumătate, când îmi puneam probleme de viaţă şi de moarte privind destinul meu, dacă există Dumnezeu, chiar în acea zi am primit simplu răspunsul: „Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6) Uau, cum aşa? Trebuie să cred!
M-am aruncat în întuneric, acel salt orb în întuneric, dar de fapt într-o lumină de care nimic nu mă poate despărţi. După patru luni de luptă cu autosatisfacerea, când ispita a revenit am pus piciorul în prag şi am dat foc la toate CD‑urile cu filme homosexuale. Apoi I-am zis Domnului: „De ce sunt atâtea persoane excitante şi sexy?” El mi-a spus: „Ca să ştii să te stăpâneşti!’” „Doamne, de ce îmi dai internetul şi unele site-uri?” „Ca să te păstrezi integru.” Dar nu m-am lecuit şi am luat-o din nou cu senzualitatea, apoi Dumnezeu m-a trecut prin două mari probe. L-am întrebat de ce şi a doua zi am primit răspunsul pe un pat de spital: „Fii curat, nu mai fi senzual.” Nu am crezut că o carte aşa simplă ca Biblia are răspunsuri şi în privinţa sexului şi că vorbeşte atât de complex.
Orice învăţ are şi dezvăţ. Astăzi nu mai am niciun film cu curvie – porneia pe calculator. Doresc să-mi păstrez viaţa şi gândirea curate. Am exersat mult. Am avut o naştere prin cezariană foarte, foarte grea, dar atunci, în ziua când am primit darul cel mai minunat inventat în lumea aceasta, iertarea, I-am zis: „Niciodată nu voi uita să-Ţi mulţumesc, Doamne, pentru înţelepciunea Ta minunată pe care mi-ai dat-o, ca să Te cunosc, şi pentru eliberarea de sub puterea pornografiei.” Dumnezeu îmi vrea cel mai mare bine din lumea aceasta, de aceea m-a făcut aşa. Ştie care e cel mai bun lucru pentru mine. Îl las pe El să aleagă, nu mai sunt independent cum îmi doream. Dumnezeu este mai înţelept decât mine. De aceea vreau să am un băiat frumos ca mine, care să fie ceea ce n-am fost eu.
Să ai ispite pentru femei nu te face curvar, să ai ispite pentru homosexuali nu te face homosexual. Gândurile mele sunt păsări călătoare, dar gândurile nu trebuie să îşi facă şi cuib. Bărbaţii nu mă mai ispitesc. Poate veni oricine la mine şi nu e o ispită pentru mine. Am făcut duş cu un bun prieten, l-am spălat pe spate. Efectiv nu m-a mai ispitit. Sunt liber! Ce cuvinte frumoase! Eu sunt stăpânul sexului, nu sexul e stăpânul meu. Ştiţi cât de aspru mă port cu mine? Dumnezeu e mare şi voi putea sta biruitor.
Am şi acum în oraş amici buni şi, dacă vreau să vină peste o oră să facem sex, vin cântând, deci oricând pot fi victimă. Dacă vreau eu. Dar nu vreau să Îl supăr pe Cel care mi-a dat viaţă nouă, să nu mi se întâmple ceva mai rău. Ştiu de ce am trecut pe aici, ştiu starea aceea urâtă de gol interior şi scârbă totală. Isus îi spunea oricărui păcătos: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” (Ioan 5:14) Problema mea mare nu a fost homosexualitatea, ci autosatisfacerea însoţită de senzualitate. Dar curiozitatea te face homosexual? Nu cred. Dacă o cultivi, dacă pui informaţie în mintea ta, ea macină ce pui.
Am câţiva prieteni care doresc să scape de viaţa homosexuală, dar nu pot. Eu am ajutat pe doi: pe unul efectiv îl sunam pe telefon zi de zi, iar celălalt, un călugăr, e prins, spunându-mi că simte o apăsare mare şi vrea să scape. Nu vor să apeleze la Cristos, cum nici eu nu am vrut, dar într-un târziu am zis: „Hai să o încerc şi pe asta!” şi a dat rezultate. Doamne, fă-i să apeleze la Tine!
Cum aş putea să îi ajut în localitatea mea pe aceşti tineri marginalizaţi şi neînţeleşi chiar şi de unii pastori? Eu sunt la Seminar şi aş vrea să îi ajut, deoarece şi eu am fost foarte senzual, iar Dumnezeu m-a eliberat cu adevărat. Glory to God!
