Nu. Mulţi oameni din locuri ca Africa, America Latină, India şi China sunt afectaţi de homosexualitate, la fel ca în America de Nord. De fapt, cum populaţia din Orientul Îndepărtat este mult mai mare decât populaţia Occidentului, iar 2-3% din populaţia din Orientul Îndepărtat este, de asemenea, afectată de homosexualitate, sunt afectaţi un număr mult mai mare de oameni din Orientul Îndepărtat decât din America de Nord. Dacă vrei să iei în considerare ce înseamnă aceasta din perspectiva unei misiuni, vezi pagina noastră Missions.

[Is homosexuality primarily a North American issue? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Nancy Brown

Cum pot probleme precum căsătoria homosexuală să afecteze familia mea şi ţara mea?

În ciuda naturii fizice obişnuite a sexualităţii, homosexualitatea se bazează pe o nevoie emoţională, nu pe o nevoie sexuală. Ea implică cele mai intime sentimente pe care le are cineva – ataşamentul faţă de identitatea propriului sex. Deoarece procesul de identificare şi de acceptare a sexului nostru este vital pentru bunăstarea noastră emoţională, fizică, spirituală şi naţională, devierea de la heterosexualitate la homosexualitate este devastatoare. Devastarea pătrunde în orice relaţie în care bărbatul, femeia sau copilul homosexual se implică.

Abuzul sau sentimentele de respingere sau de înstrăinare creează deseori o luptă între părinte şi copil, uneori de la o vârstă fragedă, rezultând în confuzie cu privire la sexul propriu. Copilul care este confuz cu privire la sexul propriu caută să corecteze distanţa în tot mai mare dintre el şi părintele de acelaşi sex prin acţiuni care variază de la ascultare la neascultare totală. Haosul emoţional al adolescenţei poate să cauzeze transformarea sentimentelor şi acţiunilor care reflectă mânia şi amărăciunea faţă de persoanele de sex opus, în nevoie copleşitoare de susţinere din partea persoanelor de acelaşi sex sau chiar în aversiune faţă de propriul sex. Drept rezultat, confuzia sexuală devine o activitate sexuală sfidătoare (în gând sau faptă), iar satisfacţia sexuală devine un placebo pentru dragostea şi acceptarea adevărată.

În zilele noastre am devenit extrem de conştienţi că problemele din copilărie creează uriaşe pietre de poticnire pentru adulţi, atunci când nu sunt confruntate într-un mod potrivit, centrat pe Dumnezeu. Dacă o zdrobire emoţională de o asemenea amploare are loc în copilărie, este foarte improbabil ca tinerii homosexuali să ajungă la relaţii normale sănătoase la vârsta adultă, fără călăuzirea lui Dumnezeu.

Chiar pentru cineva confuz din punct de vedere sexual, dar care nu a dat niciodată curs ispitei sexuale, relaţiile cu părinţii, fraţii, soţul sau soţia şi copiii pot fi deteriorate de zdrobirea emoţională netratată a homosexualităţii.

Sănătatea naţională a unei ţări se bazează pe sănătatea familiilor sale. Familiile care adoptă, acceptă sau încearcă să ignore problemele păcatului homosexual, nu sunt niciodată sănătoase. Homosexualitatea este periculoasă pentru bunăstarea familiei şi a Americii.

[Nancy Brown, Is Homosexuality a Threat to the Family? To America? Copyright © Nancy Brown. Tradus şi publicat cu permisiune. Nancy a slujit ca Director Asociat la LifeGuard Ministries din Austin, Texas şi este autoarea broşurii Marriage or Mirage.]

Nu, homosexualitatea nu este genetică. Dar nici nu aleg oamenii să aibă sentimente homosexuale.

Genetica este domeniul ştiinţei. Deci să nu pierdem din vedere ce a aflat ştiinţa cu privire la homosexualitate şi genetică. Mai întâi, ştiinţa a descoperit că sexualitatea şi orientarea sexuală sunt unele dintre cele mai complexe aspecte ale oamenilor şi că răspunsurile la întrebări simple precum: „Este homosexualitatea genetică?” nu sunt simple. De exemplu, ştiinţa nu are niciun test care să îi poată deosebi pe homosexuali de heterosexuali – niciun test al vreunei gene sau al ADN-ului, niciun test al sângelui sau hormonal, niciun test al vreunui organ.

Unii au studiat gemenii. Dacă homosexualitatea ar fi exclusiv genetică, te-ai aştepta să găseşti o corelare de unu la unu a orientării sexuale pentru gemenii identici. Cu alte cuvinte, de fiecare dată când unul dintre gemeni ar fi homosexual, celălalt geamăn identic ar fi, de asemenea, homosexual, pentru că au gene identice. Studiile pe gemeni nu arată aceasta. Ceea ce au arătat unele studii pe gemeni este că atunci când unul dintre gemeni este homosexual, situaţiile când celălalt geamăn este şi el homosexual apar mult mai des decât apare homosexualitatea în general în societate. Dar aceste studii au privit şi restul familiei şi au găsit că rata homosexualităţii în restul familiei, inclusiv la fraţii adoptaţi, era cu 200-300% mai mare decât rata generală în societate. Şi astfel, datele conduc la concluzia că ceva face ca homosexualitatea să apară mai frecvent în anumite familii, dar că ea nu poate fi genetică, fiindcă rata creşterii apare şi la fraţii adoptaţi, care nu au gene comune cu restul familiei.

