de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Ceea ce urmează este un material printat pe care îl ofer deținuților care în scurt timp urmează să fie eliberați în comunitate. Mii de delincvenți sexuali sunt eliberați din închisoare în fiecare an. 93% dintre pedofili se identifică drept religioși. Cei mai mulți delincvenți sexuali încarcerați care sunt eliberați vor căuta o biserică pe care să o frecventeze. Cei mai mulți nu vor dezvălui nimănui din biserica lor că sunt delincvenți sexuali înregistrați. Deținuții care sunt eliberați condiționat și care au cele mai stricte restricții nu sunt monitorizați bine. Este imposibil pentru lucrătorii statului să monitorizeze comportamentul deținuților douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, odată ce sunt eliberați. Noi trebuie să fim cei care îi monitorizează și care se asigură că nu au acces la copiii noștri. Trebuie să lucrăm împreună pentru a ne menține copiii în siguranță. Este nevoie de o comunitate pentru a păstra inocența copiilor noștri! Mă rog ca acest material să vă ofere cunoștințe utile.

Oferiți-l liderilor bisericii voastre. Întrebați-i dacă există delincvenți sexuali care frecventează în prezent slujbele de închinare. Dacă da, întrebați-i de ce nu au făcut cunoscut asta bisericii. Cereți să vedeți politica de protecție a bisericii. Dacă nu au o astfel de politică, cereți-le să dezvolte și să implementeze una. Cereți-le să ne invite să ținem un training. Să lucrăm împreună pentru a ne menține copiii în siguranță!

Regulile care urmează se aplică pedofililor ca atare (aș include aici efebofilii^[1] și hebefilii^[2]), dar nu se aplică tuturor delincvenților sexuali. Din nefericire, cei „tineri și fără minte” trebuie și ei să se înregistreze ca delincvenți sexuali, deși nu au niciun interes pentru copii. Vârsta variază destul de mult de la stat la stat, dar în unele state un tânăr/o tânără de 19 ani poate merge la închisoare dacă părinții prietenei sale/prietenului său îl/o acuză. Când am vorbit cu deținuții am făcut deosebire între pedofili și bărbații înregistrați deoarece au avut prietene cu câțiva ani mai tinere decât ei. De aceea este atât de important pentru liderii bisericii să examineze acuzațiile unui delincvent sexual și să nu facă presupuneri până nu citesc acuzațiile.

Există câteva studii bune care demonstrează că este foarte improbabil ca cineva care vizionează pornografie cu copii să nu fi făcut victime. Există numeroase motive pentru asta (poate mă voi referi în curând la ele), dar există suficiente dovezi pentru a presupune că cineva care vizionează pornografie cu copii a făcut victime. Chiar și în situația improbabilă că nu a atins niciodată un copil, trebuie să identificăm ce anume vizionează. Știind ceea ce știm despre pedofili, cred că este o greșeală enormă ca cineva care a exploatat sexual copii să se căsătorească și să aibă proprii săi copii. Este la fel cu a spune că este o binecuvântare pentru un alcoolic împătimit să-și cumpere un bar.

Pornografia la care se uită pedofilii este înfiorătoare. Am citit nenumărate descrieri făcute chiar de pedofili. Cele mai multe videouri la care se uită sunt cu tați care își abuzează proprii copii într-un „studio” improvizat la ei acasă. Am vorbit și cu polițiști. Copiii, în mod clar, sunt nefericiți și este foarte limpede că sunt vătămați în studio. Sunt copii reali, violați în fața camerei de filmat de părinți reali. Nu este ceva neclar în situația respectivă, iar oamenii care privesc așa ceva știu asta. Cei mai mulți oameni nu au cunoștință despre faptul că cei care vizionează pornografie cu copii aproape întotdeauna o și distribuie. Videouri și imagini cu copii sunt distribuite în serii numerotate (sau denumite). Sunt distribuite progresiv, ca să captiveze alți privitori, deci primul set de imagini/videouri conțin copii îmbrăcați sumar. Autorul videourilor (care este abuzatorul copilului) va distribui următoarele serii când va primi videouri de la individul/oamenii cu care face schimb. Fiindcă pornografia cu copii este atât de ilegală, iar riscurile sunt atât de mari dacă ești prins, pornografia subterană cu copii este incredibil de sofisticată și întunecată. Oamenii nu dau, pur și simplu, „căutare” după pornografie cu copii. Muncesc din greu să o obțină, să o găsească și să o comercializeze. Publicul are nevoie să cunoască acestea, fiindcă cei mai mulți dintre noi presupunem că pedofilii vizionează doar accidental pornografie cu copii. Lucrurile nu stau așa. Deci cuiva care se află în lumea subterană adâncă, întunecată, secretă, de torturare și exploatare sexuală a copiilor foarte mici (chiar și bebeluși), i-ar fi greu să mă convingă că este destul de responsabil pentru a avea proprii săi copii.

Delincvenții sexuali trebuie:

Să nu aibă internet sau smartphone, tabletă etc.

• Prea mare tentația de a trimite SMS-uri sau imagini sexuale.
• Faptul de a avea internet oferă accesibilitate imediată, nelimitată la pornografie.
• De asemenea, oferă acces nelimitat la imagini legale cu copii.
• Oferă intimitate fără limite.

Să nu creeze conturi pe site-uri de socializare.

• Exploatarea copiilor se va întâmpla întotdeauna pe site-uri de socializare.
• Faptul de a avea acces nelimitat la imagini și videouri cu copii alimentează dorința sexuală pentru copii.
• Ușurința de a menține anonimitatea, creând nume false și având monitorizare zero.

Să nu locuiască unde au acces la copii/imagini cu copii.

• Să locuiești în apropierea copiilor nu este un accident.
• Făcând asta, pui în situație de risc fiecare copil și te pui pe tine însuți în situație de risc.

Să nu meargă în locuri unde se adună copii, inclusiv (în special) în biserici.

