Abuzul sexual: Rolul abuzului sexual în apariția homosexualității și lesbianismului. Mărturii. Extras din emisiunea Unii ați fost la fel.
Panoul cu informații
de Bob Van Domelen
Bob Van Domelen
„Dimpotrivă, când zic celui rău: Vei muri! – dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut, dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa şi nu săvârşeşte nicio nelegiuire, va trăi negreşit şi nu va muri. Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut şi va trăi negreşit!” (Ezechiel 33:14-16)
Crescentville este un oraș destul de mic pentru ca oamenii să se cunoască unul pe celălalt, dar destul de mare ca să susțină câteva afaceri de succes. Există o străduță principală cu o varietate de magazine, un parc plăcut lângă centrul orașului și o biserică vizavi de parc, în piața orașului.
Pe pajiștea din fața bisericii este un panou mare de informații. Panoul nu pare a fi de origine omenească și, în mare parte spre disperarea celor care frecventează biserica, informațiile afișate se reînnoiesc în dimineața fiecărei zile de luni. Nu este un panou obișnuit, cu simple anunțuri despre activitățile bisericii. Este un panou care enumeră diferitele păcate, pe categorii. Anxietatea membrilor izvorăște din faptul că aproape toată lumea, la un moment sau altul, și-a văzut numele pe panou, la o categorie specifică de păcat.
Există o singură modalitate prin care oamenilor li se poate lua numele de pe panou. Ei trebuie să găsească pe cineva din biserică, dornic să îi susțină și să se roage pentru ei. Evident, aceasta înseamnă că cineva anume mărturisește altcuiva că panoul spune adevărul și că are nevoie de ajutor pentru a rupe legăturile unui păcat specific.
De rușine, unii încearcă să ignore panoul, dar numai câțiva au rezistat mai mult de câteva săptămâni în acest gen de negare. Mai devreme sau mai târziu, prietenii din biserică îi abordează și îi întreabă de ce nu sunt dornici să primească ajutor. Puținii care sunt prea încăpățânați și se împotrivesc confruntării finale, părăsesc în liniște biserica.
Aceasta este o poveste. Dacă Crescentville există, mă îndoiesc că are un panou de informații al bisericii de genul celui descris mai sus, dar aș prefera ca un asemenea panou chiar să existe. Într-un asemenea loc ideal, oamenii din biserică au învățat cum să recunoască faptul că ei păcătuiesc, prietenii lor păcătuiesc, iar dacă vor ajutor pentru a părăsi un anumit păcat, există întotdeauna cineva dornic să îi ajute.
Totuși, vreau să mă întorc puțin la această poveste și vă cer puțină îngăduință pentru a continua. Vreau să plasez un delincvent sexual (Mike) în acest orășel – un bărbat care a petrecut timp în închisoare pentru delictele sale, iar acum încearcă să o ia de la început. Mike a folosit timpul din închisoare încercând să înțeleagă de ce a făcut lucrurile pe care le-a făcut. Un program de tratament acreditat pentru delincvenții sexuali l-a ajutat să înțeleagă anumite aspecte; numeroasele activități de la capelă pe care le-a frecventat au avut grijă de restul. Soția lui Mike a divorțat de el și a dus copiii în cealaltă parte a țării. Camera lui de deasupra garajului unei case vechi de la marginea orașului a fost tot ce a putut găsi, dar a corespuns scopurilor sale. Cel mai important pentru Mike a fost să găsească o familie a bisericii, deci atunci când un prieten i-a spus despre mica și neobișnuita biserică din Crescentville, s-a dus acolo.
A fost oarecum o surpriză pentru Mike să vadă panoul cu informații pe pajiștea din față. A fost o surpriză și mai mare pentru el să își vadă numele trecut, singurul nume din coloana cu denumirea „Molestarea copilului”.
Intrând în biserică, a văzut capete întorcându-se spre el, iar apoi întorcându-se repede înapoi, discuții secrete având loc de fiecare parte a naosului. Simțind că i se aprind obrajii, s-a lăsat să alunece în singurul loc disponibil de la sfârșitul rândului de bănci.
Chiar înainte de sfârșitul slujbei, un mic grup de oameni ale căror nume erau pe panou s-au ridicat și au cerut parteneri de rugăciune. Mike s-a ridicat printre ei, cu capul plecat, mutându-și greutatea de pe un picior pe altul. Unul câte unul, alții și-au părăsit locurile, s-au apropiat de câte un om și au început să se roage cu el. Nu a trecut mult până ce Mike a rămas singur, întrebându-se de ce a crezut vreodată că acea biserică va fi în stare să-l ajute. S-a gândit să se așeze. S-a gândit să plece. Înainte de a putea face vreuna din ele, a devenit conștient că cineva stătea în picioare lângă el.