Faceţi un lucru extraordinar! Sunteţi cred singurii care abordează deschis homosexualitatea şi autosatisfacerea. Niciodată la mine în biserică nu s-a discutat despre sexualitate, stăpânire de sine, înfrânarea poftelor. Eu mai ajut pe hi5 când îmi cere prietenia un tânăr, dar sunt unii cărora le place această viaţă, de aceea vreau să îmi fac şi eu un site prin care să ajut pe alţii folosindu-mă de bogăţiile nedrepte.
Ajut tineri să scape şi ei de această povară, cum am fost şi eu ajutat de Cristos, înţelegându-le pasiunea, atracţia şi gândirea coruptă. Vreau să salvez un homosexual de la moarte! Ajută-mă, Doamne! În cer mă va invita în casa lui. „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.” (Luca 16:9) Vreau să cumpăr o Biblie unui homosexual! Fiţi binecuvântaţi pentru că faceţi aşa mare lucrare, pe care alţii nu o văd decât ca pe o pierdere de timp! God bless you! Poate cândva ne vom vedea. Adu, Doamne, ziua!
DUPĂ UN TIMP
Acum sunt un fel de pastel al Pământului în care Cineva a amestecat, printre luturi şi catifele, nuanţe de gri dintr-un cer de cenuşă cu pulberi, din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viaţa e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit, de aceea am propriul meu rol de jucat şi caut să-l descopăr şi să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele, căci vreau să trăiesc în armonie cu mine şi cu ceilalţi, să-i tratez cu iubire, înţelegere şi respect. Ştiu că în fiecare om, ca în lemnul unui copac, se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi şi voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine.
Mă uit la păsările cerului, „ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare”, iar „crinii de pe câmp… nici nu torc, nici nu ţes” (Matei 6:26, 28), atunci de ce mi-aş face vreo grijă?! Foarte important nu e ce avem în buzunare, sex, corp frumos, ci mai ales ce ţinem în inimă, pentru că şi sufletul are nevoie de hrană. Îmi plac lucrurile uşor atinse de frumos fiindcă, aşa cum spunea Baudelaire, ceea ce nu este puţin diform are aerul banal, de unde reiese că neregularitatea, adică neprevăzutul, surpriza, uimirea sunt o parte esenţială şi caracteristică a frumuseţii.
Sunt fragil precum clarul de lună şi puternic precum înaltul din munţi, sunt transparent ca un pârâu în care se oglindesc păstrăvii în jocul lor argintiu şi alteori atât de opac precum o fereastră cu storurile trase, sunt un amestec alcătuit din crâmpeie de răsărit şi apus, învârtind ades morile de vânt ale norilor, sunt noaptea plină de stele şi spuma tuturor dimineţilor, sunt sarea şi piperul, pelinul şi mierea, sunt bărbat, iar viaţa îmi curge prin sânge cu flori de cireş.
Cui i se iartă mult, iubeşte mult. Nu uita: unii homosexuali plâng, dorind eliberarea, ajută-i! Cine cunoaşte iubirea trăieşte în mijlocul sălbăticiunilor, dar cine nu iubeşte cum trebuie înspăimântă sălbăticiunile.
Astăzi sunt un om care are un Stăpân, un bărbat adevărat. Nu am vrut niciodată să mă căsătoresc, dar acum iubesc o fată scumpă şi atractivă, care cunoaşte problemele mele din trecut. Dorim să ne începem viaţa sexuală după căsătorie, chiar dacă unii văd rău lucrul acesta. O iubesc mult, deşi nu prea ştiu cum să-i arăt dragostea; îmi este greu, dar nu imposibil. Voi găsi ocazii. „Este nevoie de oameni ca oamenii să se îmbolnăvească şi este nevoie de oameni ca oamenii să se însănătoşească.” Barca vieţii noastre este la malul mării, iar cât de curând va pleca în larg. Abia aşteptăm să-L experimentăm pe Dumnezeu în doi. El mă va întreba ce am făcut cu ce mi s-a încredinţat – soţia mea – de aceea trebuie să investesc mult în ea. Dumnezeu să mă ajute să rămân binecuvântatul Lui pentru eternitate! Slăvit să fie Domnul!
AI FOST VINDECAT CA SĂ VINDECI!
