Mitropolitul Banatului, despre modificarea Constituției
Ioan Ciobotă în dialog cu Înalt Preasfinția Sa Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului (Radio Vocea Evangheliei Timişoara, 21.01.2016)
Pentru a downloada, clic aici.
Este biblic ca homosexualii să fie acceptați în biserică?
Adrian Blajinschi și pastorul Vasile Filat – Este biblic ca homosexualii să fie acceptați în biserică? | ADEVĂRUL DESPRE ADEVĂR | Moldova Creștină TV | 23.01.2016
Ce atitudine trebuie să ai dacă biserica ta este vizitată de homosexuali? Este acesta un pericol pentru biserică? Poate un homosexual să viziteze biserica? Care trebuie să fie atitudinea pastorilor față de acești oameni? La aceste întrebări veți găsi răspuns în această emisiune.
Category: Multimedia, Resurse |
Homosexualitatea: Povestea lui Darryl Foster
De la a fi homosexual la a fi o creaţie nouă
Darryl Foster relatează despre stilul lui de viață homosexual, dar și cum a reușit să să schimbe.
El povestește despre copilăria lui într-o biserică penticostală, despre molestarea continuă din partea cuiva de acolo, despre alegerea de a trăi o viaţă homosexuală şi despre harul lui Dumnezeu care l-a eliberat.
Category: Multimedia, Resurse |
Sunt părinţii homosexuali mai predispuşi să comită incest?
Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei
Curentul în favoarea căsătoriei homosexuale este şi un curent în favoarea acceptării părinţilor homosexuali. Dar care sunt riscurile creşterii şi educării copiilor de către homosexuali? Este bine documentat faptul că cei care se implică în homosexualitate sunt – ca grup – mult mai predispuşi să molesteze copii decât heterosexualii. Ştim, de asemenea, că părinţii se află constant în preajma copiilor lor. Deci cum stau lucrurile cu părinţii homosexuali? Sunt mai predispuşi să-şi molesteze proprii copii, adică să comită incest?
În 1983 şi 1984, Institutul pentru Cercetarea Familiei (FRI) a făcut un studiu aleatoriu al sexualităţii.[1] Întrebările noastre au fost directe, prin faptul că i-am întrebat pe oameni ce au făcut din punct de vedere sexual, dar ne-am abţinut explicit să transmitem orice aprobare sau dezaprobare morală în alcătuirea întrebărilor, spre deosebire de cum sunt alcătuite cele mai multe chestionare despre abuzul sexual al copilului. 34 de adulţi din eşantionul de 4640 de adulţi au raportat că făcuseră sex cu părinţii sau cu părinţii vitregi (adică 1 la fiecare 136 de familii cu copii). Separat, 17 indivizi au indicat că aveau un părinte sau un părinte vitreg cu dorinţe homosexuale. Din acest ultim subset, 5 respondenţi (29%) au raportat că au făcut sex cu un părinte sau cu mai mult de un părinte.
Dintre cei care nu au afirmat că aveau un părinte sau un părinte vitreg homosexual (nr. = 4623), 28 au afirmat că fac sex cu un părinte sau cu mai mult de un părinte (0,06%). În comparaţie, rata de probabilitate a afirmaţiei că fac sex cu un părinte a fost de 68,4 [interval de încredere de 95% (22, 207)], ceea ce face ca probabilitatea ca cei care au crescut în familii cu un părinte homosexual să raporteze incestul să fie mult mai mare. Sau altfel spus, cei crescuţi în familii convenţionale au fost de 50 de ori mai puţin predispuşi să raporteze incestul parental.
Incestul parental este probabil printre delictele cel mai rar descoperite – familia nu vrea să fie cunoscut, copiii de obicei nu vor să fie expuşi, iar acuzarea făptaşilor este rară. Cei care apar la ştiri sunt fie foarte neobişnuiţi în vreun fel, fie făptaşul este îngrozitor de „ghinionist”. Pentru a face o estimare foarte aproximativă a numărului de cazuri de incest parental pe un an, reţineţi că aproximativ 35 de milioane de familii au copii [în SUA, n. trad.]. Luând drept bune estimările din studiul nostru naţional (şi ignorând incertitudinile), dacă incestul parental are loc în 1 din fiecare 136 de familii şi dacă îl repartizăm în cei 17 ani ai copilăriei, părinţii sau părinţii vitregi fac sex cu copiii lor în aproximativ 15000 de familii pe an.