Ea avea cel puțin optzeci de ani și o față plină de riduri, formate atât în vremuri bune, cât și în vremuri rele. S-a uitat la el și a spus: „Numele meu este Alice. Când eram fetiță, un vecin m-a molestat. Am vrut să putrezească în iad. Am vrut să-l ucid. Mi-a luat fericirea și am vrut să-l urăsc cât aveam să trăiesc. Când a fost arestat, am aflat că nu eram singura lui victimă. În investigația care a urmat am aflat, de asemenea, că în alt stat omorâse o fetiță care amenințase că va spune despre el. Judecătorul l-a condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitate de eliberare condiționată. Părinții ei au vrut să fie executat.”
A făcut o pauză de un moment, înainte de a adăuga încet: „Și așa am vrut și eu. Acum sunt o femeie bătrână și am decis că tristețea mea nu se poate sfârși dacă nu vreau eu să ia sfârșit. Astăzi, când ți-am văzut numele și păcatul pe panoul de informații, am știut că Dumnezeu îmi spunea să încetez să urăsc. Și iată-te aici. Și iată-mă stând lângă tine. Cine are fi crezut că un asemenea lucru va fi vreodată posibil?”
În acel moment, Mike a simțit că i se înmoaie genunchii, un val de emoție profundă străbătându-l când ea l-a invitat să se așeze lângă ea. „De ce să nu începem cu o rugăciune?”
[Bob Van Domelen, The Bulletin Board. Copyright © 2004 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Problema homosexualității și răspunsul creștin
Problema homosexualității și răspunsul creștin – pentru tineri
Biserica „Efraim” din Târgoviște, mai 2016
Category: Multimedia, Resurse |
Semnale de alarmă: Protejarea copiilor noștri de abuzul sexual
Nu există o listă unică de enumerări care ar putea demasca automat și precis un potențial abuzator sexual de copii sau o potențială victimă, dar există lucruri care ar trebui luate în considerare. Enumerările de mai jos nu sunt aranjate în ordinea priorității.
Posibile victime
- Un copil care alege în mod constant să petreacă timp cu un anumit adult, în defavoarea timpului petrecut cu alți copii.
- Un copil care este frecvent singur, rezervat și/sau antisocial.
- Un copil care experimentează o scădere rapidă a rezultatelor școlare sau care etalează o lipsă semnificativă de interes față de ceea ce înainte a constituit o experiență pozitivă.
- Un copil ai cărui părinți petrec puțin timp cu el sau nu petrec deloc timp cu el.
- Un copil care se implică în etalarea unui comportament nepotrivit sau a unui limbaj nepotrivit – în special dacă acesta este dincolo de răspunsurile normale așteptate de la un copil de vârsta sa.
- Un copil care vorbește despre sinucidere.
- Un copil care se automutilează.
Posibili abuzatori sexuali al copilului
- Un adult care în mod constant caută compania unor anumiți copii, în defavoarea timpului petrecut cu cei de vârsta sa (o oglindă a copilului care alege un adult în defavoarea activității cu copiii de aceeași vârstă).
- Un adult care nu are granițe potrivite când vorbește cu copiii – vorbește cu ei ca și cum ar fi adulți.
- Un adult care este nesigur de sine printre adulți – dificil de recunoscut, de obicei există un sentiment de distanțare când se află în prezența altor adulți.
- Un adult care răsplătește frecvent un copil cu lucruri pe care copilul poate că altminteri nu le-ar avea.
- Un adult care pare atașat emoțional de un copil, fără un motiv pentru un asemenea atașament.
Măsuri preventive pentru părinți
- Comunicați cu copiii voștri și făceți-le cunoscut că pot să vă povestească orice.
- Evitați judecata aspră când vă povestesc ceva.
- Recunoașteți venerarea normală a „eroului” pe care o au copiii față de profesori, antrenori, pastori sau preoți etc. Adesea faptul că un copil vorbește cu cineva anume nu este un semn că se întâmplă ceva neobișnuit. Dar un copil sănătos emoțional va avea relații bune cu copiii de aceeași vârstă.
- Implicați-vă în viața copilului vostru fără să-i controlați fiecare mișcare, fiecare activitate.