Ce înseamnă să fii homosexual? Îndeosebi în ziua de astăzi, când caracterul este aşa des asasinat? Când senzualitatea a atins cote maxime?
Orice om are nevoie de cunoaştere şi, mai ales, de relaţii bazate pe dragostea care se împlineşte dăruind, numită agape. Reţeta fericirii exact acest lucru înseamnă: relaţii perfecte, între persoane perfecte. Dar, fiindcă noi nu suntem perfecţi, fericire nu vom avea. Omul este făcut pentru relaţii, precum peştele pentru apă. Dar omul poate fi abuzat emoţional şi fizic. Emoţia lasă urme adânci în personalitatea lui, de aceea orice fel de abuz care are implicaţii sentimentale afectează reciproc pe cei implicaţi în actul sexual.
Sunt unii homosexuali care nu doresc să se implice emoţional, vor doar sex, eros, senzualitate. Însă orice homosexual este însetat după agape, acea dragoste care dă tot ce are, care se împlineşte dăruind. Dar în ziua de astăzi găseşti mai mult dragostea fileo, care este între prieteni, jumătate tu, jumătate eu, care nu are implicaţii totale, profunde pentru cei doi îndrăgostiţi.
Suntem martorii unui mare colaps universal privind relaţiile, colaps privind familia şi echilibrul natural al bărbatului, neîmplinit sexual. Foamea aceasta care îl macină mereu, aşa cum Eminescu spunea în poezia lui: „Ce e amorul? E un lung/Prilej pentru durere,/Căci mii de lacrimi nu-i ajung/Şi tot mai multe cere.” Erosul e o foame care poate calma doar temporar sufletul, privind cunoaşterea atât de însetată a omului după om.
Cum ar trebui un om care îl cunoaşte pe Dumnezeu să se poarte cu aceşti oameni răniţi? Fiecare are o problemă: de relaţionare, nu a avut tată ca model, a fost abuzat în tinereţe, iar acum aceasta îi aduce o anumită plăcere, a fost curios şi un altul l-a introdus în „tainele” vieţii homosexuale, taine care l-au lăsat pe jumătate mort.
Precum spunea un mare scriitor: „Cel care nu se stăpâneşte în orice domeniu, chiar şi în sex, nu are energie înmagazinată, rezervată pentru performanţe.” Sexul e ca un izvor prin care curge ce e mai bun din tine, dar dacă suprasoliciţi sau foloseşti în mod păcătos acest lucru, te vei distruge.
Calităţile unui om care îi ajută pe tinerii homosexuali care doresc relaţii – tineri atât de răniţi, fără un sistem de valori în propria viaţă – ar fi „armele” cu care Cristos a venit în lume, cu care a luptat, şi anume: adevărul, dragostea şi jertfa de sine. De ce ne este aşa de jenă şi ruşine de ei? De ce nu suntem obiectivi? Deoarece categorisim păcatul? Păcatul e păcat, indiferent dacă este făcut cu un bărbat sau cu o femeie. Omul învaţă păcatul, să îi placă unele aşa-zise plăceri, nu învaţă să-i placă ceea ce trebuie să facă. De aceea, omului lui Dumnezeu îi trebuie „ochelarii” lui Dumnezeu, prin care se uită şi priveşte pe toţi ca pe nişte oi fără păstor. Apocalipsa 21:8: „Cât despre scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori…” Nu ştiu dacă este destul de clar: dacă îţi asumi natura Diavolului, tu decizi pe cine asculţi. Pe cine-l crezi, pe acela-l asculţi, pe cine-l asculţi, ca acela devii, şi ca cine devii, cu acela vei locui.
Obiceiurile rele nu se schimbă peste noapte. Orice păcat care te domină, orice viciu poate fi schimbat. Nu uita: de ce te dezbraci şi apoi cu ce te îmbraci, până când ţi-ai dat toate silinţele, este o muncă în care Duhul Sfânt te energizează şi îţi dă puterea necesară.
Homosexualii au nevoie de un păstor care să îi ducă la ape de odihnă, să observe valoarea egoismului dus până la extreme. Mulţi psihologi şi consilieri consideră că majoritatea tinerilor homosexuali sunt extrem de narcisişti, că duc egoismul până la extreme. Câţi oameni care nu sunt homosexuali nu duc, într-un alt fel, egoismul până la extreme, sub altă formă!