Alţii au studiat structurile hormonilor şi ale creierului, căutând alte cauze posibile ale homosexualităţii care ar fi biologice, dar nu genetice. În timp ce au găsit că pot exista diferenţe biologice între heterosexuali şi homosexuali, ei nu pot determina dacă posibilele diferenţe cauzează homosexualitatea sau sunt rezultatul activităţii homosexuale.

Iar alţi oameni de ştiinţă au studiat cauzele sociologice şi psihologice ale homosexualităţii. Şi au găsit dovezi substanţiale că homosexualitatea se dezvoltă (este ceva în care creşti) şi că orientarea sexuală nu este fixă, ci se poate schimba.

Când toate cercetările care s-au făcut pentru a înţelege cauzele sunt centralizate, întrebării despre cauzele homosexualităţii i se poate răspunde după cum urmează.

Mai întâi, ştiinţa nu are un răspuns ferm cu care oricine din domeniul ştiinţei, ca să nu mai zicem oricine altcineva, să fie de acord. Originile homosexualităţii nu sunt înţelese clar de oamenii de ştiinţă şi tema este încă dezbătută. Dovada ştiinţifică despre cauză sau cauze este deocamdată neconcludentă.

În al doilea rând, ştiinţa spune că această căutare a cauzelor este înţeleasă mai degrabă ca o combinaţie de cauze, decât ca o singură cauză. Este mai corect şi mai util să considerăm că o combinaţie de factori psihologici, de mediu şi biologici, împreună cu alegerea umană, contribuie în grade diferite, care diferă de la persoană la persoană, la cauzarea homosexualităţii.

Este, de asemenea, important de observat că fiecare individ care experimentează atracţie faţă de persoane de acelaşi sex sau se identifică mai târziu ca homosexual sau lesbiană, va avea predispoziţii şi experienţe unice, care contribuie mai mult sau mai puţin la formarea identităţii sexuale. Cu alte cuvinte, predispoziţiile şi experienţele sunt percepute diferit, în funcţie de individ.

Trebuie să mai facem o observaţie despre alegerea umană. Tocmai am spus că factorii psihologici, de mediu şi biologici se combină cu alegerea umană. Alegerea umană poate fi văzută corect ca unul dintre factorii care influenţează dezvoltarea orientării sexuale, dar nu înseamnă că oamenii decid în mod conştient orientarea lor sexuală. Nimeni nu hotărăşte într-o anumită zi, că din acea zi va fi homosexual. În schimb, orientarea sexuală este modelată şi remodelată de o serie de multe alegeri, de răspunsul la circumstanţele vieţii cuiva şi de enorme presiuni culturale şi sociale.

În concluzie, nu spunem că nu există factori biologici implicaţi în homosexualitate. Nu spunem că teoriile psihologice au fost dovedite şi că ele sunt singurii factori. Şi spunem clar că oamenii nu aleg să aibă atracţii homosexuale. Întrebarea despre cauzele homosexualităţii pare să aibă un răspuns mai degrabă complicat. Dovada ştiinţifică despre cauza sau cauzele ei este deocamdată neconcludentă. Dar este clar că nu trebuie să adoptăm o abordare de tipul sau/sau. Căutarea cauzelor este mai bine înţeleasă ca o combinaţie de cauze cu aspecte multiple.

[Is homosexuality genetic or is it a choice? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Nu! Nu este genetică. Nu există nicio dovadă ştiinţifică pentru aceasta. Nimeni nu se naşte homosexual!

Tendinţele sau înclinaţiile homosexuale sau lesbiene sunt rezultatul unor factori de dezvoltare şi de mediu şi al unui comportament învăţat. Nu există un singur factor care determină ca cineva să fie homosexual; există o combinaţie de factori multipli, de exemplu:

1. Lipsa de „legătură” şi „conexiune” cu părintele de acelaşi sex (a unui băiat cu tatăl lui şi a unei fete cu mama ei). Indiferent că sunt situaţii reale sau doar percepute. Aceasta cauzează o sete după dragostea „de tată” sau „de mamă”.
2. Molestarea sexuală: pentru aproximativ 60-70% dintre bărbaţi şi 80-90% dintre femei. Unui băiat, ea îi va „trezi” curiozitatea sexuală. Pe o fată o poate face să îi fie teamă sau să nu aibă încredere în bărbaţi.
3. Etichetarea din partea tovarăşilor de aceeaşi vârstă: „homo”, „poponar”, „fetiţă”, „lesbiană dură”, „lesbi”, „lesbiană agresivă”. Este o minciună că: „Beţele şi pietrele îmi pot rupe oasele, dar cuvintele nu mă vor răni niciodată.”
4. Convingerile interioare: „Ceva nu este în ordine cu mine. Mă simt atât de diferit de ceilalţi. De ce nu sunt ca ceilalţi băieţi? De ce nu-mi plac fetele?”
5. Curiozitatea sexuală şi experimentarea sexuală cu persoane de acelaşi sex sau de sex opus; ele pot accentua confuzia deja existentă şi pot să înrăutăţească lucrurile.
6. Influenţa mass-mediei: homosexualitatea este aplaudată şi „glorificată”.
7. Păcatul generaţional, conform Scripturii.
8. Minciunile duşmanului.
9. Ca în cazul oricăror alte gânduri sau comportamente, cu cât cineva se implică mai mult în ceva, cu atât mai multă „putere” va avea acel lucru asupra sa şi cu atât mai mult se va dezvolta un „întăritură”: „Devenim ceea ce gândim şi ceea ce facem.”