- Fiți modele bune de dragoste sănătoasă pentru copiii voștri – arătați-le în special dragostea și respectul pe care un bărbat le are pentru soția lui. Orice altceva va fi văzut clar de copil ca nesănătos și prin urmare de nedorit.
- Nimic nu este mai important pentru un copil decât să fie iubit. Dacă adevărata dragoste este disponibilă acasă, este puțin probabil ca el să prefere o formă distorsionată de dragoste.
- Recunoașteți dezvoltarea sexuală umană normală. Sexul ca secret de ascuns nu face decât să mărească dorința copilului de a afla cu orice preț.
[Red Flags: Protecting Our Children. Copyright © Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Șapte lucruri pe care aș vrea să le recunoască susținătorii homosexualității
de Bob Davies
Bob Davies
- Aş vrea să recunoască că mulţi oameni nu sunt fericiţi cu homosexualitatea sau lesbianismul lor, iar conflictul lor este interior, bazat pe convingeri religioase şi morale legitime, inteligente – nu doar rezultatul unei aşa-numite societăţi „homofobe”, care îi face să se simtă vinovaţi pe cei care nu se conformează unei etici heterosexuale.
Încetaţi să aruncaţi cu etichete ieftine, inexacte, precum „homofobie internalizată”, pentru a ne explica motivele.
- Aş vrea să recunoască că homosexualii şi lesbienele pot să aibă parte de o schimbare semnificativă în sentimentele şi dorinţele lor sexuale, chiar dacă poate că nu vor fi niciodată complet heterosexuali în gândurile şi sentimentele lor sexuale.
Fiţi suficient de oneşti ca să recunoaşteţi că o astfel de schimbare este semnificativă şi autentică, chiar dacă nu este completă.
- Aş vrea să recunoască că mulţi foşti homosexuali au găsit mai multă pace şi satisfacţie după ce au părăsit stilul de viaţă homosexual sau lesbian, decât au avut vreodată când îşi acceptau homosexualitatea.
Nu toţii „foştii homosexuali” se simt mizerabil, complotând cum să-şi împlinească în secret poftele homosexuale fără a fi prinşi.
- Aş vrea să recunoască că mulţi foşti homosexuali şi multe foste lesbiene au parte de o bucurie adevărată în căsnicie.
Cei mai mulţi foşti homosexuali şi cele mai multe foste lesbiene nu se căsătoresc din încercarea zadarnică de a „scăpa” de homosexualitate, ci ca o consecinţă firească a rezolvării acestei probleme din viaţa lor.
- Aş vrea să recunoască că toţi oamenii au la fel de mult dreptul de a urmări un stil de viaţă heterosexual, precum au ei dreptul de a urmări homosexualitatea.
Foştii homosexuali şi fostele lesbiene nu ar trebui să fie hărţuiţi şi criticaţi aspru de către comunitatea homosexuală. Dar nu am auzit niciodată vreun lider homosexual sau vreo lideră lesbiană vorbind împotriva violenţei (precum ameninţări cu bomba şi abuz fizic/verbal) pe care unii o perpetuează împotriva misiunilor foştilor homosexuali.
- Aş vrea să înceteze să pună semnul egal între decizia noastră de a părăsi homosexualitatea şi „ura” şi „bigotismul” împotriva homosexualilor şi lesbienelor.
Nu-i urâm pe homosexuali; pur şi simplu, dorim să trăim liberi de homosexualitate. Nu puneţi etichete răutăcioase pe motivele noastre. Asta înseamnă să fiţi plini de judecată şi nedrepţi.
- Aş vrea ca liderii religioşi să recunoască că aprobarea şi promovarea de către ei a monogamiei homosexuale este o faţadă.
Mulţi – probabil cei mai mulţi – bărbaţi şi femei implicaţi în parteneriate pe termen lung nu sunt monogami din punct de vedere sexual, dar bisericile homosexuale nu-şi disciplinează membrii pentru comiterea de „adulter” în afara „căsătoriei homosexuale”. Nici nu-i disciplinează pe homosexualii şi pe lesbienele care fac sex înainte de a intra într-o „uniune sfântă” cu partenerul sau partenera lor.
[Bob Davies, Seven Things I Wish the Pro-gays Would Admit. Copyright © 1999 Bob Davies. Tradus şi publicat cu permisiune. Bob este coautorul a trei cărţi: Coming Out of Homosexuality (1993, cu Lori Rentzel), Someone I love Is Gay (1996, cu Anita Worthen) şi Portraits of Freedom (2001, cu Lela Gilbert).]