• Mai multe studii demonstrează că unele dintre cele mai cumplite crime sexuale împotriva copiilor sunt făcute de indivizi implicați în biserici.
• Nu ai nevoie să te aduni împreună cu copiii, pentru a avea o credință validă.
• Nici nu trebuie să te oferi vreodată voluntar să lucrezi cu copiii.

Să nu se împrietenească, să nu vorbească, să nu privească și să nu invite copii la ei acasă (sau să se ducă la copii acasă).

• Ai pierdut dreptul de a te împrieteni cu copii, dovedind că nu o poți face fără să îi exploatezi sexual. Prin urmare, abuzatorii nu au de ce să interacționeze cu ei, în special în contextul unei vizite acasă.

Să nu mintă și să nu-și minimalizeze trecutul.

• „Remușcarea este ceea ce apare pe bancheta din spate a mașinii poliției. Pocăința înseamnă asumarea deplinei responsabilități pentru abuz și umblarea pe drumul dureros al schimbării durabile.” (Patrick Parkinson, Child Sexual Abuse and the Churches, p. 188-189)
• Un abuzator pocăit nu mai are motiv să mintă. Va fi direct și sincer cu toată lumea despre întreg trecutul său.

Să nu pretindă că sunt victime.

• Oamenii răniți nu rănesc oameni; oamenii egoiști rănesc oameni. Abuzatorii care pretind că sunt victime minimalizează abuzul, ceea ce acționează ca un catalizator pentru a-l menține pe abuzator pe calea distrugerii.

Să nu spună că sunt „etichetați”.

• Nu „sistemul” îi etichetează pe delincvenții sexuali, ei înșiși s-au etichetat ca delincvenții sexuali atunci când, în mod conștient, au atacat sexual copii mici. Etichetarea este o consecință a unei serii de delicte serioase, nu o consecință a unui sistem greșit.

Să nu presupună că pot înșela pe toată lumea.

• În anii foarte recenți, tot mai mulți laici primesc o educație de calitate pentru a recunoaște, a răspunde și a raporta investigatorilor comportamentul abuziv. Pe scurt, lumea devine mai sigură pentru copii și mai puțin sigură pentru abuzatori.

Delincvenții sexuali trebuie:

Să obțină o slujbă.

• Să fii productiv îți întărește stima de sine, întărește economia și îți dă un scop dincolo de a căuta copii pentru a te împrieteni cu ei și a-i abuza.
• Trecutul nu-ți determină viitorul.

Să-și facă prieteni adulți.

• Să te faci bine și să rămâi astfel este posibil cel mai bine în contextul unei comunități sănătoase, dar trebuie să fie o comunitate de adulți.

Să fie sinceri cu toți, inclusiv cu ei înșiși.

• Abuzul nu „se întâmplă” pur și simplu. Cunoști procesul abuzării bine, deci evită-l întru totul și efectiv fă imposibil să creezi alte victime. Să-ți spui ție însuți și să le spui altora că „nu te-ai putut stăpâni” sau că un copil ți-a solicitat sex este o minciună și nu face nimic pentru a te ajuta să te faci bine.

Să se abțină să aibă orice fel de contact cu victimele sau familiile lor.

• Dacă contactezi victimele, oricare ar fi motivul, nu vei face decât să le victimizezi din nou. Dacă o victimă vrea să te contacteze, las-o să o facă în termenii săi, nu în termenii tăi. Chiar și scuzele nesolicitate sunt vătămătoare pentru victime, deci abține-te și îndepărtează-te de victime.

Să ceară liderilor bisericii să stabilească un timp de închinare/grup de monitorizare doar cu adulți.

• Aceasta ar trebui să se facă în timpul săptămânii, când copiii nu sunt prezenți la biserică. Bisericile care vor cu adevărat să lărgească harul vor fi fericite să aranjeze asta. Un abuzator care vrea cu adevărat să se facă bine va cere așa ceva.

Să interacționeze cu consilierii de probațiune și să-i invite la întâlniri cu conducerea bisericii/angajatorii.

• Orice înțelegeri făcute cu bisericile/locul de muncă etc. ar trebui să se facă prin comunicare directă cu consilierii de probațiune. Ei sunt acolo ca să te ajute, deci comunică des cu ei.

Să lucreze din greu pentru a câștiga respectul celorlalți și să realizeze că ceilalți nu ar trebui să aibă niciodată încredere în ei.

• Abuzatorii au violat încrederea și au otrăvit dragostea reală. Nu li se datorează în mod automat respect din partea tuturor. Dovedește că ești demn de respect, dar nu te aștepta niciodată ca toată lumea să aibă încredere în tine. Să ceri încredere înseamnă să te pui din nou în situația de a o încălca.

Note

^[1] „Efebofil” denotă preferința sexuală a bărbaților pentru minorii între cincisprezece și nouăsprezece ani. [N. trad.]

^[2] „Hebefil” este un termen care denotă preferința sexuală a bărbaților pentru minorii între unsprezece și paisprezece ani [N. trad.]

[Jimmy Hinton, Handout for Prison. Copyright © 2016 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton cu familia

Să conduc camioane a fost dintotdeauna un vis al meu. Mereu mi-a plăcut să lucrez cu mașini grele și mi-au plăcut călătoriile, deci să conduc camioane mi s-a potrivit în mod firesc. Am condus un camion de la o coastă la alta timp de un an între colegiu și seminar, pe când eram încă necăsătorit. Prima dată când am traversat Munții Stâncoși era o furtună puternică de zăpadă. Să cobori pe o pantă un trailer agricol, de la o înălțime de 3300 m., când zăpada te lovește cu putere, și să vezi alte trailere agricole care au căzut de pe șoseaua interstatală în fundul râpelor în anii anteriori este o experiență pe cinste! Ai un sentiment sinistru să vezi numeroasele camioane nerecuperate de la piciorul muntelui. Odată ce un camion a căzut atât de departe, este imposibil să îl remorchezi în vârful muntelui, deci multe sfârșesc prin a fi lăsate acolo pentru totdeauna.

