de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Ceea ce urmează este un material printat pe care îl ofer deținuților care în scurt timp urmează să fie eliberați în comunitate. Mii de delincvenți sexuali sunt eliberați din închisoare în fiecare an. 93% dintre pedofili se identifică drept religioși. Cei mai mulți delincvenți sexuali încarcerați care sunt eliberați vor căuta o biserică pe care să o frecventeze. Cei mai mulți nu vor dezvălui nimănui din biserica lor că sunt delincvenți sexuali înregistrați. Deținuții care sunt eliberați condiționat și care au cele mai stricte restricții nu sunt monitorizați bine. Este imposibil pentru lucrătorii statului să monitorizeze comportamentul deținuților douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, odată ce sunt eliberați. Noi trebuie să fim cei care îi monitorizează și care se asigură că nu au acces la copiii noștri. Trebuie să lucrăm împreună pentru a ne menține copiii în siguranță. Este nevoie de o comunitate pentru a păstra inocența copiilor noștri! Mă rog ca acest material să vă ofere cunoștințe utile.

Oferiți-l liderilor bisericii voastre. Întrebați-i dacă există delincvenți sexuali care frecventează în prezent slujbele de închinare. Dacă da, întrebați-i de ce nu au făcut cunoscut asta bisericii. Cereți să vedeți politica de protecție a bisericii. Dacă nu au o astfel de politică, cereți-le să dezvolte și să implementeze una. Cereți-le să ne invite să ținem un training. Să lucrăm împreună pentru a ne menține copiii în siguranță!

Regulile care urmează se aplică pedofililor ca atare (aș include aici efebofilii^[1] și hebefilii^[2]), dar nu se aplică tuturor delincvenților sexuali. Din nefericire, cei „tineri și fără minte” trebuie și ei să se înregistreze ca delincvenți sexuali, deși nu au niciun interes pentru copii. Vârsta variază destul de mult de la stat la stat, dar în unele state un tânăr/o tânără de 19 ani poate merge la închisoare dacă părinții prietenei sale/prietenului său îl/o acuză. Când am vorbit cu deținuții am făcut deosebire între pedofili și bărbații înregistrați deoarece au avut prietene cu câțiva ani mai tinere decât ei. De aceea este atât de important pentru liderii bisericii să examineze acuzațiile unui delincvent sexual și să nu facă presupuneri până nu citesc acuzațiile.

Există câteva studii bune care demonstrează că este foarte improbabil ca cineva care vizionează pornografie cu copii să nu fi făcut victime. Există numeroase motive pentru asta (poate mă voi referi în curând la ele), dar există suficiente dovezi pentru a presupune că cineva care vizionează pornografie cu copii a făcut victime. Chiar și în situația improbabilă că nu a atins niciodată un copil, trebuie să identificăm ce anume vizionează. Știind ceea ce știm despre pedofili, cred că este o greșeală enormă ca cineva care a exploatat sexual copii să se căsătorească și să aibă proprii săi copii. Este la fel cu a spune că este o binecuvântare pentru un alcoolic împătimit să-și cumpere un bar.

Pornografia la care se uită pedofilii este înfiorătoare. Am citit nenumărate descrieri făcute chiar de pedofili. Cele mai multe videouri la care se uită sunt cu tați care își abuzează proprii copii într-un „studio” improvizat la ei acasă. Am vorbit și cu polițiști. Copiii, în mod clar, sunt nefericiți și este foarte limpede că sunt vătămați în studio. Sunt copii reali, violați în fața camerei de filmat de părinți reali. Nu este ceva neclar în situația respectivă, iar oamenii care privesc așa ceva știu asta. Cei mai mulți oameni nu au cunoștință despre faptul că cei care vizionează pornografie cu copii aproape întotdeauna o și distribuie. Videouri și imagini cu copii sunt distribuite în serii numerotate (sau denumite). Sunt distribuite progresiv, ca să captiveze alți privitori, deci primul set de imagini/videouri conțin copii îmbrăcați sumar. Autorul videourilor (care este abuzatorul copilului) va distribui următoarele serii când va primi videouri de la individul/oamenii cu care face schimb. Fiindcă pornografia cu copii este atât de ilegală, iar riscurile sunt atât de mari dacă ești prins, pornografia subterană cu copii este incredibil de sofisticată și întunecată. Oamenii nu dau, pur și simplu, „căutare” după pornografie cu copii. Muncesc din greu să o obțină, să o găsească și să o comercializeze. Publicul are nevoie să cunoască acestea, fiindcă cei mai mulți dintre noi presupunem că pedofilii vizionează doar accidental pornografie cu copii. Lucrurile nu stau așa. Deci cuiva care se află în lumea subterană adâncă, întunecată, secretă, de torturare și exploatare sexuală a copiilor foarte mici (chiar și bebeluși), i-ar fi greu să mă convingă că este destul de responsabil pentru a avea proprii săi copii.

Delincvenții sexuali trebuie:

Să nu aibă internet sau smartphone, tabletă etc.

• Prea mare tentația de a trimite SMS-uri sau imagini sexuale.
• Faptul de a avea internet oferă accesibilitate imediată, nelimitată la pornografie.
• De asemenea, oferă acces nelimitat la imagini legale cu copii.
• Oferă intimitate fără limite.

Să nu creeze conturi pe site-uri de socializare.

• Exploatarea copiilor se va întâmpla întotdeauna pe site-uri de socializare.
• Faptul de a avea acces nelimitat la imagini și videouri cu copii alimentează dorința sexuală pentru copii.
• Ușurința de a menține anonimitatea, creând nume false și având monitorizare zero.