- Mai recent, în ultimul an FRI a adunat relatări consecutive din ştirile despre abuzul sexual al copilului, aşa cum este el raportat de Google News. Aceste cazuri (cu excepţia afirmaţiei fiicei lui Woody Allen, care este, de asemenea, inclusă) au fost captate de Google datorită faptului că părintele a fost acuzat şi dat în judecată. Deoarece încă adunăm şi punem în ordine date, rezultatele de mai jos sunt strict preliminare şi supuse schimbării. Totuşi, chiar dacă, în general, sunt raportate de jurnalişti în favoarea drepturilor pentru homosexuali şi înclinaţi a fi împotriva „expunerii părţii neplăcute a homosexualităţii”, urme disproporţionate sunt evident atribuite făptaşilor de incest homosexual. Numai aproximativ 4% dintre adulţi susţin că au dorinţe homosexuale, mai puţin de jumătate dintre ei fiind părinţi. Totuşi, 46% dintre toate cazurile din tabelul de mai jos sunt de natură homosexuală, inclusiv aproape jumătate dintre cazurile care implică părinţi biologici, adoptivi sau vitregi.
Tabelul 1. Studiu Google News – Incestul părinte-copil
| Tipul de părinte | Făptaşul | Homosexual | Heterosexual |
| Biologic | Tată | 7 | 16 |
| Mamă | 15 | 2 | |
| Vitreg | Tată | 2 | 16 |
| Mamă | 1 | 0 | |
| Adoptiv | Tată | 15 | 10 |
| Mamă | 3 | 1 | |
| Social | Tată | 14 | 20 |
| Mamă | 0 | 2 | |
| Toţi părinţii | 57 | 67 |
Pentru a aprecia riscul relativ al incestului cu părinţii homosexuali, comparativ cu părinţii heterosexuali, reţineţi că probabil nu mai mult de 25% dintre bărbaţii şi 33% dintre femeile cu dorinţe homosexuale au copii.[1] Astfel, nu mai mult de 2% dintre părinţi practică homosexualitatea, dar ei reprezintă 46% dintre toţi făptaşii părinte-copil raportaţi. Aceste estimări conduc la un risc relativ de 41,7, ceea ce înseamnă că incestul parental apare ca fiind de aproximativ 40 de ori mai probabil să aibă loc într-o familie cu un părinte homosexual decât într-o familie heterosexuală. Pentru a rezuma, dintre cei intervievaţi în eşantionul nostru aleatoriu, copiii cu un părinte homosexual (părinţi homosexuali) erau de aproximativ 50 de ori mai predispuşi să raporteze că sunt victime. În raportările jurnaliştilor şi ale editorilor captate de Google News, părintele homosexual (părinţii homosexuali) a fost (au fost) de aproximativ 40 de ori mai predispus (predispuşi) să fie autor (autori) de incest. Deci diferitele laturi ale aspectului incestului parental oferă o similitudine remarcabilă. În ambele studii, dovezile par să susţină înţelegerea tradiţională despre homosexualitate ca fiind în detrimentul copiilor. Şi contracarează pretenţiile profesioniştilor din psihiatrie şi psihologie că „homosexualii nu sunt diferiţi în ceea ce priveşte creşterea şi educarea copiilor sau riscul pentru copii, faţă de heterosexuali”.
Reacţii personale la molestarea homosexuală
Preocupări tradiţionale cu privire la molestarea homosexuală, în particular fiindcă datorită ei copiii vor fi „convertiţi” la homosexualitate, sunt exemplificate în vieţile multora. Să o avem în vedere pe Beth Kelly, Ph.D., angajată la Universitatea DePaul în 1992, în deplină cunoştinţă a remarcilor ei (de mai jos), făcute în 1979. Recent, ea a făcut comentariul: „Dacă cineva mi-ar fi spus cu 30 de ani în urmă că în 2010 voi fi aleasă şi promovată ca profesor, fiind cunoscut faptul că sunt lesbiană declarată [şi catolică decăzută], la cea mai mare universitate catolică din ţară [DePaul], nu aş fi crezut.”
„Prima femeie pe care am iubit-o sexual a fost mătuşa mea; sentimentele pe care le aveam una pentru cealaltă erau profunde, puternice şi depline. Faptul că era cu mai mult de cincizeci de ani mai în vârstă decât mine nu a afectat legătura care s-a dezvoltat între noi. Şi da, ştiam ce făceam – cunoşteam fiecare pas de pe calea pe care am urmat-o – chiar dacă, pe vremea aceea, nu învăţasem prea multe cuvinte care se folosesc pentru a vorbi despre asemenea lucruri.”
Observaţi, i-a plăcut şi, chiar dacă avea numai opt ani, se simţea pe deplin responsabilă pentru asta.