Cred că răul este la fel. Odată ce cineva a căzut atât de jos, devine imposibil să îl tragi înapoi în vârf. Un profesor de-al meu care preda Biblia avea o altă analogie utilă, numită teoria „câinelui în lanț”. Răul este ca un câine în lanț. Are granițe stabilite de Dumnezeu. Răul există, dar lanțul restricționează accesul răului. Putem fie să stăm în afara zonei accesibile răului, fie să îl luăm în derâdere și să riscăm să îi dăm drumul asupra noastră și să ne târască mai mult în teritoriul său. Ați fost într-un loc atât de întunecat încât să „simțiți” răul?

Dumnezeu i-a avertizat pe israeliți: „Temeţi-vă numai de Domnul şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură El printre voi. Dar dacă veţi face răul, veţi pieri, voi şi împăratul vostru.” (1 Samuel 12:24-25) Romani 12:21 spune: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” Biblia menționează răul și variantele sale (rele, răufăcător etc.) de cel puțin cinci sute de ori. Există un mesaj consecvent în Biblie, pe care mulți creștini îl neagă… Există un nivel al răului care creează un punct de aspirație, o capcană, un punct fără întoarcere.

Orășelul Tenancingo din Mexic este un astfel de loc întunecat. El este locul de inițiere pentru o importantă rețea de pedofilie și traficare sexuală în Statele Unite. Copiii mici spun că vor să fie ca tații lor și să vândă femei pentru sex. Nu există remușcare, iar întunericul năpăstuiește orașul.

Psihologii au păreri diferite cu privire la ce îl „face” pe un abuzator să acționeze sexual cu copii foarte mici. Sunt implicați factori psihologici, de mediu, genetici, adicții față de pornografie etc.? Ca să fiu cinstit, nimeni nu știe sigur. Dacă suntem sinceri, am recunoaște că există mulți factori ascunși, atât în mintea oamenilor, cât și în familie, pe care probabil nu îi vom înțelege niciodată ca și cauzalitate. Dar un lucru cu privire la care suntem toți de acord este că abuzatorii care acționează sexual cu copii comit un rău. Și odată ce începi să nu iei în serios câinele, în cele din urmă, o să te muște. Iar în Tenancingo câinele și-a pretins teritoriul și târăște oamenii peste tot în locul acela. Vă recomand să vizionați documentarul^[1] din Tenancingo despre traficarea pentru sclavie sexuală în Statele Unite.

Avertizare: Trebuie ca oamenii să vizioneze acest video pentru a mări gradul conștientizare că astfel de lucruri se întâmplă tot timpul.

Deci ce vreau să spun? Sau mai degrabă ce vrea Dumnezeu să spună? Mai întâi, vă amintiți vechea zicală: „Dacă te joci cu focul, probabil o să te arzi”? Ei bine, dacă te joci cu răul, probabil vei fi mușcat. Conform Scripturii, toți am făcut rău. Dar faptul că te joci permanent cu răul te conduce la un punct fără întoarcere. Totuși, avem o știre minunată. La o vârstă fragedă, pentru cei care se luptă cu gânduri pedofile reabilitatea are un succes destul de mare. I-aș încuraja pe părinții care primesc acuzații împotriva copiilor lor să nu se grăbească să îi apere. Ci mai degrabă să le ofere ajutorul de care au nevoie.

Am primit mai multe apeluri telefonice cu scenarii similare – un băiat cu vârsta de 13-15 ani spunea lucruri nepotrivite, făcea lucruri nepotrivire sau era exagerat de atașat de copiii mici. Iar în toate cazurile (până acum), părinții sau îngrijitorii l-au apărat pe abuzator, nu posibilele victime. Oameni buni, dacă vă vedeți copilul apropiindu-se prea mult de câinele înlănțuit, nu le cereți tuturor să dispară! Ajutați-vă copilul să iasă din rău! Cereți ajutor profesional de la un terapeut pentru probleme sexuale specifice. Ajutați-vă copilul să iasă din asta înainte de a fi prea târziu. Cu cât copiii învață mai mult să păstreze secretă atracția pedofilă, cu atât vor fi mai încurajați să acționeze sexual. Ajutați-i să iasă! Ajutați-i să găsească o modalitate de a se ocupa de atracția lor și de agresarea copiilor mai mici! Dragostea nu apără răul. Îi scoate pe oameni din rău, înainte de a deveni atât de pervertiți încât nu se mai pot opri.

Notă

^[1] Pimp City: Chapter 1, Fusion Investigative Doc

[Jimmy Hinton, Tenancingo: Home Grown Sexual Abusers. Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Biblia, prin cuvintele lui Isus, ne învață să ne iubim dușmanii. (Matei 5:44) Dacă dușmanului nostru îi este foame, ni se spune să-l hrănim. Dacă îi este sete, ar trebui să-i dăm să bea. (Romani 12:20) Idee acceptată și apreciată. Dar Biblia ne mai dă o poruncă vitală. În opinia mea, este o poruncă pe care nu o luăm destul de în serios. Nici măcar nu ne place cuvântul. Da, este adevărat; ni se spune să urâm. Nu suntem învățați să urâm oamenii, ci să urâm ce este rău. Romani 12:9 spune: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.” [„Dragostea trebuie să fie sinceră. Urâți ce este rău; țineți-vă de ce este bine”, în versiunea engleză a Bibliei. Pentru compararea a zeci de versiuni ale Bibliei în limba engleză, a se vedea www.biblegateway.com. N. trad.] Cuvântul folosit aici pentru ură apare numai aici în toată Biblia. Este cel mai puternic cuvânt pentru ură. Literalmente înseamnă „a avea o aversiune vehementă pentru ceva”. Este comparat cu o stare de furie. În contrast, ni se spune să ne „ținem” de ce este bun. Acest cuvânt înseamnă „a fi lipit de; a fi inseparabil”.

