| 31/01/2023
No comments

Călătoria mea

de Mark

Am ieșit din închisoare de mai bine de șaisprezece ani. Cu puțin timp în urmă, un prieten de care nu mai auzisem de ceva vreme m-a contactat și mi-a spus că, făcând ordine în birou, a găsit un dosar cu scrisorile pe care i le trimisesem pe când mă aflam în închisoare pentru seducerea și molestarea unei minore pe care o cunoscusem online.

Când am fost arestat, prietenul meu era pastorul bisericii – biserica din care făceam parte împreună cu soția mea și cu cei trei copilași ai noștri, în care condusesem întâlnirile de recreere ale bărbaților și unde eram responsabil cu anunțurile din zilele de duminică. Biserica pe care o trădasem și o făcusem să se simtă stânjenită de păcatele mele îngrozitoare, o biserică pe care o lăsasem să strângă cioburile și să aibă grijă de familia mea în lipsa mea.

După o întâlnire la o cafea cu prietenul meu, m-am dus acasă pentru a citi scrisorile. Am fost năpădit de amintiri. Primele scrisori pe care le scrisesem erau nefinisate, din cauză că eram atât de speriat că mă aflam în acel loc. Eram și plângăreț, implorând rugăciune, eram nesigur, nefocusat și terifiat.

În timp, scrisorile s-au schimbat. Credința mea a crescut. L-am văzut pe Dumnezeu la lucru în viața mea și în viețile bărbaților din jurul meu. Povesteam cum la trei luni după ce fusesem închis m-am ocupat de Proiectul Pomul Îngerului, văzând bărbat după bărbat apropiindu-se de biroul meu, în timp ce completam formularele prin care cereau cadouri de Crăciun pentru copiii lor. Durerea lor mi-a frânt inima, fiindcă era și durerea mea. A fost momentul în care a început o mare slujire – bărbații veneau la mine pentru rugăciune, m-am implicat în ajutorarea în închisoare, am renunțat la nevoile, temerile și gândurile mele, am slujit, am ajutat și m-am rugat pentru alții.

Scrisorile mi-au reamintit de protecția și înțelepciunea lui Dumnezeu. La fel cum se întâmplă când recitesc Psalmii, mi-am amintit de toate momentele în care Dumnezeu a intervenit, a atins vieți, a calmat probleme, a liniștit valurile și mi-a atins inima. În scrisorile către familie am împărtășit mai ales lucruri pozitive și le-am evitat pe cele negative, dar bineînțeles, le trăiam și pe unele, și pe celelalte. Chiar și la șaisprezece ani după eliberare, binele și răul pe care le-am trăit rămân în amintirile mele.

M-am simțit atât de binecuvântat citind scrisorile pe care pastorul meu le păstrase, fiindcă astfel am putut să-mi amintesc de creșterea credinței mele, de speranța și de viețile celor din jur, care au devenit parte din viața mea. A existat speranță, a existat o viață mai bună, iar Dumnezeu a fost la lucru.

Când am fost eliberat în anul 2003, Dumnezeu nu mi-a restaurat căsnicia, iar timp de câțiva ani copiii mei nu au vrut să aibă de-a face cu mine. Cei trei ani de eliberare condiționată au fost duri; unii prieteni din biserică m-au evitat și au trecut mulți ani până m-am redresat financiar. Ca mulți alții, apar în Registrul delincvenților sexuali.

Și totuși, și totuși sunt mai aproape de Dumnezeu decât oricând înainte. Sunt căsătorit de zece ani cu femeia minunată pe care harul lui Dumnezeu a adus-o în viața mea. Petrec mult timp cu copiii mei, care acum sunt adulți. Am un serviciu care îmi oferă posibilitatea să călătoresc și multe beneficii, dar și multe responsabilități. Fac parte dintr-o biserică vibrantă. Mai mult, există speranță, există o viață mai bună, iar Dumnezeu este la lucru. Nu-ți pierde speranța!

