Mă numesc Cristi, sunt adolescent şi locuiesc cu părinţii într-un orăşel din România. Acum aproximativ un an mi-am dat seama că sunt atras de bărbaţi. Până în momentul acela nu mă întâlnisem cu băieţi, numai cu fete, apoi am început să intru pe site-uri de homosexuali şi să vorbesc cu băieţi pe Messenger. În orele târzii, când părinţii mei dormeau, vorbeam pe Messenger cu homosexuali. Ajunsesem să-mi fac prieteni homosexuali mai mari decât mine. Deşi nu eram dependent de pornografia homosexuală, mă autosatisfăceam gândindu‑mă la bărbaţi.

Până la urmă, un băiat mi-a dat întâlnire. Era din oraşul meu. Pe moment m-am gândit că aş vrea să ne întâlnim, dar când totul era stabilit, deja mă gândeam că nu trebuie să mă duc. Eram confuz, nu ştiam ce să fac, până într-o zi când am pus piciorul în prag şi am zis că nu o voi mai face.

Apoi nu am mai intrat pe ID-ul de Messenger de pe care vorbeam cu homosexuali. Mi-am făcut prieteni care au multe în comun cu mine, cum ar fi muzica pop-rock, chitara şi alte chestii de adolescenţi. Şi acum pot spune că sunt un om normal. Problema cu homosexualii cred că a fost din cauza adolescenţei şi am fost norocos să scap de stresul „poate află părinţii mei”. Acum sunt fericit şi nu mă mai gândesc la ce a fost. Într-un fel, mai am atracţii homosexuale, dar sunt mai rare şi nu mă mai controlează, nu mă mai autosatisfac deloc şi am atracţii mai puternice pentru fete.

Dumnezeu m-a ajutat să trec peste această fază. Te va ajuta şi pe tine, dacă te rogi. Şi când eram mic mă rugam, dar de când au apărut atracţiile mă rog în fiecare seară nu numai pentru mine, ci şi pentru familia şi rudele mele. Sunt catolic, dar mă rog pentru toţi cei credincioşi care au necazuri, pentru că nu contează religia, ci credinţa şi sufletul.