[Is homosexuality just something we are born with? Copyright © CrossOver Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Dacă SIDA este judecata lui Dumnezeu asupra homosexualilor, a fi un adevărat prieten pentru ei nu înseamnă a interfera cu voia Lui?

Sunt de fapt două întrebări. Mai întâi, este SIDA judecata lui Dumnezeu împotriva homosexualilor? Această întrebare importantă are nevoie de un răspuns lung pentru a primi un răspuns satisfăcător. Astfel, o carte excelentă, provocatoare, care se adresează acestei întrebări este AIDS Epidemic: Balancing Compassion and Justice [Epidemia SIDA: Punând în echilibru compasiunea şi dreptatea] de Dr. Glenn Wood şi Dr. John Dietrich (Multnomah Press, 1990).

Pe scurt, SIDA este văzută mai degrabă ca un rezultat al consecinţelor, decât ca mânia lui Dumnezeu asupra unui grup specific. În final, orice moarte este un rezultat al păcatului, fie al păcatului moştenit de la Adam, fie al păcatului personal. Anumite comportamente (precum contactul sexual şi folosirea în comun a acelor pentru droguri intravenoase) comportă riscul infectării cu HIV. Unii dintre cei care se implică în astfel de activităţii nu contractează HIV. Iar alţii care nu se implică în asemenea activităţi – precum hemofilii şi copiii născuţi din mame cu HIV – contractează uneori HIV. Pur şi simplu, nu putem găsi vreun verset care să sprijine faptul că HIV/SIDA ar fi judecata specifică a lui Dumnezeu asupra homosexualilor.

În al doilea rând, ce înseamnă a interfera? Chiar dacă Dumnezeu începe o judecată specifică, ca atunci când a hotărât să distrugă Ninive, se pare că Domnul Se asigură că cineva (ca Iona) va duce mesajul speranţei prin pocăinţă. Sau ca Noe, pentru toţi cei care trăiau în vremea sa. În primul caz, oamenii din cetate au fost salvaţi; în al doilea, nimeni nu a fost salvat, în afară de familia lui Noe.

Orice decizi cu privire la întrebarea dacă SIDA este judecata lui Dumnezeu, nu ai putea fi tu mesagerul veştii bune? Unii poate că o vor respinge, dar alţii nu o vor face. Mulţi bărbaţi şi femei cu SIDA s-au întors la Isus Cristos ca Mântuitor al lor în ultimii ani, în ultimele luni sau în ultimele ore din viaţa lor. După cum spune Scriptura: „Mustraţi-i pe cei care se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă, urând până şi cămaşa mânjită cu carne.” (Iuda 22-23)

[Is AIDS God’s judgment against homosexuals? Tradus şi publicat cu permisiune.]

Conform Scripturilor, ar trebui să „răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu” şi „orice gând [să] îl facem rob ascultării de Cristos” (2 Corinteni 10:5). Biblia ne avertizează împotriva îngăduirii unui tipar de gânduri păcătoase de a prinde rădăcină (Romani 6:1), ceea ce duce la o împietrire a sensibilităţii spirituale. Ea nu face deosebire între gândurile heterosexuale şi homosexuale, ci îi învaţă în egală măsură pe toţi creştinii că astfel de gânduri sunt greşite. Orice gânduri sexuale nestăpânite, cărora li se îngăduie să aibă loc şi să ne macine, pot să se transforme în păcat înfăptuit (care să aibă întâietate în viaţa ta faţă de Cristos), de aceea trebuie să acţionăm pentru a le ţine în stăpânire. Pentru o mai bună înţelegere a felului cum îşi face loc gândul păcătos, citeşte Iacov 1:14-15.

Biblia nu spune şi nu sugerează niciodată că gândurile greşite nu vor apare, ci se concentrează mai degrabă asupra a ceea ce este de făcut când apar.

Dacă vrei să învingi gândurile homosexuale, cheia este să fii schimbat prin înnoirea minţii (Romani 12:1-2). Fiecare dintre aceste cuvinte, „schimbat” şi „înnoire”, semnifică o continuare a unui proces al minţii, voinţei şi emoţiilor. Astfel de gânduri trebuie să fie descurajate prin laudă, închinare, rugăciune şi meditaţie la Cuvântul lui Dumnezeu. Desigur, aceasta se bazează pe o relaţie cu Cristos.

[Is it okay to have homosexual thoughts? Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]