Fă-ţi un plan şi spune-I Domnului: „Doamne, cum pot în săptămâna care urmează să vindec un homosexual, un bărbat rănit din cauza unei relaţii eşuate? Doamne, adu-mi în cale un om care Te caută.” Oamenii sunt însetaţi după dragostea de tip agape. Dacă vei arăta mare interes, Dumnezeu Îşi va face datoria şi, la timpul potrivit, îi va elibera de sub imperiul narcisismului.
Un instinct inerent al omului este să caute plăcerile. Chiar Dumnezeu îmi spune să mă bucur de sex: „Bucură-te de nevasta tinereţii tale” (Proverbe 5:18) şi să fiu fericit.
Desfătarea în Dumnezeu, dacă e descoperită de orice om, este un maximum absolut al oricărei dorinţe raţionale, iar ceva mai presus de aceasta nu poate exista.
Legea fiinţei umane este să caute plăcerea. Dumnezeu ne-a făcut ca fiinţe care doresc plăcere, bucurie, desfătare şi fericire. „Fiule, dă-Mi inima ta şi să găsească ochii tăi plăcere în felul Meu de a fi.” „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4) Când ţi Se dăruieşte El pe Sine, atunci ai toate desfătările. „Bucuraţi-vă în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4) „Pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine… Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu.” (Psalmul 73:25, 28)
Doamne, învaţă-ne plăcerea şi desfătarea pe care le găsim în Persoana Ta, învaţă-ne şi împlineşte-le în noi, ca să putem trăi plenar, satisfăcător prin Tine.
Nu numai bărbaţii homosexuali greşesc ţinta, ci şi cei heterosexuali care se uită după soţia altuia, care caută plăcerea şi desfătarea în altă parte decât la adevărata sursă. Toţi greşim ţinta, aşa spune Biblia.
Omul nu e creat pentru sex, ci sexul pentru om. Împlinirea umană în viaţa fiecărui bărbat este femeia şi Doamne, mulţi tineri homosexuali am întâlnit care doreau o familie. E adevărat şi că multe fete din zilele noastre nu mai ştiu nici ele ce vor de la un băiat şi astfel încearcă tânărul pasionat, în altă parte, împlinirea, din curiozitate.
Noi trebuie să iubim astfel de oameni, prin jertfă de sine. Unii vor fi foarte reci sentimental, pentru că au trecut prin experienţe cu sute de băieţi şi chiar şi-au pierdut încrederea, iar acum se simt ca un pahar gol. De aceea omul poartă o mască, pentru autoprotecţie, ca să nu fie respins, deoarece respingerea naşte o puternică durere şi desocializare de alţii.
O, Doamne, ajută-ne să umplem aceste pahare goale! Omul lui Dumnezeu are şi el un pahar, dar e plin de dă peste el… spre alţii. Ce uşor unii dintre noi, evanghelicii, suntem egoişti. Doamne, iartă-ne! Fă-ne oameni care ajută la bandajarea rănilor, nu la sângerarea lor!
Cum putem fi, Doamne, balsam pentru alţii, când nu vrem deloc să îi iubim? Ce înseamnă să îi iubim? Să le arătăm drumul vieţii presărat cu iubirea lui Dumnezeu, acea dragoste care satură, care împlineşte pe orice om.
Dumnezeu îmi dă poruncă să iubesc pe Domnul Dumnezeu şi pe aproapele meu, deci stă în puterea mea să iubesc sau să urăsc pe cineva. Ai dat ce ai mai bun în tine, iubindu-ţi „Inventatorul”, iar apoi aproapele?
Roagă-te pentru aceşti oameni care nu văd decât cu ochii fizici realităţile lumii spirituale. Văzutul devine duşmanul nevăzutului. Posteşte o zi pentru un homosexual, cum e Cristian sau Ionel, pentru ca Dumnezeu să-i descopere frumuseţea plăcerii în El.
Doamne, ajută-ne să acceptăm aceşti oameni! Doamne, schimbă-mi atitudinea faţă de ei! Aşa cum Tu îi accepţi, cum ai acceptat femeia prinsă în preacurvie, ajută-ne şi pe noi să îi ajutăm şi să fim unelte prin care să rupi egoismul şi narcisismul secularizat în postmodernism.
