Aici, la CrossOver ştim că de multe ori nu putem înţelege şi ne doare atât de tare. Desigur, Dumnezeu nu vrea aceasta pentru noi sau poate că vrea? Nu există un răspuns simplu la astfel de întrebări bune. Ştim din Scriptură că multe din cele ce ni se întâmplă în viaţă sunt un rezultat al păcatului. Că păcatul poate fi în viaţa celui care ne răneşte sau în noi înşine. Trebuie să înţelegem că Dumnezeu nu îndepărtează niciodată alegerea care ţine de voinţa liberă a omului. Deşi poate că nu ai făcut nimic rău pentru a merita să primeşti aceste răni, suntem responsabili de modul în care reacţionăm la rănile noastre.

Când suntem copii, folosim mecanisme de apărare pentru a face faţă emoţiilor şi traumelor pe care, până ne maturizăm, nu suntem capabili să le prelucrăm raţional, după care începem să ne procesăm emoţiile şi traumele. Poate că în acest moment nu dorim să le procesăm, din cauza fricii, şi alegem să le evităm, aşa cum am făcut întotdeauna. În timp, ne lăsăm prinşi în capcană chiar de mecanismele de apărare pe care le folosisem anterior pentru a ne păzi. Îngăduim ca teama sau traumele emoţionale să ne ţină la distanţă de vindecare.

Când îngăduim ca emoţiile să ne conducă viaţa, alegem să păcătuim împotriva noastră înşine şi devenim victime. Când alegem să îngăduim dragostei lui Dumnezeu să ne ajute să ne biruim teama de traumele emoţionale, devenim biruitori şi ne vindecăm. Ştim că nici această afirmaţie nu ne ajută când ne doare, dar Dumnezeu poate folosi chiar durerea noastră pentru a ne vindeca şi a îmbunătăţi viaţa noastră şi vieţile altora.

[Why would a loving God let horrible things happen to me? Copyright © CrossOver Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]