[Mark, My Journey. Into the Light, March-April 2020. Copyright © Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. În prezent Mark este implicat în Alianța pentru Legile Constituționale privind Delincvenții Sexuali din California, care are ca scop respectarea drepturilor delincvenților sexuali și ale familiilor acestora. Face parte dintr-o biserică mare și trăiește viața pe care, crede el, o trăiesc mulți bărbați aflați în situația lui. Unii dintre cei care îl cunosc și cu care se asociază cunosc „întreaga poveste”, iar alții nu. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul https://brokenyoke.org.]

Category: Bărbaţi care se luptă cu pedofilia, Mărturii |
| 31/01/2023
No comments

Ce recunosc homosexualii

de Dr. Paul Cameron, Dr. Kirk Cameron & Kay Proctor

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

În sondajul inițial al lui Kinsey,[1] 36% dintre cei 646 de homosexuali au raportat sex cu băieți în vârstă de 16 ani sau mai puțin (14% cu băieți cu vârsta sub 14 ani), pe când ei aveau 18 ani sau mai mult. În San Francisco, în perioada 1969-1970, Institutul Kinsey a realizat o continuare a sondajului, în care 671 de homosexuali au fost întrebați cu privire la numărul partenerilor lor homosexuali care „aveau 16 ani sau mai puțin când tu aveai 21 de ani sau mai mult”. 77% dintre respondenți au spus „niciunul”, 23% au spus „jumătate sau mai puțin” și niciunul nu a spus „mai mult de jumătate”. În Raportul Gay,[2] studiu bazat pe un chestionar anonim realizat pe 4329 de voluntari homosexuali, aproximativ 22% au raportat sex cu băieți. Iar Saghir și Robins au găsit că 15% din eșantionul lor de homosexuali au spus că fuseseră arestați deoarece contribuiseră la delincvența unui minor.

În aceste sondaje proporția bărbaților homosexuali care au recunoscut că au abuzat sexual băieți a variat între 15% și 35%. În trei dintre sondaje respondenții au recunoscut în interviuri față în față activitatea sexuală probabil cea mai detestată în cultura noastră – ceea ce arată posibilitatea ca proporția celor care au făcut aceasta să fie de fapt mai mare. Dar niciuna dintre aceste investigații nu a implicat un eșantion aleatoriu din populație.

Un sondaj național care a avut ca scop determinarea probabilității experiențelor sexuale cu adulți în copilărie[3] a permis o comparație directă între heterosexuali și homosexuali. 19,5% dintre cei 298 de bărbați care aveau experiențe homosexuale la vârsta adultă și/sau care se considerau homosexuali sau bisexuali au raportat că avuseseră primul contact fizic homosexual cu un „adult homosexual” (adică în vârstă de 18 ani sau mai mult) înainte de vârsta de 14 ani, iar 32,3% dintre acești „homosexuali” au raportat că avuseseră prima relație homosexuală cu un adult homosexual înainte de vârsta de 16 ani. În contrast, 3,3% dintre cei 1758 de bărbați heterosexuali și 5,5% dintre cele 2768 de femei heterosexuale (fără experiențe homosexuale la vârsta adultă) au raportat că avuseseră primul contact fizic cu „o persoană adultă heterosexuală” înainte de vârsta de 14 ani. 11,9% dintre bărbații heterosexuali și 14,9% dintre femeile heterosexuale au raportat că avuseseră primul contact heterosexual înainte de vârsta de 16 ani.

Același studiu a găsit o diferență substanțială între proporțiile comparative ale homosexualilor și heterosexualilor care au afirmat că la vârsta adultă au avut parteneri sexuali preadolescenți sau adolescenți. 2,3% dintre cei 1706 de bărbați heterosexuali și 0,54% dintre cele 2376 de femei heterosexuale au raportat că cel mai tânăr partener heterosexual al lor avea 13 ani sau mai puțin când ei aveau 18 ani sau mai mult. În contrast, 9,4% dintre cei 203 bărbați care au afirmat că erau homosexuali sau bisexuali au raportat că „cel mai tânăr partener homosexual al lor avea 13 ani sau mai puțin”. În mod similar, 11,7% dintre bărbații heterosexuali și 1,3% dintre femeile heterosexuale au raportat că cel mai tânăr partener heterosexual al lor avea 15 ani sau mai puțin (când ei aveau 18 ani sau mai mult), comparativ cu 16,7% dintre bărbații homosexuali care au spus același lucru.