Dragostea nu caută folosul său, acoperă totul, suferă totul şi crede totul. (1 Corinteni 13) Mă bucur nespus de mult că Dumnezeu iubeşte homosexualii, dar nu le acceptă ideile. Eu îi iubesc foarte mult. Uite, de exemplu, azi a venit la mine unul care nu poate procrea, nu poate să se căsătorească şi să aibă urmaşi, predispoziţia lui este pentru viaţa homosexuală.
„Caut… un om… care să stea în mijlocul spărturii”, spune Dumnezeu. (Ezechiel 22:30) „Caut un om care să simtă ca Mine şi care să empatizeze cu cei bolnavi, care au nevoie de Doctor.”
Oare tu, cel care citeşti aceste rânduri, eşti conştient de faptul că trebuie să ajuţi pe orice om rănit pe care Dumnezeu ţi-l scoate în cale?
Biblia e o voce care vorbeşte aşa clar lumii de azi, inclusiv ţie şi mie. Nu dispreţui mucul care mai fumegă, nu te socoti singur înţelept, ci caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un lucrător încercat, care nu are de ce să-i fie ruşine. (2 Timotei 2:15)
Oare toţi homosexualii ajung în iad? O fi aşa dur Dumnezeu? Duritatea nu înseamnă răutate, ci dreptate. Nu uita: Dumnezeu este foarte aspru cu Sine, nu tolerează nimic rău la El, dar tolerează pe alţii. Noi suntem invers: toleranţi cu noi şi aspri cu ceilalţi. Fii tolerant, nu argumenta păcatul, fii flexibil, dar nu un om care acceptă păcatul în viaţa unui om. A fi tolerant înseamnă să iubeşti pe păcătos, dar să nu iubeşti păcatul lui.
Caută şi în scrum, poţi găsi bijuterii şi acolo. Să nu zideşti ce Dumnezeu demolează şi să nu demolezi ce Dumnezeu zideşte. Zideşte în oameni dragoste agape!
Dumnezeule, deschide-mi ochii, să Te pot vedea în mine şi împrejurul meu! Învaţă-mă să ascult! Vremurile sunt zgomotoase şi urechile mele au obosit din cauza miilor de sunete stridente care le asaltează fără răgaz. Vreau receptivitate spirituală, Doamne. Am fost orb la Prezenţa Ta. Deschide-mi ochii ca să Te pot vedea în fiecare om de lângă Mine!
Doamne, Tu nu ai venit să faci din oamenii religioşi oameni şi mai religioşi, ci din omul pierdut (pe un om fără dragoste agape, un homosexual), copilul Tău. Cei sănătoşi nu au nevoie de Doctor, ci bolnavii, cei care au sentimentele zdrobite, cei care caută în altă parte, în puţuri care nu ţin apă, adevărata apă vie. Ce uşor e să le spunem acestor oameni: „Du-te şi nu mai păcătui”, dar fără să îi acceptăm ca semănând cu noi.
Care e diferenţa dintre tine şi un homosexual? Tu eşti un păcătos iertat de Fiul lui Dumnezeu, iar el unul care nu este iertat, care nu cunoaşte pe Cristos. Şi chiar dacă cunoaşte, schimbarea este grea. Uită-te la tine: nu te mai lupţi cu păcate pe care le consideri mici? Bârfa, indiferenţa, mândria religioasă. La fel şi ei se luptă, încurajează-i să lupte! Spunând aceasta urăsc păcatul, dar iubesc pe păcătos. Cineva m-a iubit pe mine şi mi-a umplut paharul cu dragoste mare, iar eu sunt dator să umplu paharul altora cu dragostea Lui. Am de unde da. Tu ai de unde da?
Cristos spune: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le‑aţi făcut.” (Matei 25:40) Biblia este o voce. Aşteaptă ca ea să-ţi vorbească, e respiraţia lui Dumnezeu care umple lumea. Eul este vălul opac care ne ascunde faţa lui Dumnezeu.
Realitatea este că Dumnezeu nu tace şi nu a tăcut niciodată. Este în natura lui Dumnezeu să îţi vorbească. Îţi vorbeşte: „Iubeşte homosexualii acum. Du-le o vorbă bună, că Eu îi iubesc şi îi vreau în cerul Meu. Nu fi nepăsător privind goliciunea vieţii lor.” Dacă paharul tău e plin de dă peste el, atunci vei da afară ceea ce este mai bun în tine şi etern: iubire pentru cei care nu ştiu decât eros, agape pentru cei care nu ştiu ce e ea, dar care tânjesc după ea, fiind bolnavi după ea. Dacă paharul tău e gol, vino şi umple-l de la sursa de viaţă. Eşti receptiv la vocea care te cheamă să ajuţi un homosexual cu dragostea agape?