Avem o ură vehementă față de rău? Vreau să spun, efectiv – gândul la rău ne face să ne înfuriem pe dinăuntru? Nu sunt prea convins că da. Nici nu sunt convins că îi învățăm pe copiii noștri să urască răul. Să vă dau câteva motive pentru care urăsc eu răul. Când citesc iar și iar, relatare după relatare despre abuz, în special despre abuzul copiilor, se declanșează ceva înăuntrul meu. După ce auzi povești despre rușine, umilire și tortură, răul nu mai este un concept abstract. Devine personal. Extrem de personal. Oamenii mă întreabă uneori: „De ce te lași influențat de toate aceste povești despre abuz și te înconjori cu oameni care au fost abuzați?” Răspunsul meu este: „Tu de ce nu o faci?” Evitarea nu face abuzul mai puțin real pentru cei cărora li se întâmplă efectiv. Vasta majoritate a oamenilor din națiunea noastră aleg să ignore răul și de aceea el continuă.

În desele mele călătorii aud o mulțime de povești dureroase despre copii mici care sunt sexualizați și folosiți pentru experimentele sexuale ale unor prădători perverși. Îngăduiți-mi să fiu clar – aceasta nu este o „atracție” sau o „adicție”. Este un rău. O pură răutate. Atracția înseamnă exact asta – cineva este atras dintr-un un anume motiv (nu aduc argumente despre cauzalitate aici) de copii. Atracția devine rea când există intenția de a o pune în practică. Nici cuvântul „adicție” nu explică așa cum trebuie molestarea copilului. Există o mare diferență între adicție și abuz. Adicția este o dorință fierbinte pentru ceva. Abuzul este o dorință fierbinte de a acționa cu cineva. Copiii nu sunt droguri. Sunt ființe omenești. Au un suflet. Sunt prețioși. Când sunt folosiți, manipulați, sexualizați, torturați, storși emoțional, aduși la orgasm, forțați să îndeplinească acte sexuale cu adulți și aruncați, din punct de vedere etic nu putem spune: „Doamne, Eric era dependent de Jennifer!” Să nu vorbim depreciativ despre copii, referindu-ne la molestare ca la o „adicție”. Comportamentul sexual cu un copil este întotdeauna rău deoarece, de fiecare dată când are loc molestarea, un copil inocent este vătămat.

Sunt foarte prudent în a fi optimist în ceea ce privește epidemia abuzului sexual al copilului. Aspectul încurajator este că strâng mâna unor oameni ca mine, care vorbesc împotriva abuzului la nivel național (iar unii, la nivel internațional). Mulți oameni ascultă și sunt dornici să ia măsuri aspre pentru a preveni abuzul. Este un lucru lăudabil și dătător de speranță. Aspectul care mă face să fiu prudent în optimismul meu provine din experiența pe care am dobândit-o vorbind în biserici. Liderii de biserici în general sunt încă naivi și mult prea doritori să le acorde oamenilor beneficiul îndoielii. Ceea ce reduce probabilitatea ca liderii de biserici să raporteze abuzul suspectat cum s-ar cuveni. De fapt, în câteva ocazii am fost martor la puternica împotrivire a liderilor de biserici de a raporta abuzatorii acuzați, pentru că „pur și simplu nu par genul de oameni care ar face așa ceva”. Le spun adesea celor care răspund în acest fel să nu confunde dorința lor ca oamenii să fie puri și inocenți cu faptul că ei sunt realmente puri și inocenți. Mi-aș putea dori toată ziua ca propriul meu tată să nu fi comis atrocități împotriva a numeroși copii. Dar aceasta nu schimbă faptul că efectiv a făcut-o. Trebuie să încetăm să pretindem că răul nu este în jurul nostru. Nici nu putem să ne chircim de frică.

Efeseni 5:11 spune: „Nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.” [„… ci mai degrabă demascați-le”, în versiunea engleză a Bibliei. N. trad.] Și astfel, fără să ne cerem scuze, demascăm lucrările întunericului și aruncăm lumină asupra celor care abuzează copii în întuneric. Dar mai mult decât să demascăm întunericul, urâm răul. Și ar trebui să nu avem nicio jenă și să nu ne scuzăm în niciun fel că ne învățăm copiii să urască ce este rău și să se țină de ce este bun. Haideți să începem să creștem noua generație pentru ca să fie bună, iubitoare și opusă răului.

[Jimmy Hinton, I Teach My Kids to Hate (And You Should Too). Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Este o întrebare al cărei răspuns (ar trebui să) vrem să îl cunoaștem noi, părinții: „Cum îmi mențin copiii în siguranță față de prădătorii sexuali?” Mi se pune constant această întrebare, ceea ce mă bucură. Faptul că părinții și liderii de biserici întreabă înseamnă că iau în serios sarcina de a-i proteja pe copiii pe care îi au în grijă. Aș vrea să pot spune că abuzul în biserici este rar. Nu este. Nici vorbă! În opinia mea, nu facem o treabă destul de bună pregătindu-i pe liderii bisericii noastre să se ocupe de această problemă.

Nu este interesant că Isus Și-a pregătit ucenicii spunând: „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” (Matei 10:16) Ce iese apoi din gura Fiului lui Dumnezeu este de reținut: „Vă vor bate în sinagogile lor.” Bătăi. Ură. Crimă. Tați omorând copii. Copii omorând părinți. Persecuție. Fugă. După nouă ani de colegiu și graduarea școlii pot spune cu sinceritate că nu a existat nimic, nici măcar cât de cât similar cu aceasta, în discuțiile care trebuiau să ne pregătească pentru misiune. Trist, asemenea lucruri se întâmplă în bisericile noastre astăzi, aici în Statele Unite. Din experiența mea personală de trăire alături de un lup, vă fac cunoscute următoarele sfaturi, pentru a vă proteja copii.