Să nu locuiască unde au acces la copii/imagini cu copii.

• Să locuiești în apropierea copiilor nu este un accident.
• Făcând asta, pui în situație de risc fiecare copil și te pui pe tine însuți în situație de risc.

Să nu meargă în locuri unde se adună copii, inclusiv (în special) în biserici.

• Mai multe studii demonstrează că unele dintre cele mai cumplite crime sexuale împotriva copiilor sunt făcute de indivizi implicați în biserici.
• Nu ai nevoie să te aduni împreună cu copiii, pentru a avea o credință validă.
• Nici nu trebuie să te oferi vreodată voluntar să lucrezi cu copiii.

Să nu se împrietenească, să nu vorbească, să nu privească și să nu invite copii la ei acasă (sau să se ducă la copii acasă).

• Ai pierdut dreptul de a te împrieteni cu copii, dovedind că nu o poți face fără să îi exploatezi sexual. Prin urmare, abuzatorii nu au de ce să interacționeze cu ei, în special în contextul unei vizite acasă.

Să nu mintă și să nu-și minimalizeze trecutul.

• „Remușcarea este ceea ce apare pe bancheta din spate a mașinii poliției. Pocăința înseamnă asumarea deplinei responsabilități pentru abuz și umblarea pe drumul dureros al schimbării durabile.” (Patrick Parkinson, Child Sexual Abuse and the Churches, p. 188-189)
• Un abuzator pocăit nu mai are motiv să mintă. Va fi direct și sincer cu toată lumea despre întreg trecutul său.

Să nu pretindă că sunt victime.

• Oamenii răniți nu rănesc oameni; oamenii egoiști rănesc oameni. Abuzatorii care pretind că sunt victime minimalizează abuzul, ceea ce acționează ca un catalizator pentru a-l menține pe abuzator pe calea distrugerii.

Să nu spună că sunt „etichetați”.

• Nu „sistemul” îi etichetează pe delincvenții sexuali, ei înșiși s-au etichetat ca delincvenții sexuali atunci când, în mod conștient, au atacat sexual copii mici. Etichetarea este o consecință a unei serii de delicte serioase, nu o consecință a unui sistem greșit.

Să nu presupună că pot înșela pe toată lumea.

• În anii foarte recenți, tot mai mulți laici primesc o educație de calitate pentru a recunoaște, a răspunde și a raporta investigatorilor comportamentul abuziv. Pe scurt, lumea devine mai sigură pentru copii și mai puțin sigură pentru abuzatori.

Delincvenții sexuali trebuie:

Să obțină o slujbă.

• Să fii productiv îți întărește stima de sine, întărește economia și îți dă un scop dincolo de a căuta copii pentru a te împrieteni cu ei și a-i abuza.
• Trecutul nu-ți determină viitorul.

Să-și facă prieteni adulți.

• Să te faci bine și să rămâi astfel este posibil cel mai bine în contextul unei comunități sănătoase, dar trebuie să fie o comunitate de adulți.

Să fie sinceri cu toți, inclusiv cu ei înșiși.

• Abuzul nu „se întâmplă” pur și simplu. Cunoști procesul abuzării bine, deci evită-l întru totul și efectiv fă imposibil să creezi alte victime. Să-ți spui ție însuți și să le spui altora că „nu te-ai putut stăpâni” sau că un copil ți-a solicitat sex este o minciună și nu face nimic pentru a te ajuta să te faci bine.

Să se abțină să aibă orice fel de contact cu victimele sau familiile lor.

• Dacă contactezi victimele, oricare ar fi motivul, nu vei face decât să le victimizezi din nou. Dacă o victimă vrea să te contacteze, las-o să o facă în termenii săi, nu în termenii tăi. Chiar și scuzele nesolicitate sunt vătămătoare pentru victime, deci abține-te și îndepărtează-te de victime.

Să ceară liderilor bisericii să stabilească un timp de închinare/grup de monitorizare doar cu adulți.

• Aceasta ar trebui să se facă în timpul săptămânii, când copiii nu sunt prezenți la biserică. Bisericile care vor cu adevărat să lărgească harul vor fi fericite să aranjeze asta. Un abuzator care vrea cu adevărat să se facă bine va cere așa ceva.

Să interacționeze cu consilierii de probațiune și să-i invite la întâlniri cu conducerea bisericii/angajatorii.

• Orice înțelegeri făcute cu bisericile/locul de muncă etc. ar trebui să se facă prin comunicare directă cu consilierii de probațiune. Ei sunt acolo ca să te ajute, deci comunică des cu ei.

Să lucreze din greu pentru a câștiga respectul celorlalți și să realizeze că ceilalți nu ar trebui să aibă niciodată încredere în ei.

• Abuzatorii au violat încrederea și au otrăvit dragostea reală. Nu li se datorează în mod automat respect din partea tuturor. Dovedește că ești demn de respect, dar nu te aștepta niciodată ca toată lumea să aibă încredere în tine. Să ceri încredere înseamnă să te pui din nou în situația de a o încălca.

Note

^[1] „Efebofil” denotă preferința sexuală a bărbaților pentru minorii între cincisprezece și nouăsprezece ani. [N. trad.]

^[2] „Hebefil” este un termen care denotă preferința sexuală a bărbaților pentru minorii între unsprezece și paisprezece ani [N. trad.]

[Jimmy Hinton, Handout for Prison. Copyright © 2016 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]