Per total, bărbații care au afirmat că aveau preferințe sau experiențe homosexuale/bisexuale au fost mai înclinați să raporteze că au făcut sex cu un adult când erau minori sau că au făcut sex cu un copil când erau adulți, comparativ cu heterosexualii.

Note

[1]   Bell, A. P. & Weinberg, M. S. (1978) Homosexualities: a study of diversity among men and women. NY: Simon & Schuster.

[2]   Jay K. & Young A. (1979) The gay report. NY: Summit.

[3]   Cameron P., Proctor K., et al (1986) Child molestation and homosexuality. Psychological Reports, 38, 327-37.

[Paul Cameron, Kirk Cameron & Kay Proctor, Admissions by Homosexuals. Extras din Homosexuality Is Indeed a Large Risk Factor for Sexual Abuse of Children: A Response to Plante. Copyright © 2019 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.familyresearchinst.org.]

Category: Articole, Homosexualitatea, Pedofilia |
| 22/12/2022
No comments

Văzându-i potenţialul: Viaţa lui Paul, zece ani mai târziu

de Katie Yee

Cu trei ani în urmă, când m-am mutat în clădirea Emmaus ca să-mi încep stagiul, l-am întâlnit pe Paul în parcare.

Încărca unelte în camion, după ce lucrase la peisajul din jurul clădirii. Cu un zâmbet prietenos şi o strângere de mână fermă, s-a prezentat şi mi-a spus că făcuse parte din misiune.

Deşi Paul continuă să vină la misiune, nu o mai face ca unul dintre „bărbaţi”. De fapt, numai câţiva dintre cei care lucrăm aici acum, l-am cunoscut pe Paul când a venit prima dată la Emmaus.

… Îl cunosc ca pe un om prietenos, care îl ajută pe John să aibă grijă de clădire şi se asigură întotdeauna că avem flori care înfloresc în jurul clădirii pe timpul verii.

… Îl cunosc pe Paul, care învaţă să citească şi încearcă să-şi şteargă cazierul.

… Îl cunosc ca pe un membru devotat al bisericii, care de zece ani nu a mai băut.

… Îl cunosc pe Paul, care a fost total reclădit pe Cristos.

Totuşi, dacă aş fi fost aici când a venit prima dată la Emmaus, aş fi cunoscut un om complet diferit…

Paul a crescut într-o furtună de instabilitate. Mama lui a murit pe când era doar un copilaş care începea să umble, iar el a fost împins din casă în casă, în timp ce rudele se străduiau să aibă grijă de el. Schimba adesea şcoala şi nu avea pe nimeni ca să-l ajute să se acomodeze cu o nouă clasă.

Nu a învăţat niciodată ceea ce cei mai mulţi dintre noi învăţăm la şcoală – a învăţat în schimb să supravieţuiască pe cont propriu, vânzând droguri şi petrecând timp cu oameni nepotriviţi. În cele din urmă, aceasta l-a condus la o viaţă de străzi – să consume droguri, să se prostitueze, să facă tot ce putea pentru a rămâne în viaţă.

Când Emmaus l-a întâlnit pe Paul prima dată, era un bărbat dur, cu o mulţime de bagaje. Dar s-a încălzit surprinzător de repede într‑o comunitate creştină căreia îi păsa de el. Obosise să fie influenţat de oameni negativi şi era deschis faţă de o forţă pozitivă în viaţa lui.

În 1997 a urmat tratament, iar după aceea s-a mutat cu John şi Carolyn pentru un an şi jumătate. Iar de atunci Paul nu s-a mai drogat.