# 1: Educă-ți copiii! – Înțeleg nevoia de a ne proteja copiii de anumite lucruri. Dar a-i menține complet protejați este o greșeală. Și îi costă pe copiii noștri biruința. Lucrul numărul unu pe care îl putem face pentru a-i ajuta pe copiii noștri să fie în siguranță față de prădători este să îi învățăm ce este efectiv abuzul și cum să spună nu. Îi învățăm siguranța față de incendii și avem pompieri care vin la școlile lor. Avem exerciții de evacuare în caz de incendiu. Îi învățăm să traverseze strada în siguranță. Facem exerciții de protecție față de tornade în Pennsylvania, în care îi învățăm să strige cu putere! Ei învață despre cele mai sigure locuri în care se pot adăposti în timpul furtunilor cu fulgere. Deci de ce nu-i învățăm să spună „Nu!” unui prădător? E-mailul meu este plin de cereri de la oameni care îmi povestesc despre copiii lor care au fost abuzați sexual. Am primit zeci și zeci de asemenea e-mailuri doar în ultimele câteva luni și toate sunt din bisericile Church of Christ. Molestatorii de copii nu își asumă riscul cu un copil despre care cred că va spune despre ei. Deci învață-ți copilul să spună.

# 2: Creează granițe/politici! – Este uimitor cât de multe biserici, școli și centre de zi nu au politici scrise. Aceste locuri sunt ținte ușoare deoarece există mulți copii, accesibilitatea este nerestricționată, darea de socoteală este inexistentă, sunt disperate după voluntari, cei mai mulți oameni au automat încredere, iar mulți creștini sunt naivi. Am creat locul perfect pentru abuzatori și un loc de coșmar pentru copii. Tatăl meu mi-a scris din închisoare mai demult, spunându-mi: „Bisericile și centrele de zi creștine sunt locurile în care poți molesta cel mai ușor copiii. Este atât de ușor să câștigi încrederea oamenilor, iar ei realmente îți încredințează copiii lor.” Dacă vă interesează o discuție despre granițe, vedeți articolele mele pe această temă.

# 3: Educă adulții! – Precum am menționat, noi, pastorii, suntem prost echipați pentru a detecta, a preveni și a raporta abuzul și pentru a ne ocupa de consecințele lui. Asta nu este o critică aspră la adresa școlilor noastre. Mă gândesc cum eram eu însumi înainte de a afla că tatăl meu este un abuzator – nu vroiam să cred că așa ceva se întâmplă în biserici. Dar se întâmplă. Din plin. Pavel spune să demascăm faptele întunericului, nu să pretindem că nu există sau să le ignorăm. La fiecare incident de abuz într-o biserică despre care aud, aud despre tot atâtea incidente de mușamalizare din partea liderilor de biserici. Ceea ce nu este doar ilegal, este imoral. Trebuie să îi educăm pe adulții noștri cum să detecteze abuzul, cum să îl prevină, cum să îl raporteze și cum să aducă vindecare victimelor abuzului. Rușine bisericilor care mușamalizează abuzul și se prefac că nu a avut loc!

# 4: Acceptă realitatea! – Când eșuăm să acceptăm realitatea că unii dintre cei mai de încredere, cei mai respectați, cei mai productivi oameni din bisericile noastre sunt abuzatori sexuali, îi ajutăm să mărească numărul victimelor, după cum voi demonstra ulterior. Vorbesc din experiență, nici într-un milion de ani nu aș fi visat că propriul meu tată, el însuși pastor, este capabil să abuzeze copii. Așa ceva nu mi-a trecut niciodată prin minte. Era printre cei mai buni prieteni ai mei. Poate că nu am vrut să cred. Dar, mai rău, delictele lui sunt delicte incredibil de ușor de ascuns. Gavin de Becker a scris cândva: „Soluția la violența sexuală în America nu este mai multe legi, mai multe arme, mai multă poliție sau mai multe închisori. Soluția la violența sexuală este acceptarea realității” (citat din Cuvânt înainte, Prădători, pedofili, violatori și alți delincvenți sexuali^[1] de Anna Salter, p. xi).

# 5: Păstrează dovezi și fă ceva! – În Molestatorul copilului abil social^[2] de Carla van Dam, autoarea vorbește despre o „dâră de murdărie” pe care o lasă molestatorii în urmă. După ce este arestat cineva, toți ne amintim lucruri care nu „păreau în ordine”. Este uimitor cât de mulți mi-au spus de la arestarea tatălui meu cât de inconfortabil se simțeau în preajma lui când se afla în prezența copiilor. Totuși nimeni, inclusiv eu, nu a vorbit vreodată despre asta cu cineva. Van Dam recomandă ca, dacă vedem un adult interacționând cu copiii într-un mod nepotrivit, să vorbim cu alți părinți pentru a vedea dacă au sentimente asemănătoare. După care ea recomandă strângerea de dovezi despre interacțiuni specifice. Am chemat poliția în mai multe ocazii, doar pentru a-i informa despre lucruri pe care le-am văzut la unii indivizi. Deși actele în sine nu erau ilegale, poliția are astfel informații despre anumiți indivizi. Am raportat un bărbat la poliție vara aceasta și am spus: „Omul va viola o victimă foarte curând dacă nu este prins.” Trist, cuvintele mele s-au dovedit profetice o lună mai târziu. Acum se află în închisoare pentru agresiune sexuală.