Amabil, blând, flămând şi însetat după dreptate, pasionat pentru milă, Cristos a venit pe pământ fiindcă a avut milă de cei căzuţi, să-i ridice, să le dea o şansă nouă. Ferice de cei care-s ca El şi nu lovesc pe cel lovit, pe cel căzut, ci se duc să-l ridice. E prea multă răutate între noi, ştim să judecăm, să dăm afară, dar câţi dintre noi ştiu să vindece, să ridice, să se îndure cu preţul jertfei de sine? Când trăieşti mila şi blândeţea, atunci Îl ai pe Cristos.
Meditaţii îndelungate asupra Scripturii ne vor purifica şi vor dirija privirea noastră; părtăşia în biserică ne va lărgi perspectiva şi ne va mări dragostea faţă de ceilalţi. Serviciul divin, lucrarea, activităţile cu homosexualii, toate sunt bune şi creştinii trebuie să se angajeze în ele. Dar la temelia tuturor acestor lucruri stă deprinderea lăuntrică de a privi la Dumnezeu. Ochi noi, dacă pot spune aşa, ni se vor dezvolta în suflet. Ajutându-ne să-L vedem pe Dumnezeu în aproapele de lângă noi, în timp ce ochii noştri exteriori văd doar priveliştile acestei lumi efemere.
Doamne, păcatul mi-a întunecat privirea, aşa încât Te văd nedesluşit. Te rog, spală-mă în sângele Tău scump şi curăţă-mă, să îi văd pe toţi prin ochii Tăi!
Dumnezeu caută mereu inimi cărora să le vorbească şi inimi pe care să le vindece. Nu uita: ai fost vindecat ca să vindeci!
DACĂ VREI SĂ FII PESCAR DE OAMENI
Ceea ce face farmecul unui om este frumuseţea sau bunătatea lui? Noi am ales bunătatea, alţii frumuseţea.
Ajută aceşti oameni speciali, homosexualii, care au ales greşit, să descopere ce ţi-a descoperit Dumnezeu, frumuseţea Lui extraordinară! Caută şi în scrum sau în colbul de pe drum, poţi găsi bijuterii şi acolo!
Dacă eşti sau vrei să fii pescar de oameni, caută şi în mâl, acolo unde peştii sunt privaţi de Apa Vieţii! Fii sensibil să pescuieşti peştii care tac, care poate nu au curajul să mai spere că vor fi ajutaţi, care se zbat singuri în mâl şi nebăgaţi în seamă de cineva. Fii unul dintre cei care îşi asumă rolul de a scoate un peşte din mâl! Mâlul miroase urât şi mulţi din biserici îl ocolesc, deoarece cred că mâlul se va lipi de suflet şi nu de haine?! Isus S-a băgat în mâl. El nu a simţit ruşine sau dezgust, ci i-a privit cu ochii dragostei izvorâte din Tatăl.
Nu uita, ei se află printre noi, dar omul nu ia seama. Cristos a murit şi pentru ei. Tu ce atitudine ai?
[Între timp, Cosmin a părăsit acest pământ, pentru a locui veşnic cu Acela pe care L-a iubit.]
Salut! E interesant că încerci să-i abordezi pe cei care sunt „rătăciţi”, dar nu e tocmai generală problema asta. Vezi tu, nu toţi sunt traumatizaţi de oareş’ce experienţe nefericite în copilărie sau altfel şi deci nu merge explicaţiunea cu poveştile de viaţă relatate de anumiţi anonimi. În cazul meu, pur şi simplu aşa simt eu! Îmi plac efectiv bărbaţii, fizicul masculin, felul de a fi al bărbaţilor. Faţă de femei nu simt nicio atracţie şi ce pot face? M-am simţit vinovat mult timp din cauza sentimentelor mele şi am avut multe gânduri negre, chiar şi acum mă gândesc uneori dacă ar mai fi cale de întoarcere. Mă refer la faptul că în timp am încercat să păstrez legătura cu mulţi dintre partenerii mei şi chiar am sentimente pentru oamenii aceştia. N-aş putea să concep să rămân fără influenţa lor în viaţa mea.