Paul realizează că mulţi dintre cei de la Emmaus şi-au asumat un risc şi au investit mult în el, fiindcă au văzut în el o valoare şi un potenţial pe care el nu le văzuse niciodată pentru sine. Paul atribuie succesul şi sobrietatea lui îndurării şi tăriei lui Dumnezeu şi, în al doilea rând, asentimentului său de a renunţa la tot. Ştie că, dacă nu ar fi predat puterii transformatoare a lui Dumnezeu vreun domeniu al vieţii lui, aceasta l-ar fi condus, în cele din urmă, înapoi pe străzi. Este ceea ce Paul vrea ca ceilalţi bărbaţi de la Emmaus să facă: să‑I predea totul lui Dumnezeu. Paul ştie că este singura cale spre libertate.

Uneori, când suntem alături de bărbaţii noştri, parcă mai mult mergem în cerc, decât pe un drum care duce undeva. Poate să fie atât de greu pentru ei să se elibereze de lanţurile care îi ţin pe străzi! Dar dacă suntem vreodată descurajaţi, Dumnezeu ne aduce pe cineva ca Paul în minte, ca să ne amintească faptul că o transformare incredibilă este posibilă prin puterea Lui.

[Katie Yee, Seeing his potential: Paul’s life 10 years later. Extras din buletinul de știri Distant Country, noiembrie 2006. Copyright © 2006 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Category: Articole, Homosexualitatea, biserica și societatea |
| 21/12/2022
No comments

Sentințe pro-viață

de Stephen

Dragostea neprecupețită, plină de pasiune a lui Dumnezeu Tatăl și Evanghelia lui Isus dau vieții o valoare necondiționată și veșnică. Această dragoste este o forță puternică și aduce har în viețile noastre.

Părinții mei au fost cei care mi-au arătat cel mai mult dragostea necondiționată a lui Dumnezeu. Au venit să mă viziteze în închisoare și mi-au zis: „Suntem atât de mândri de tine!” Le-am răspuns: „Dar mamă, tată, mă aflu în închisoare și sunt condamnat pe viață!” Mama mi-a spus: „Nu-mi pasă. Ești fiul meu. Te iubesc și sunt mândră de tine!” Iar Glasul a coborât din cer și a rostit: „Tu ești fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17)

Să fii pro-viață înseamnă să crezi că datorită dragostei lui Dumnezeu nimic nu poate răpi valoarea vieții. Indiferent unde trăim sau prin ce trecem, să ne trăim viața în Isus este întru totul un har. Aici aud spunându-se că trăind în închisoare, nu putem fi fericiți sau măcar în ordine. Să spui: „Nu voi putea fi niciodată fericit până nu voi ajunge acasă”, „până familia mea se va întoarce la mine”, „până nu voi face niște bani”, „până ce orice altceva” este minciuna anti-viață a culturii morții care vine de la Satan, fiindcă pune o condiție pentru valoarea vieții. Astfel vine Satan „să fure, să înjunghie şi să prăpădească” viața (Ioan 10:10).

Nu cred că viața în închisoare este un drum de ocolire a adevăratei vieți. Viața nu este niciodată „în așteptare”, cum s-a spus adesea. Să fii pro-viață înseamnă că adevărata calitate a vieții nu se bazează pe așa-numita calitate a circumstanțelor. Ci mai degrabă calitatea vieții se bazează pe calitatea duhului celui în cauză. Calitatea unei duh îmbelșugat vine din Duhul lui Isus. Aceasta este valoarea infinită a sufletului.

Cu această perspectivă spirituală a dragostei lui Dumnezeu – un punct de vedere etern – nimic din ce se poate întâmpla în viață, în trecut sau în prezent, nu poate răpi calitatea și valoarea vieții. Dragostea lui Dumnezeu transcende toate lucrurile (Romani 8:37). În viața spirituală a lui Isus, nimic nu poate vătăma sufletul ascuns în Duhul Dragostei.