Mulți caută să-mi demonstreze că abuzul nu este obișnuit în bisericile Church of Christ. Petreceți numai o zi în fața monitorului computerului meu și citiți e-mailurile zilnice pe care le primesc de la victimele din Church of Christ. Perspectiva vi se va schimba rapid. Iată doar câteva cazuri din Church of Christ din ultimii câțiva ani:

16 decembrie 2014 – Fostul predicator de la Church of Christ din Elm și Hudson, Oklahoma, Tommy Lynn Bailey, 56 de ani, a fost arestat ieri pentru relații sexuale cu o minoră, care au început când era avea 14 ani și care au durat șapte ani. Ea locuia în locuința lui și se afla în grija lui directă. Bailey a lucrat, de asemenea, la centrul de consiliere Open Arms Behavioral Health din Lawton.^[3]

11 septembrie 2014 – O membră în vârstă de 14 ani a bisericii a trăit propria ei tragedie când predicatorul ei de la Palisades Family Church of Christ, Glenn VanZandt, în vârstă de 55 de ani, a fost prins de un polițist într-un parc gol al orașului, violând-o și sodomizând-o. El îi făcea asta de luni de zile tinerei victime.^[4]

Iulie 2012 – Într-o tabără creștină din Pennsylvania, din apropierea Parcului Statal Blue Knob, o tabără a bisericilor Church of Christ, un consilier de tabără a forțat băieți în vârstă de 9 ani să stea în patru labe și să joace un „joc al biciuirii” în care copiii, plângând, erau forțați să se biciuiască unul pe celălalt, în timp ce consilierul privea.

August 2011 – Pe 1 august 2011 l-am raportat autorităților pe tatăl meu, John Hinton, 62 de ani, fost predicator la biserica Church of Christ din Somerset. Inițial a fost acuzat de 150 de capete de acuzare, inclusiv de producerea de pornografie cu copii cu victimele sale, unele în vârstă de numai 4 ani. În prezent ispășește o condamnare la 30-60 de ani de închisoare.^[5]

Septembrie 2011 – Predicatorul Clarence Caldwell Arquitt, Jr., 86 de ani, a fost arestat și eliberat pentru o cauțiune de 30000 de dolari pentru molestarea și sodomizarea unei fete timp de opt ani. Ea avea 3 ani când a început pretinsul abuz și 11 ani când a luat sfârșit. Abuzul a avut loc în locuințele lui din Wood Stock și Sandy Springs. Arquitt a ajutat la fondarea bisericii Church of Christ din North Cobb, Georgia și este fondatorul și directorul inițial al Școlii de Predicare și Studii Biblice din Georgia. A predicat la bisericile Church of Christ din North Cobb, Olive Street, Piedmont și Wood Stock.^[6]

10 octombrie 2011 – Paul Buckman, un membru al bisericii considerat de încredere, în vârstă de 70 de ani, i-a ucis pe Karen, soția bunului meu prieten Les Ferguson, și pe Cole, fiul lui cu dizabilități în vârstă de 21 de ani, după ce l-a violat și l-a sodomizat pe Cole timp de mai multe luni. Pe vremea aceea Les era predicator la biserica Church of Christ din Orange Grove, Gulfport, Mississippi. Karen și Les au fost uciși în timp ce Les se afla la o întâlnire pentru predicatori. În ziua aceea aniversau douăzeci și patru de ani de căsătorie și, exact un an de zile mai târziu, s-a născut fiul meu Cameron.^[7]

12 noiembrie 2010 – În ianuarie 2010, Matthew Jordan, 51 de ani, a fost concediat de la biserica Center Road Church of Christ din Saginaw, Mississippi, din cauza unor „probleme de performanță”. În noiembrie membri ai familiei au dat informații confidențiale poliției că era posibil ca Jordan să fi abuzat sexual un băiat în vârstă de 12 ani de la biserica lui. Jordan a pledat vinovat, iar investigatorii au recuperat imagini și videouri în care Jordan îl molesta sexual pe băiat în subsolul locuinței lui Jordan. În 1987, Jordan fusese condamnat în Tennessee pentru atac cu intenția de a comite viol asupra unui minor. Cu toate acestea, a călătorit neîngrădit în bisericile noastre, liber să abuzeze și mai mulți copii.^[8]

2010 – Biserica Church of Christ de lângă Dallas, Texas, îl angajează pe Chuck Adair, în vârstă de 50 de ani, delincvent sexual înregistrat și unul dintre cei mai căutați oameni din America, ca să supervizeze o misiune în închisoare și ca lider de misiune și coordonare. Adair slujește în continuare până în ziua de astăzi ca unul din slujitorii lor. Cu ani de zile în urmă, Adair a avut o relație cu o față de la colegiu și a trecut de la o poziție în misiunea de tineret la alte poziții în misiunea de tineret. Iar în 1992 a ajuns pastor de tineret la biserica Golf Course Church of Christ din Midland, Texas, unde a început o relație sexuală cu o fată de 13 ani, care venea cu rolele la locuința lui pentru „consiliere”. Adair s-a căsătorit cu aceeași fată din închisoare, în următoarea zi după ce ea a împlinit 18 ani. Au divorțat doi ani mai târziu, iar acum Adair este căsătorit pentru a treia oară. Adair își are suporterii lui, precum Billy Faye Curtis, de mult timp membră a bisericii, care a spus într-un interviu: „Fetele pur și simplu i se aruncă în brațe.” „Îl iubeau așa de mult.” Alții nu sunt la fel de convinși, precum Robin Kintz, fostă membră a bisericii, care a spus că, pe când era adolescentă, Adair îi numise sânii „Bip” și „Bop”. Articolul relatează despre liderii din prezent ai bisericii lui Adair: „Dishman a spus că liderii nu l-au restricționat pe Adair, deoarece se restricționează el însuși.” Adair a spus, de asemenea, că respectă politica bisericii și că își stabilește propriile granițe. Aceasta nu este prea liniștitor pentru mine, deoarece liderii anteriori ai bisericii i-au cerut să stabilească granițe, la care Adair a reflectat: «Stabilesc câteva, apoi le încalc.»”^[9]

Iulie 2005 – Dr. Bert Thompson, pe atunci în vârstă de 55 de ani, a fost concediat de la Apologetics Press pentru comportament sexual nepotrivit cu mai mulți băieți minori. Câteva victime au ieșit în față, doar ca să fie întâmpinate de lideri ai bisericii care au optat să protejeze „bunul” renume al lui Thompson. Trist, exista o dâră de murdărie ostentativ de evidentă, care l-ar fi putut împiedica pe Thompson să-și frece degetele murdare de mai multe victime. Cu un an și jumătate înainte, Thompson se aflase în fața unui Mare Juriu pentru acuzații de relații sexuale cu un băiat de 17 ani. „Am avut informații despre acuzații”, a spus Ted Norton, lider din Eastern Meadows. „Nu ne aflam în poziția de a ști dacă erau adevărate sau nu. Noi, ca oameni, am avut propriile noastre sentimente, dar nu am avut dovezi pentru a vorbi.”^[10] Ei bine, acum avem.