Category: Articole, Homosexualitatea, biserica și societatea |
Samuel
Vă trimit nişte confesiuni şi nişte experienţe autentice din trăirile concrete de viaţă ale unei persoane care nu a învins, dar nici nu s-a lăsat învinsă. Sper să vă folosească în carte acest articol. Respectele mele!
UN CAMARAD – SALVATORUL?
Nevoia cea mai acută a copilului este legată de sentimentul de apartenenţă şi protecţie. Aşa începe totul…
La douăzeci şi cinci de ani trăiesc încă sub imperiul carenţei de paternitate. Viaţa mea a început tipic pentru o societate comunistă, în care omul cvasianesteziat de vicii a uitat că viaţa este un dar pe care îl aduci lumii şi de care eşti răspunzător.
Într-un oraş sumbru, minier, m-am născut într-o familie disfuncţională, condusă de un tată violent şi alcoolic, un frate mai mare competitiv şi o mama supusă, cu o inimă de înger. Nu a fost o copilărie fericită, aşa cum visează orice suflet inocent de copil; îmi amintesc foarte vag de cioburi de sticle şi pe mama cu mâna sau creştetul capului însângerate, de obicei în ajunul sărbătorilor de iarnă.
Am şi amintiri plăcute; în societatea postdecembristă mulţi copii erau răpiţi. În fiecare seară mă aşezam pe parapetul unui pod în ruină, aşteptând să fiu eliberat, poate chiar răpit; nici cel mai groaznic scenariu nu ar fi putut concura cu cel pe care îl trăiam acasă. Încercam să atrag atenţia maşinilor care treceau pe DN 18, dar niciuna nu a oprit vreodată pentru a mă duce departe, pe un drum necunoscut, prăfuit, cu soarele la apus şi înspre o viaţă nouă. Cineva, oricine, care să mă îmbrăţişeze şi să mă asigure că totul va fi bine. N-a fost să fie.
Am rămas ancorat în acest vis frumos că undeva, pe fiecare om de pe faţa pământului îl aşteaptă o comoară… sau un tată. Un copil receptează nedreptăţile, abandonul sentimental sau despărţirea afectivă traumatizantă pe care un adult le exprimă într-o relaţie paternală. La fel s-a întâmplat şi în cazul meu. Anii au trecut, dar nevoia de ataşament faţă de o imagine masculină, nu.
Într-o excursie m-am îmbolnăvit foarte rău; am avut reacţie alergică la muşcăturile de ţânţari. Directoarea şcolii m-a dus într-un compartiment al trenului unde erau doi militari. Aveam doisprezece ani. S-au oferit să mă îngrijească. Atunci ceva s-a schimbat. Am izbucnit în plâns când m-au îngrijit cu afecţiune şi delicateţe. Se îngrijorau, credeau că situaţia mea s-a înrăutăţit. Nu le-am spus niciodată că prin ei am simţit grija paternală pentru întâia oară.
Am devenit adult. Un tip optimist şi energic, jovial şi copilăros, care ascunde o carenţă. Undeva, în subconştient, am rămas acelaşi copil respins de propriul tată.
Viaţa este un dar. Cu timpul, mi-am îndeplinit unul câte unul visele profesionale; am cunoscut oameni şi locuri de care m-am ataşat, am devenit prezentator de televiziune. Am iubit mai mult decât am fost iubit, am radiat din fericirea mea cu generozitate tuturor, am avut grijă ca orice persoană pe care am întâlnit-o să plece mai fericită faţă de cum a venit.
N-am avut nicio experienţă sexuală, deşi nu m-ar crede nimeni vreodată. În sufletul meu se dă o luptă între dorinţa de ataşament faţă de o imagine masculină şi experimentarea unei relaţii acceptate de etica creştină. Deznodământul este deschis, mă lupt în fiecare zi cu tentaţiile, încerc să-mi stăvilesc reacţiile afective faţă de bărbaţi.
În cazul acesta speri ca un camarad adevărat să te „vindece”. Deseori un salut de la anumite persoane te exaltează. Prefer compania bărbaţilor; mă simt atras afectiv faţă de ei şi încerc să mă autoconving de un fapt: e şi trebuie să fie dragoste camaraderească. Există salvatori. La propriu. Cu fiecare salut şi privire caldă se topeşte câte un strat din sufletul îngheţat al unui copil ce visa să-l ţină un tată de mână…
[Samuel este evanghelic.]
Category: Bărbaţi care se luptă cu homosexualitatea, Mărturii |