Din punct de vedere exclusiv spiritual, nu este voia lui Dumnezeu pentru oameni. Dumnezeu pune în fiecare om o conştiinţă care îl va alerta atunci când se implică într-o activitate, într-un comportament, într-o discuţie etc. care nu este în acord cu voia lui Dumnezeu pentru el. Faptul că ştim că Dumnezeu are un plan pentru sexualitatea noastră şi că planul Său nu include comportamente sexuale cu persoanele de acelaşi sex, ar trebui să ne oprească de la a le da curs. Dar uneori avem nevoie de ajutor din exterior, pentru a rămâne în voia lui Dumnezeu pentru noi înşine. Noi oferim acest gen de ajutor.

[Why would someone who experiences same-sex attraction not want to be gay? Copyright © CrossOver Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Aici, la CrossOver ştim că de multe ori nu putem înţelege şi ne doare atât de tare. Desigur, Dumnezeu nu vrea aceasta pentru noi sau poate că vrea? Nu există un răspuns simplu la astfel de întrebări bune. Ştim din Scriptură că multe din cele ce ni se întâmplă în viaţă sunt un rezultat al păcatului. Că păcatul poate fi în viaţa celui care ne răneşte sau în noi înşine. Trebuie să înţelegem că Dumnezeu nu îndepărtează niciodată alegerea care ţine de voinţa liberă a omului. Deşi poate că nu ai făcut nimic rău pentru a merita să primeşti aceste răni, suntem responsabili de modul în care reacţionăm la rănile noastre.

Când suntem copii, folosim mecanisme de apărare pentru a face faţă emoţiilor şi traumelor pe care, până ne maturizăm, nu suntem capabili să le prelucrăm raţional, după care începem să ne procesăm emoţiile şi traumele. Poate că în acest moment nu dorim să le procesăm, din cauza fricii, şi alegem să le evităm, aşa cum am făcut întotdeauna. În timp, ne lăsăm prinşi în capcană chiar de mecanismele de apărare pe care le folosisem anterior pentru a ne păzi. Îngăduim ca teama sau traumele emoţionale să ne ţină la distanţă de vindecare.

Când îngăduim ca emoţiile să ne conducă viaţa, alegem să păcătuim împotriva noastră înşine şi devenim victime. Când alegem să îngăduim dragostei lui Dumnezeu să ne ajute să ne biruim teama de traumele emoţionale, devenim biruitori şi ne vindecăm. Ştim că nici această afirmaţie nu ne ajută când ne doare, dar Dumnezeu poate folosi chiar durerea noastră pentru a ne vindeca şi a îmbunătăţi viaţa noastră şi vieţile altora.

[Why would a loving God let horrible things happen to me? Copyright © CrossOver Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex apar în viaţa oamenilor dintr-o varietate de motive. Este important de ştiut că nu există întotdeauna o singură cauză care le determină.

Cei care se luptă cu atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex, pur şi simplu, experimentează în general un sentiment profund de a fi diferiţi de cei de acelaşi gen. La un anumit moment în călătoria lor, au decis că ceva nu era în ordine cu ei sau că nu se potriveau cu tovarăşii de aceeaşi vârstă. Uneori aceasta a început ca o ruptură în relaţiile de familie vitale cu mama şi tatăl lor. Este posibil ca ei să aibă acest sentiment şi din cauza unui abuz fizic, emoţional sau sexual. O experienţă umilitoare sau traumatică îi poate face pe oameni să se simtă astfel. Uneori sunt suficiente cuvintele jignitoare. Oricare ar fi fost evenimentul care a dat naştere acestui sentiment, efectul negativ este produs când un copil crede în inima sa: „Este ceva diferit la mine” sau „Nu sunt ca celelalte fete/ceilalţi băieţi.”

Sentimentul de a nu fi acceptat merge mână în mână cu dorinţa intensă de a corespunde şi de a experimenta acceptarea şi afecţiunea de la cei care aparţin genului propriu. Mulţi dintre cei care au atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex privesc în urmă la dorinţa lor din copilărie şi gândesc: „Probabil că am fost întotdeauna homosexual!”

Ceea ce nu realizează ei este că toţi experimentăm astfel de sentimente. Fiecare băieţel are o dorinţă puternică de a fi cu alţi băieţi. Aţi văzut cum se poartă băieţii mai mici în preajma băieţilor adolescenţi? Vor atât de mult să se joace cu ei şi să le câştige aprobarea, pentru că sunt fascinaţi de masculinitatea lor. La fel, fetiţele doresc mult să fie acceptate de alte fete şi să fie ca ele. Poate că nu le plac întotdeauna lucrurile „de fete”, de exemplu, să se joace cu păpuşile şi cu casa păpuşilor, dar tot tânjesc după acceptare.

Toţi experimentăm asta. Motivul pentru care se întipăreşte în memoria cuiva cu atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex se datorează faptului că dorinţele sale naturale nu au fost niciodată împlinite şi astfel, în timp, au devenit mai puternice. Cei mai mulţi oameni au experienţe cu părintele de acelaşi gen şi cu tovarăşii de aceeaşi vârstă care îi satisfac, deci merg înainte şi nu se gândesc prea mult la asta. Alţii nu au experienţe satisfăcătoare şi sunt permanent conştienţi de dorinţele lor neîmplinite, întrebându-se mereu de ce nu i-a acceptat nimeni. Apoi vine pubertatea, iar corpul li se sexualizează. Este de mirare că cineva care trece prin aşa ceva dezvoltă atracţii faţă de cei de acelaşi sex?

[Why do I have these same-sex attractions? Tradus şi publicat cu permisiune.]