Aș putea continua mult și bine. Sunt doar cazurile pe care le-am găsit în câteva minute. Există mult mai multe… mult mai multe. Iar acestea sunt doar cele care implică indivizi care au fost prinși. Am lucrat cu cel puțin o duzină de biserici Church of Christ unde există incidente cunoscute de abuz care are loc în biserică, iar bisericile ori ascund abuzul, ori avocații făptașului sunt capabili să găsească ambiguități legislative ca să-și scape clienții. Într-un caz, un adolescent a violat un băiat foarte mic în clădirea bisericii. Existau destule dovezi (inclusiv sânge și spermă). S-a făcut o înțelegere legală, iar făptașul frecventează în continuare biserica, fără să existe nicio acuzație împotriva lui.

Este vital să lucrăm împreună pentru a ne proteja copiii. Viețile și sufletele lor depind de aceasta.

Note

^[1] Anna Salter, Predators: Pedophiles, Rapists, And Other Sex Offenders

^[2] Carla van Dam, The Socially Skilled Child Molester: Differentiating the Guilty from the Falsely Accused

^[3] KFOR-TV & Kimberly Querry, Former Oklahoma pastor arrested for alleged sexual abuse of foster child

^[4] David Edwards, Alabama pastor drives girl to city park to rape and sodomize her, police say

^[5] Somerset man faces 150 charges in child sex assaults, www.triblive.com

^[6] Alexis Stevens, Preacher accused of child molestation, www.ajc.com

^[7] Mother and son murdered, suspect kills himself, www.wlox.com

^[8] LaNia Coleman, Saginaw Township Church of Christ leaders likely did not know about sexual abuse when they fired minister, investigators say

^[9] Diane Jennings, Dallas minister puts assault of teen behind him, but others can’t, www.dallasnews.com

^[10] Bobby Ross Jr., Longtime director of Apologetics Press fired

[Jimmy Hinton, Tips for Protecting Kids. Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Tocmai parcurg excelenta carte a lui Gavin De Becker, Darul fricii.^[1] De Becker lucrează cu oficiali ai guvernului de cel mai înalt rang, inclusiv cu Președinți, pentru a evalua riscul comportamentului violent. A creat Sistemele de Evaluare a Amenințării MOSAIC, care sunt folosite în prezent de CIA, de personalități publice importante și de public. Deși De Becker este specializat în prezicerea comportamentului violent, multe din principiile sale ar trebui aplicate pentru anticiparea abuzului sexual al copilului.

Experiența mea în lucrarea cu bisericile îmi spune că, în general, ele sunt prea încrezătoare cu oricine. Majoritatea liderilor de biserici cu care vorbesc pun semnul egal între bunătate, moralitate și a fi demn de încredere, au un nivel ridicat de naivitate când este vorba de protejarea copiilor, adeseori au o puternică rezistență la a face schimbări drastice în politica bisericii care ar include verificări ale trecutului tuturor voluntarilor și monitorizarea voluntarilor care lucrează cu copiii și cred că ar fi capabili să detecteze un abuzator dacă s-ar afla printre ei. Altfel spus, cred că abuzatorii arată ca niște monștri și, prin urmare, sunt ușor de detectat. Aș putea adăuga că aceasta nu este o problemă care se reduce la biserici. Cei care lucrează în centrele de zi, în școli, în tabere și cei care angajează babysitteri sunt la fel de încrezători.

Dar, precum observă De Becker, tocmai din cauză că suntem în căutarea de monștri suntem ținte atât de bune. De fapt, abuzatorii nu sunt deloc monștri. Ei sunt oameni ca tine și ca mine. Arată ca noi, vorbesc ca noi, se îmbracă la fel cum ne îmbrăcăm noi, se roagă la fel cum ne rugăm noi și este probabil să fie cei mai buni prieteni ai noștri sau membri în familia noastră. Fiindcă nu vrem să credem că oameni pe care îi cunoaștem personal sunt capabili de asemenea infracțiuni, auzim la știri lucruri de genul: „Era un om așa drăguț. Tot nu cred că a fost capabil să facă lucruri atât de rele. Probabil că a alunecat.”

Poziția lui De Becker este că, deoarece noi nu am comite o anumită infracțiune, nu vrem să înțelegem că prietenii noștri apropiați ar comite-o. El spune: „În fiecare zi, oameni care își sfidează în mod clar intuiția devin, chiar în timp ce se gândesc la asta, victime ale violenței și accidentelor. Deci atunci când ne întrebăm de ce suntem atât de des victime, răspunsul este clar: «Fiindcă suntem atât de buni la asta.» O femeie nu ar putea coopera mai bine cu viitorul ei atacator decât petrecându-și timpul spunându-și: «Dar pare un om așa de drăguț!»” (De Becker, p. 30).

Bun punct de vedere! Este atât de important să realizăm că adevăratele infracțiuni sunt comise de oameni reali, care nu arată neapărat ca niște nebuni.

