Nu prea îmi convine să fiu homosexual, de aceea am apelat la tine. Sper să mă ajuţi, te rog! Deja tremur de emoţii.

Am douăzeci şi unu de ani, sunt student şi lucrez. De deştept… Nu-mi place să mă laud cum sunt şi ce pot, mai bine să-mi zică altcineva şi să recunosc. Nu mai sunt la vârsta de şaptesprezece, optsprezece ani şi nu mi-e ruşine să-mi spun părerea despre mine, dar încă nu pot să zic că mă cunosc. Mă mulţumeşte dacă îmi zice altcineva ce defecte şi calităţi am.

Am dat de tine pe net, cum ar fi dacă vreau să renunţ la…, ceva de genul. Am scris ID pe mess şi am intrat pe u, dar o să ai ceva de lucru cu mine. Ce-mi face plăcere să vorbesc cu tine! Chiar nu am mai trecut prin faze din astea, am nişte emoţii cum la niciun examen din viaţa mea nu am simţit. La primul capitol cu ce o să începi, bineînţeles cu me? Aşa, de curiozitate, să ştiu la ce să mă aştept.

Problema a apărut deja de mic copil, când un vecin tot insista să o facem. Bineînţeles că era mai mare ca mine cu patru, cinci ani. Am început într-o seară, eu am acceptat, şi pe urmă cred că mi-a plăcut. Iar pe parcursul timpului, cam trei, patru ani am continuat tot aşa, pe ascuns. Ne înţelegeam bine. Când am început eram cam în clasa a doua, a treia, cam aşa ceva. Am crescut cu timpul, eram mare deja, iar pe urmă prietenul meu s-a mutat din cartier de la mine şi aşa am uitat unul de celălalt.

Sper să mă înţelegi, nu ştiu cum altcumva să explic sau cum să fac, aşa ceva nu am mai discutat. Cred că aş putea scrie un roman cu cele prin care am trecut, cum am ajuns aşa, şi să scriu o părticică din viaţa mea de homosexual, dar ar fi o poveste cam lungă.

Pornografie homosexuală pe net folosesc foarte rar, deja în sensul acesta am făcut un pas ca să nu mă mai uit. Mi-e scârbă şi, cum am prietenă, mi-e mai uşor. Pentru băieţi simt numai atracţie fizică; nu m-aş putea îndrăgosti de un băiat. Încă ceva: nici acum nu ştiu ce sunt, pentru că am şi prietenă momentan.

Am avut şi eu în viaţă un capitol despre părinţii mei, dar nu prea mai are importanţă, fiindcă timpul m-a făcut să uit. Tata era un om rău şi dur, iar eu sunt mai finuţ de felul meu, mai bine zis, semăn cu mama; aş da orice pentru ea, o iubesc din tot sufletul.

Până acum nu ştiam că relaţiile deficitare cu părinţii conduc la homosexualitate. De aceea nu ştiu să vorbesc ca lumea cu băieţii şi mă înţeleg mai bine cu fetele? Ai putea să mă schimbi în acest sens? Eu am încercat de multe ori, dar nu prea merge. Bine, că am prieteni băieţi care au trecut prin ce am trecut eu cu tata şi nu sunt homosexual.

Chiar vroiam să-ţi zic, m-am uitat azi pe site şi m-a apucat plânsul. Am citit nişte poveşti interesante, aşa pe sărite am luat şi am citit cam cinci, şase. Un băiat a povestit despre el; cam aşa am păţit şi eu, 40% din ce a păţit el, dar nu contează. M-a şocat un pic, atâta tot. Am citit şi povestea lui Marius, mi s-a părut interesantă. Cam aşa aş scrie şi eu.

Ştii ce mi-am dat seama? Că noi cunoaştem cel mai bine o persoană. Adică eu văd pe ei dacă au probleme sau nu. Dacă stau de vorbă cu cineva, ştiu cum să-l iau, ce întrebări să-i pun ca să aflu ce are pe inimă, şi fiecare îmi mulţumeşte că m-a întâlnit, pentru că ştiu să vorbesc cu el.

Cred că nimeni nu ne-ar putea ajuta, pentru că numai noi ştim ce gândim şi ce greu ne este. Numai dacă Îi spunem lui Iisus, numai El ne-ar înţelege.

Sper să mă întâlnesc cu pastorul de care mi-ai zis. Mersi tare mult. No, super. O să-l sun, abia aştept să vorbesc cu el. Şi oare ce mi-ar zice? Şi dacă nu suportă homosexualii?

Să ştii că mi-e foarte greu să trec peste problemele astea şi să par că sunt fericit. Simt că nu mai am putere. Nu ştiu până când o să mai rezist, tot cu capul înainte şi zâmbind. Nu mai rezist să tot joc teatru că mi-e bine. Scuze de mesaj, dar n-am avut curajul să-ţi zic la telefon. Mersi că exişti. Să ştii că tu eşti singura persoană care ştie ce am pe suflet şi mă ţine în viaţă. Mi-ai adus zâmbetul pe buze.