Văzându-i potenţialul: Viaţa lui Paul, zece ani mai târziu

admin | 22/12/2022

Văzându-i potenţialul: Viaţa lui Paul, zece ani mai târziu

de Katie Yee

Cu trei ani în urmă, când m-am mutat în clădirea Emmaus ca să-mi încep stagiul, l-am întâlnit pe Paul în parcare.

Încărca unelte în camion, după ce lucrase la peisajul din jurul clădirii. Cu un zâmbet prietenos şi o strângere de mână fermă, s-a prezentat şi mi-a spus că făcuse parte din misiune.

Deşi Paul continuă să vină la misiune, nu o mai face ca unul dintre „bărbaţi”. De fapt, numai câţiva dintre cei care lucrăm aici acum, l-am cunoscut pe Paul când a venit prima dată la Emmaus.

… Îl cunosc ca pe un om prietenos, care îl ajută pe John să aibă grijă de clădire şi se asigură întotdeauna că avem flori care înfloresc în jurul clădirii pe timpul verii.

… Îl cunosc pe Paul, care învaţă să citească şi încearcă să-şi şteargă cazierul.

… Îl cunosc ca pe un membru devotat al bisericii, care de zece ani nu a mai băut.

… Îl cunosc pe Paul, care a fost total reclădit pe Cristos.

Totuşi, dacă aş fi fost aici când a venit prima dată la Emmaus, aş fi cunoscut un om complet diferit…

Paul a crescut într-o furtună de instabilitate. Mama lui a murit pe când era doar un copilaş care începea să umble, iar el a fost împins din casă în casă, în timp ce rudele se străduiau să aibă grijă de el. Schimba adesea şcoala şi nu avea pe nimeni ca să-l ajute să se acomodeze cu o nouă clasă.

Nu a învăţat niciodată ceea ce cei mai mulţi dintre noi învăţăm la şcoală – a învăţat în schimb să supravieţuiască pe cont propriu, vânzând droguri şi petrecând timp cu oameni nepotriviţi. În cele din urmă, aceasta l-a condus la o viaţă de străzi – să consume droguri, să se prostitueze, să facă tot ce putea pentru a rămâne în viaţă.

Când Emmaus l-a întâlnit pe Paul prima dată, era un bărbat dur, cu o mulţime de bagaje. Dar s-a încălzit surprinzător de repede într‑o comunitate creştină căreia îi păsa de el. Obosise să fie influenţat de oameni negativi şi era deschis faţă de o forţă pozitivă în viaţa lui.

În 1997 a urmat tratament, iar după aceea s-a mutat cu John şi Carolyn pentru un an şi jumătate. Iar de atunci Paul nu s-a mai drogat.

Paul realizează că mulţi dintre cei de la Emmaus şi-au asumat un risc şi au investit mult în el, fiindcă au văzut în el o valoare şi un potenţial pe care el nu le văzuse niciodată pentru sine. Paul atribuie succesul şi sobrietatea lui îndurării şi tăriei lui Dumnezeu şi, în al doilea rând, asentimentului său de a renunţa la tot. Ştie că, dacă nu ar fi predat puterii transformatoare a lui Dumnezeu vreun domeniu al vieţii lui, aceasta l-ar fi condus, în cele din urmă, înapoi pe străzi. Este ceea ce Paul vrea ca ceilalţi bărbaţi de la Emmaus să facă: să‑I predea totul lui Dumnezeu. Paul ştie că este singura cale spre libertate.

Uneori, când suntem alături de bărbaţii noştri, parcă mai mult mergem în cerc, decât pe un drum care duce undeva. Poate să fie atât de greu pentru ei să se elibereze de lanţurile care îi ţin pe străzi! Dar dacă suntem vreodată descurajaţi, Dumnezeu ne aduce pe cineva ca Paul în minte, ca să ne amintească faptul că o transformare incredibilă este posibilă prin puterea Lui.