De Becker adaugă: „Deci chiar și la o întrunire de criminali aberanți există ceva din tine și din mine. Când acceptăm asta, este mai probabil să-l recunoaștem pe violatorul care încearcă să-și croiască drum spre casa noastră, pe molestatorul de copii care aplică pentru poziția de babysitter, pe ucigașul soției sale care lucrează la biroul nostru, pe asasin în mulțime. Când acceptăm că violența este comisă de oameni care arată și acționează la fel ca ceilalți oameni, reducem la tăcere vocea negării, vocea care șoptește: «Tipul nu arată ca un ucigaș.»” (De Becker, p. 46)

El recomandă să facem exact opusul a ceea ce facem în fiecare zi – trebuie să observăm comportamente, nu personalități. Infracțiunile nu apar niciodată din neant. Oamenii nu „alunecă” doar. Există întotdeauna indicatori comportamentali înainte ca ei să treacă la fapte. Aceasta se aplică ucigașilor și se aplică molestatorilor de copii. Trebuie să fim mai atenți la tiparele comportamentale care indică probleme și rea-voință. Recent cineva mi-a dat o listă exhaustivă cu probleme comportamentale alarmante la un bărbat din biserică – face daruri copiilor mici, se oferă pentru babysitting, are un interes special pentru anumiți copii, încearcă să îi izoleze oferindu-se să îi ia cu mașina, îi invită la el acasă etc. Am explicat că omul prezintă un risc foarte ridicat și că ar trebui exclus de la activitățile care includ copii, la care omul mi-a replicat: „Dar e atât de drăguț și foarte respectat de toți!” Răspunsul meu a fost: „Și ce-i cu asta?”

Atât de mulți dintre noi cădem în capcana de a crede că abuzatorii arată ca niște monștri, încât nici măcar nu vrem să acceptăm posibilitatea abuzului și astfel felul în care interpretăm anumite comportamente este alterat. Gândiți-vă la întrebările pe care i le punem aplicantului pentru slujba de babysitter sau pentru poziția de lider de tineret în biserică: „Ești bun cu copiii? Care sunt punctele tale tari? Ce experiență ai în lucrul cu copiii?” Asemenea întrebări nu ne spun nimic despre comportamentele cu copiii. Nici nu îl pun pe viitorul abuzator într-o situație delicată, pentru a-i putea observa reacțiile în timp real. Nu ar fi mai bine să punem întrebări precum: „Ai atracții sexuale pentru copii? Ai atins vreodată fizic un copil în mod nepotrivit sau te-ai gândit să o faci? Ai vizionat vreodată pornografie cu copii? Ce ai face dacă ai simți că un copil ți-ar solicita sex?” etc. Putem învăța multe despre cineva punând întrebările corecte. O pauză de trei secunde sau o mișcare pe scaun pot să dezvăluie multe informații. Dar rareori am de-a face cu oameni care pun acest gen de întrebări. Trebuie să facem o treabă mult mai bună în ceea ce privește anticiparea și prevenirea abuzului.

Dacă nu mă credeți, credeți un abuzator. Recent l-am vizitat pe tatăl meu în închisoare, iar el a avut de zis următoarele: „Două lucruri m-au șocat de fiecare dată când am abuzat o victimă: cât de ușor era să fac un copil să acționeze sexual și cât de ușor era să scap neprins.” Spre rușinea noastră, are absolută dreptate.

Notă

^[1] Gavin De Becker, The Gift of Fear [N. trad.]

[Jimmy Hinton, Preventing Abuse: There Are No Monsters. Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Este ușor să te descurajezi. Tot ce ai de făcut pentru asta este să dai drumul la știrile locale sau să citești ziarul local. Chiar și în orășelul nostru poveștile despre abuz abundă… și abundă tot mai mult. La fiecare câteva săptămâni apare numele cuiva pe care îl cunosc personal. Iată știrea cea rea – poveștile care apar la știri în fiecare zi îi includ doar pe abuzatorii care au fost prinși. Pentru fiecare abuzator care apare în ziar mai sunt zece care abuzează nestingheriți zeci de copii.

Bine, destul cu știrile deprimante. Știrea cea mare este că tot mai mulți supraviețuitori ai abuzului sunt responsabilizați pentru a vorbi despre abuz și a găsi vindecare, datorită unor oameni minunați cu inimi mari. Iar eu anticipez că acest tipar va continua să se repete. Cifrele au putere și tot mai mulți supraviețuitori s-au săturat să trăiască în umbra abuzatorilor. Există misiuni care au luat naștere din convingere. Sunt fericit să văd lucrarea pe care prietena mea, Angela Williams, o face la Voice Today.^[1] Ca supraviețuitoare a abuzului sexual al copilului, Angela s-a plasat cu curaj într-o poziție de vulnerabilitate, pentru a-i ajuta pe alții să se vindece de abuz, în timp ce îi instruiește pe oameni cum să prevină abuzul.

Iacov 1:12 spune: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Nu o spun cu ușurință – oricine luptă contra atacului lui Satan împotriva sufletului omenesc va fi încercat din greu. Lui Satan nu-i place vindecarea și va face totul pentru a descuraja și a înșela. Sunt mândru că Angela și mulți alți prieteni duc această luptă alături de noi, în ciuda grelelor încercări.

Bunul meu prieten Les Ferguson, Jr. este încă unul dintre cei care duc cu credincioșie această luptă. Les va ține discursul inaugural la rugăciunea de la micul dejun Stând în Spărtură al Angelei pe 1 noiembrie în Marietta, Georgia. Dacă nu i-ați auzit povestea, trebuie să o auziți. Les este o încurajare pentru atât de mulți. Vă rog, luați în considerare să fiți parte a acestui eveniment, fie că puteți să fiți prezenți, fie că nu. Angela va avea supraviețuitori care vor povesti cum au supraviețuit. Va fi rugăciune, vor fi lacrimi și va fi multă dragoste la acest eveniment.

Dr. Bruce Wilkinson (Rugăciunea lui Iaebeț)^[2] va vorbi seara la Universitatea Emory. Vă rog, luați în considerare susținerea acestui efort minunat și simțiți-vă încurajați că tot mai mulți oameni își alătură forțele pentru a combate și a preveni abuzul!

Note

^[1] www.hopethrives.com.

^[2] Bruce Wilkinson, The Prayer of Jabez: Breaking Through to the Blessed Life

[Jimmy Hinton, Some Good News About Abuse! Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]