Pace! Am găsit întâmplător acest site şi m-am hotărât să vă scriu ca să mă ajutaţi. În câteva rânduri sper să reuşesc să vă descriu durerea mea amarnică.

Sunt o tânără creştină botezată în apă şi am douăzeci şi unu de ani. În primăvara anului 2008 am cunoscut un tânăr musulman, care în prezent are douăzeci şi doi de ani, de care m-am îndrăgostit. Am devenit un cuplu, ne iubeam enorm unul pe celălalt, iar el mi-a povestit toate lucrurile murdare ce le-a făcut. Ne-am propus să facem botezul împreună, însă din ianuarie 2009 nu l-am mai văzut până prin martie, apoi prin mai şi iunie, iar din septembrie până prin mijlocul lui noiembrie am fost din nou împreună.

El a locuit uneori – destul timp, vreo doi ani, dar se cunoştea cu respectivul de patru ani – în casa unui bărbat bătrân care este homosexual. Îl suspectez pe prietenul meu că ar fi fost homosexual, dar probabil s-a schimbat când ne‑am cunoscut – vroia să se convertească la creştinism cu adevărat, citea cu mine Biblia, mergeam împreună la biserică.

De-a lungul relaţiei noastre el a creat nenumărate probleme, dar de fiecare dată l-am primit înapoi, însă nu cred că aş putea să îl mai accept, acum că am aflat că a trăit atâta timp în casa belgianului. Părerea mea este că poate a fost abuzat de cineva şi a continuat în plăcerile sexuale.

Cât am fost împreună nu mi-a spus nimic despre locul unde a locuit la acel homosexual. Eram foarte îndrăgostită de el şi ne-am propus să ne căsătorim, însă planul nu a reuşit, deoarece prietenii lui l-au întors înapoi pe calea lor. Nu ştiu exact cum să mă comport cu el, acum că adevărul m-a izbit aşa puternic în inimă!

Trecutul lui este foarte amar. Când avea doar unsprezece ani, mama lui a murit de cancer, tatăl lui îl bătea rău, aşa că a fugit din Irak şi a străbătut numeroase ţări, în unele locuind o perioadă de timp. A fost în închisoare în Grecia, apoi recent aici, în Belgia, pe nedrept. Acum se află în Anglia, deoarece nu a mai vrut să stea la belgianul homosexual.

El are şi o boală serioasă, epilepsie, iar eu sunt în cărucior cu rotile. Nu e doar o poveste de emoţionat inimile pentru cei care vor citi mesajul meu, ci o realitate prin care trec şi nu ştiu ce să fac, cum să reacţionez. El încă nu a recunoscut că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex – poate îi e ruşine – însă eu cred că se luptă să se îndepărteze de asemenea plăceri păcătoase.

Când îţi pui speranţe în cineva şi clădiţi împreună ceva, aspirând la un viitor, apoi afli că ceea ce iubeai s-a dovedit a fi altceva, tot ce ai construit se dărâmă până la temelii. Aşa este şi cazul meu. Mă aflu într-o groapă mare, deoarece încă îl iubesc şi nu pot să înţeleg cum mi s-a întâmplat mie una ca asta. Dacă îmi spunea de la început unde a locuit şi de ce, cu ce scop, nici nu lăsam relaţia să înceapă. Sunt foarte dezamăgită şi mă întreb cum m-a lăsat Dumnezeu să fiu cu el, poate că vrea să-l schimbe prin mine? Sau este un test de credinţă pentru mine? Cu inima rănită, aş vrea ca nici măcar să nu-l fi cunoscut!

I-am trimis ieri o mulţime de SMS-uri în Anglia, însă nu a răspuns la niciunul, apoi l-am sunat, dar a răspuns colegul său de cameră kurd. Duminică seara l-am sunat şi l-am întrebat cum a ajuns să locuiască la belgian, a început parcă ceva mic adevăr să-mi spună, iar din limbajul lui puteam să simt ura cu care vorbea despre el. Totuşi, de ce a făcut-o? Pentru bani şi confort, fiindcă în Belgia, când ceri azil te trimit la centre de azilanţi? Nu mai înţeleg nimic! În plus, oricât aş încerca să îl uit, să îl scot din mintea mea, nu pot şi izbucnesc în lacrimi. Cred că înţelegeţi durerea care se zvârcoleşte în interiorul meu.

El încă îmi zice că mă iubeşte, că îi este dor de mine şi alte planuri de viitor, însă inima mea se răceşte complet când mă gândesc la murdăriile pe care le-a făcut. E o grea povară pe umerii mei, fiindcă îmi aduc aminte cu atâta drag de toate momentele petrecute împreună şi nu-mi vine să cred aşa ceva!

Am ţinut multe zile post pentru el şi am vorbit şi cu proroci. Prima prorocie a fost la scurt timp după ce l-am cunoscut. Am vrut să ştiu care este poziţia lui Dumnezeu cu privire la relaţia noastră, iar răspunsul a fost: dacă se vor întoarce amândoi, vor fi doi pomi roditori, dar dacă nu, atunci vor fi sau vor trăi ca doi copaci separaţi. Pe baza aceasta, am lăsat relaţia să îşi urmeze cursul şi iată unde am ajuns! Prorocul respectiv este autentic, căci a făcut şi alte prorocii pentru familia mea şi s-au adeverit. Eu am făcut botezul în apă la o biserică din Bruxelles unde se vorbeşte engleza, însă el nu a venit. Eu nu pot să fiu doar un copac, deci sunt un pom roditor, dar el?

Vă rog să vorbiţi cu păstorii bisericilor unde sunteţi membri, să le expuneţi durerea mea şi să mă purtaţi în programul de rugăciune, chiar şi în zile de jertfă! Nu pot să înţeleg cum Dumnezeu poate schimba vieţile unor oameni ca Mohamed.

Vă mulţumesc pentru ajutor şi aştept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze din Sion! Ezechiel 37! Salvaţi un suflet, ajutaţi-mă!

Copyright © ContraCurentului.com