Isus a venit pentru eliberare. (Ioan 8:36) Nu cred că Isus a venit ca să mă elibereze din închisoarea Departamentului de Investigare a Criminalității a Statului Texas. A venit ca să mă elibereze în închisoare! O eliberare mai profundă, mai puternică. Eliberare de legăturile trupului și de lucrurile care țin de lume. Eliberare de adicții. Oricine este eliberat de aceste păcate este cu adevărat liber! Aceasta este viața din belșug. „Domnul este Duhul”, spune Pavel, „şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.” (2 Corinteni 3:17). Isus a venit pentru viață și pentru eliberare. Sunt liber să trăiesc. Sunt liber să mă închin. Sunt liber să-L slujesc pe Isus și să trăiesc pentru El chiar și aici în închisoare. Nu există un privilegiu mai mare al puterii decât să trăiești în dragoste față de Isus!

Toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu! (Marcu 10:27)

[Stephen, Pro-Life Sentences. One Man’s Story. Into the Light, May-June 2021. Copyright © Robert J. Van Domelen. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul https://brokenyoke.org.]

Category: Bărbaţi care se luptă cu pedofilia, Mărturii |
| 21/12/2022
No comments

Răscumpărat din adâncimile disperării

Autorul acestui articol a fost un membru prețios ak echipei noastre de conducere Living Waters timp de mulți ani. Unele din detaliile minore ale acestei mărturii au fost schimbate pentru a proteja dreptul la viață privată al autorului și familiei sale. Călătoria autorului arată că nimeni nu se află dincolo de atingerea îndurătorului nostru Mântuitor. El poate răscumpăra și restaura pe oricine are o inimă plină de pocăință.

Sunt aproximativ șapte ani de la ceea ce eu numesc „epifania care m-a lăsat fără grai” – dintre care trei ani și patru luni ai-am petrecut în închisoare.

Trauma emoțională de a-mi pierde soția și copiii, familia și prietenii, slujba, banii și posesiunile, reputația și în cele din urmă libertatea, m-a făcut să realizez că ratasem tocmai scopul vieții mele: cunoașterea lui Dumnezeu, căutarea Lui și nu doar a binefacerilor Lui. Slujirea Lui. Împlinirea voii Lui, nu a voii mele.

Crima mea a fost că am molestat-o pe fiica mea cea mare. După aceasta, adicția mea a fost pornografia. Crescusem în biserică, într-o familie bună în care fusesem binecuvântat. Ceea ce pentru mine a început în forma unor alegeri stupide, rele, egoiste s-a transformat în robii din care nu am putut scăpa.

Mă aflam în punctul cel mai de jos al vieții mele, iar când am citit cuvintele lui Ezechiel, mi-ar fi putut profeți mie ce i-a scris el lui Israel în 6:9: „Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima preacurvară şi necredincioasă şi ochii care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de ei înşişi, din pricina mişeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urâciunilor lor.”

Era din cale afară de clar că nu meritam îndurare de la Dumnezeu sau de la oricine altcineva – mă simțeam ca un om care se afla înaintea tronului de judecată. Gura îmi fusese în sfârșit închisă: nu o mai blamam pe soția mea (cel puțin nu în mod conștient), sau stresul, sau orice altceva din viața mea. Puteam să accept moartea pentru ce făcusem, dar nu mai puteam îndura să trăiesc în întunericul adicției mele, în întunericul ignoranței și al narcisismului.

Cândva în acea perioadă plină de ură de sine, de așteptare și de dorința ca focul judecății lui Dumnezeu să cadă peste mine, El mi-a năruit așteptările cu o experiență copleșitoare și tangibilă a dragostei. Nu puteam înțelege cum m-ar fi putut iubi cineva, în special Dumnezeu, care mă cunoștea pe deplin. Nu există cuvinte pentru a exprima aceasta: am simțit prezența a ceva ce putea fi numai Dumnezeu. Știam că mă iubea și că în acele minute sau ore (nu sunt sigur cât a durat) eram întru totul o epavă pentru lume. M-am simțit ca îndrăcitul din Gadareni care s-a trezit îmbrăcat și cu mintea sănătoasă, dar care nu avea unde să se ducă și care nu vroia decât să Îl urmeze pe Isus.