Ispita este parte a unei călătorii creştine autentice către plinătate, maturitate şi sfinţenie. Ispita nu este niciodată păcat, nici nu dovedeşte că cineva a păcătuit. Isus, în starea Lui perfect lipsită de păcat, a fost ispitit în timpul lucrării publice, din pustie (Luca 4:1-13), până ce a atârnat pe cruce (Marcu 15:29-31). Dacă ispita ar fi păcat, chiar jertfa lui Isus ar fi nulă şi lipsită de valoare. Tocmai faptul că a fost ispitit – dar fără păcat – L-a calificat pentru a Se identifica în mod intim cu noi, în ispitele noastre (Evrei 4:15).

Satan, ca ispititor, ispiteşte pe orice creştin, nu numai o dată, ci de câte ori apare ocazia. El caută timpul şi oportunitatea pentru a ne prinde slabi sau într-o stare în care ispita ne va surâde. Ispita este obişnuită şi nu trebuie să ne fie teamă de ea, pentru că Dumnezeu a pregătit pentru fiecare o cale de scăpare (1 Corinteni 10:13).

Unii „mărturisesc” că de când au fost eliberaţi, nu au mai fost niciodată ispitiţi de atracţii homosexuale. Poate să fie adevărat, dar este ceva temporar şi este neînţelept să se laude cu astfel de lucruri, pentru că Satan aşteaptă doar timpul şi oportunitatea. Mai mult, prin ispită învăţăm să ne împotrivim tacticilor lui Satan. Nu ne putem aştepta să creştem sau să ne maturizăm în credinţă, fără ajutorul ispitei. Biblia spune de fapt că este „ferice” de noi (Iacov 1:12) când răbdăm (ne împotrivim) ispita. Se poate ca cineva (un fost homosexual în acest caz) să nu fie ispitit un timp, dar dacă nu este atent, prin mândrie şi aroganţă (1 Corinteni 10:12), Satan îi va întinde o capcană şi-l va prinde în păcat. Victoria noastră asupra păcatului şi a ispitei nu se datorează perspicacităţii noastre sau abilităţii omeneşti, ci puterii supranaturale a Duhului Sfânt care lucrează în noi. Trebuie să fim atenţi să-I dăm cinste lui Dumnezeu, pentru că ne păzeşte în ceasul ispitei (Iuda 24).

De aceea, putem trage concluzia că ispita (indiferent de ce gen este) nu este păcat, dar cedarea în faţa ei este.

Cealaltă latură a monedei numită ispită este responsabilitatea persoanei de a se confrunta cu ea. Iacov a scris că suntem atraşi de poftele noastre, prin urmare nu ar trebui să acuzăm că ne-a ispitit Dumnezeu. Aceasta nu contrazice încercările lui Satan de a ne face să păcătuim, ci doar extinde conceptul, incluzând propriile noastre pofte, care îi dau lui Satan un motiv pentru a ne ispiti. Satan nu ne poate forţa să păcătuim, el doar ne influenţează. Trebuie să recunoaştem rolul pe care îl avem în păcat şi să ne pocăim. Învinovăţirea Diavolului nu este o scuză acceptabilă pentru păcatul nostru, conform lui Iacov.

În sfârşit, trebuie să verificăm toate „mărturiile” sau experienţele cu Scriptura. Versetele de mai sus arată clar că ispita va veni la toţi cei care Îl urmează pe Cristos.

[What about temptation? If I’m tempted, does that mean I’m not delivered? Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Dragostea este diferită de implicarea sexuală. Îţi poţi iubi sora, dar aceasta nu înseamnă că ar trebui să ai relaţii sexuale cu ea. Biblia spune că anumite tipuri de comportament sexual sunt greşite. Nu înţelegem toate motivele de bază, cu excepţia faptului că Dumnezeu ne-a creat bărbaţi şi femei, şi ne-a dat îndrumări despre cum putem împlini cel mai bine planurile Sale pentru noi.

Biblia nu interzice niciodată dragostea dintre doi oameni. De fapt, ne porunceşte să fim iubitori faţă de toţi oamenii. Dar Biblia este, de asemenea, clară în privinţa faptului că relaţiile sexuale sunt potrivite numai în contextul unei dedicări heterosexuale monogame pe viaţă.

[If two people really love each other, why does it matter what sex they are? Copyright © Another Way Out. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Ciudat, puţini oameni sau chiar nimeni nu pune această întrebare cu privire la legăturile sociale cu bârfitorii, mincinoşii, oamenii din medii religioase necreştine etc. Biblia ne spune în mod repetat că Dumnezeu nu arată favoritism, nici prejudecăţi faţă de nimeni. Isus Se considera „un prieten al păcătoşilor” şi a fost numit astfel de alţii, fiindcă avea legături sociale cu colectorii de impozite, cu prostituatele şi cu alţii. Totuşi, Scriptura nu spune niciodată că făcând aceasta, a scuzat modul lor de viaţă. În schimb, Scriptura spune că ei au devenit urmaşii şi ucenicii Lui, în mare parte fiindcă El le-a oferit mai degrabă dragoste şi har dumnezeiesc, decât condamnare şi respingere. Nu ar fi mai bine dacă noi, creştinii, am privi o persoană homosexuală doar ca pe oricare alt păcătos, care are nevoie de aceleaşi lucruri de care avem toţi nevoie – de vestea bună a răscumpărării din păcatele noastre, prin lucrarea lui Isus Cristos pe cruce? Dacă ştii adevărul şi nu arăţi favoritism sau prejudecată, interacţiunea cu cineva homosexual nu ar trebui să te clatine pe tine sau credinţa ta, în mediul social sau la lucru. Nici nu va scuza modul său de viaţă.

[If I have anything to do with a gay person socially, aren’t I condoning his or her lifestyle? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]