A fost nevoie literalmente de săptămâni ca să realizez că fusesem eliberat în mod supranatural de adicția de pornografie – eram atât de pasionat de căutarea Lui, de citirea Cuvântului și de ascultarea învățăturilor pe care le descărcasem. Biblia pe care o citisem întreaga viață – cartea pe care citind-o zilnic mă inspirase la fel de mult precum cartea de telefon – acum îmi vorbea cu fiecare pagină și cu fiecare verset.

Perversiunea sexuală și adicția compulsivă care cândva mă țineau în strânsoare ca pe un deținut în cătușe îmi trezeau acum repulsie ca un castron din care ieșea miros de vomă. Nu m-ammai întors niciodată la acele adicții, în ciuda faptului că acum lucrez zilnic fără a avea filtru de internet – cel pe care îl eliberează Fiul este cu adevărat liber!

Am început să conștientizez că eram iertat și eliberat pe deplin, dar eram în continuare acuzat și nu vedeam cum puteam fi de vreun folos lui Dumnezeu în situația în care mă aflam. Într-o noapte, am simțit în timpul rugăciunii că trebuia să încetez să-I cer lui Dumnezeu să mă scape de închisoare – știam că trebuia să mă duc acolo, cu toate că avocatul meu încă negocia acordul de recunoaștere a vinovăției. Când am cedat la ceea ce am crezut că era îndemnul Duhului Sfânt, am simțit pentru a doia oară o prezență copleșitoare și tangibilă – prezența lui Dumnezeu – atunci când am acceptat să se facă voia Lui.

Nu voi spune că m-am schimbat repete – Dumnezeu a avut de făcut înuntrul meu a reconstrucție masivă. M-am simțit ca vasul de lut al lui Ieremia care a fost zdrobit înainte de a fi refăcut. Nu putea fi nimic folosit din omul care devenisem. Închsoare a afost mâinile pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a mă construi, a mă face din nou conform planului Său și pentru a mă face întru totul dependent de El. Am avut multe, multe ore pe zi la dispoziție pentru a studia Cuvântul Său și a fi transformat prin reînnoirea minții mele.

În acea vale a umbrei morții – și chiar au murit acolo bărbați – Dumnezeu m-a eliberat și de orice teamă și a continuat să-mi arate dragoste și eliberare zi de zi. Am propășit în trup și suflet. Drept rezultat, am o cunoaștere puternică a felului în care lucrează Romani 8:28 – toate lucrurile chiar lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu și care sunt chemați după planul Său.

Unul din lucrurile pe care îmi este cel mai greu să le mărturisesc acum este ce cale lungă mai am de străbătut. Ceea ce de multe este o exprimare creștină obișnuită a falsei smerenii, dar în cazul meu este o descoperire care mă doare. Ieșind din închisoare, am vrut să fiu un „bărbat reparat” și un super-creștin și din nou un creștin bun. Pentru mulți oameni și pentru mare parte din societate nu pot fi nimic din toate acestea – deoarece rămân pe viață un delincvent sexual înregistrat din categoria cea mai periculoasă. Dar eu știu deja că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință și că viața mea nu îmi mai aparține. Ceea ce îmi dă speranțe pentru Sarah [nu este numele ei real], care a fost și victima mea.

Când mi-am spus prima dată mărturia, nu îi văzusem și nu auzisem de copiii mei din ziua în care fusesem condamnat la tribunal. știu că ea a fost prinsă în adicțiile mele din trecut și nu numai și nu mă puteam gândi la ea fără să simt că mă străpunge un cuțit în piept. Le-am cerut multora din prietenii mei de la Living Waters să se roage și știu că au făcut-o, datorită a ceea ce s-a întâmplat după aceea. Cu câteva luni în urmă am văzut-o din nou pe Sarah, într-un restaurant în care ne-am întâlnit pentru a lua cina împreună – a fost prima din mult mai multe mese și vizite de care am avut parte după aceea. Sarah este adultă acum și înciuda experiențelor dureroase de viață de care a avut parte este inexplicabil de iertătoare față de mine. Relația noastre este pe cale să se vindece și amândoi suntem recunoscători pentru o nouă relație între tată și fiică, dar nimeni nu este mai recunoscător decât mine.

Ca o dovadă și mai mare a harului din belșug al lui Dumnezeu, El mi-a îngăduit să iau parte la restaurarea lui Sarah, care trăise pe stradă, la o slujbă stabilă și proroiul ei apartament. Greutățile prin care trece m-ar zdrobi dacă nu aș ști că Dumnezeu lucrează în ea și pentru ea, chiar dacă în prezent ea Îl respinge. Datorită dragostei lui Dumnezeu față de mine, sunt convins că nu există cineva pe care El să nu-l iubească – nimeni pe care El să nu îl poată mântui, vindeca și transforma.

Mă rog ca istorisirea mea să nu fie o piatră de poticnire pentru unii dintre voi, cei care ați fost răniți de oameni ca mine, și ca Dumnezeu să-Și continue lucrarea în fiecare dintre voi, pentru a vă vindeca toate rănile din viața voastră. Dacă încă nu ați experimentat puterea transformatoare a dragostei lui Dumnezu – esteceea ce mă rog să cunoașteți, iar apoi vindecarea lui desăvârșită va urma.

Iar dacă ați fost abuzați sau maltratați de tatăl vostru și nu ați auzit niciodată aceste cuvinte de la el, vă rog să le primiți de la mine: „Îmi pare rău că te-m dezamăgit. Tatăl tău ceresc nu o va face nicodată.”

[Redeemed from the Depths of Despair. Copyright © 2018 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.recmin.org.]

Category: Articole, Pedofilia |
| 21/12/2022
No comments

Promisiunea lui Dumnezeu. Povestea unui bărbat

de Nate

După ce am fost arestat, am primit sentința de arest la domiciliu. Am decis că viața mea trebuia să ia sfârșit, acuzația era prea grea ca să-mi pot reveni, prea monstruoasă, prea vătămătoare pentru familia mea, pentru copiii mei. Dacă îmi puneam capăt vieții, ai mei puteau să primească susținere financiară și să-și continue viețile.

Părea un plan corect și logic. Îmi plăteam astfel datoria față de societate. Medic fiind, știam cât de eficient era un anumit medicament și cum funcționa. Cunoșteam care era doza letală, deci am înghițit dublul cantității respective.

În drum spre casă, am ascultat un pastor care predica la o slujbă de vindecare. În mijlocul unei propoziții, s-a oprit și a strigat, adresându-se unui tânăr: „Domnule, înțeleg că ești sau ai fost soldat.” Tânărul a încuviințat cu capul. Ce ironie, și eu am fost soldat. Continuând, pastorul a spus: „Ai încercat de curând să te sinucizi. Simți că ai mers prea departe.” Din nou, tânărul a dat din cap aprobator. Pastorul a continuat spunându-i lui (și mie) că se afla sub atacul diavolului. Apoi l-a mustrat pe diavol în Numele lui Isus. Când a terminat, am rămas în mașină și am plâns ca un copil.

Am încercat, dar nu am reușit să elimin pastilele – nici în acea zi, nici în următoarea, nici măcar după două zile. Trupul meu a procesat toate acele toxine, toată acea otravă înghițită de bunăvoie, dar nu mi s-a întâmplat nimic. Nimic.

Câteva luni mai târziu m-am dus la medic pentru un control anual care a inclus și un test de funcționare a ficatului. Mă așteptam ca ficatul să fi fost puternic afectat, deoarece medicamentul pe care îl luasem afectează ficatul. Rezultatul a arătat că aveam un ficat perfect normal, neafectat. Iar cuvintele din Ieremia 29:11 mi-au venit în minte: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Aceste cuvinte sunt mai mult decât o promisiune. Sunt o ancoră pe care nu o pot clătina.

[Nate, God’s Promise. One Man’s Story. Into the Light, May-June 2022. Copyright © Robert J. Van Domelen. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul https://brokenyoke.org.]

Category: Bărbaţi care se luptă cu pedofilia, Mărturii |
1 … 79 80 81 82 83 … 281
« Older Entries   Recent Entries »