„Mătuşa Addie era o femeie dinamică, inteligentă şi creativă – care a refuzat, toată viaţa ei, să se lase intimidată de convenţii. Într-o familie extinsă, în care femeile jucau rolul de casnică până în pânzele albe, ea s-a detaşat ca un far al independenţei şi tăriei. Fusese asistentă medicală în Franţa în timpul Primului Război Mondial, călătorise, citise cărţi şi trăise mai bine de douăzeci de ani într-o relaţie monogamă cu o altă femeie. Moartea iubitei ei precedase cam cu doi ani relaţia noastră sexuală. Dar fusesem întotdeauna apropiate şi ne văzusem mult. Vara, pe care mama mea, fratele meu şi cu mine o petreceam întotdeauna în casa ei de pe ţărmul mării, eram împreună zilnic. În alte anotimpuri, ea venea cu maşina să ne viziteze oriunde locuiam şi stătea adesea o lună sau cam aşa ceva…
O adoram; în asta consta totul. Nu fusesem niciodată învăţată în familie că actele heterosexuale sau alte funcţii ale corpului erau murdare sau interzise şi fusesem izolată destul timp de alţi copii, ca să-mi lipsească mare parte din socializarea sexistă învăţată prin jocul cu alţi copii. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că ar putea fi considerat «nenatural» sau «antisocial» să sărut sau să ţin în braţe persoana pe care o iubeam şi cred că nici Addie nu era îngrozitor de preocupată de asemenea lucruri. Dar ştiu că nu m-am simţit niciodată presată sau forţată de niciunul din aspectele sexuale ale iubirii pe care o simţeam pentru ea. Cred că pot spune în siguranţă, douăzeci de ani mai târziu, că nu am fost niciodată exploatată fizic, emoţional sau intelectual – nici pomeneală…”
În vremurile străvechi, Moise a recomandat ca „toţi”, inclusiv copiii, să fie învăţaţi explicit că sexul cu rudele era interzis (Levitic 18), chiar dacă unele rude erau acceptate în naţiunile vecine (ei celebrau „diversitatea”). Cei mai mulţi părinţi contemporani – prin atitudinile, comentariile şi declaraţiile de condamnare – le comunică această interdicţie copiilor (iar uneori sistemul şcolii întăreşte mesajul).
Dar există părinţi liberali, mama lui Kelly fiind aparent un astfel de părinte, care simt, ca Rousseau, că copiii sunt „înclinaţi în mod natural să facă ce este corect” sau că „nu e treaba mea să evit rudele care trăiesc într-un mod pe care eu personal îl găsesc inacceptabil. Mai degrabă este important ca copiii mei să fie expuşi la viaţă aşa cum este ea, plină de diversitate.”
Astfel încât, deşi sora ei trăia fără să se ascundă cu partenera ei lesbiană, mama lui Kelly socializa frecvent cu cuplul, presupunând că „solidaritatea familială” va depăşi ameninţările care, după cum pretindea tradiţia, însoţeau gustul sexual al surorii ei. Fără îndoială, mama lui Kelly privea ca nefondată preocuparea tradiţională că copiii ei ar putea deveni „contaminaţi intelectual sau poate contaminaţi sexual”. Această „deschidere a minţii” se evidenţiază din remarcile lui Kelly:
„Întotdeauna mi s-a părut că oamenii ştiu când este corect pentru ei să facă sex, când este mutual consimţit, indiferent ce crede sau înţelege altcineva. A fost nevoie de nişte lecţii practice dure înainte ca, în cele din urmă, să învăţ ce neobişnuită este o asemenea logică în lumea aceasta. În ciuda mesajelor culturale despre contrariu, pe care le-am primit într-adevăr în cele din urmă, ştiam că era posibil ca cineva să fie conştient de fizicul său în mod sexual, cu mult înainte ca timpul social al «maturităţii» să spună că ar trebui să fie – şi să fie capabil să acţioneze pe baza conştienţei sale. Şi ştiu aceasta acum, cu toată fiinţa mea «adultă». Deşi câţiva ani am cedat sancţiunilor sociale împotriva sexualităţii lesbiene şi sexualităţii în copilărie şi m-am simţit ruşinată că am avut asemenea experienţe, am ajuns să realizez nevoia de a le susţine cu tărie, ca parte a texturii bogate atât ale naturii umane în general, cât şi ale realităţii mele conştiente în particular.”[2]
Relaţia de trei ani dintre doamna Kelly şi mătuşa ei a luat sfârşit când mama lui Beth le-a prins „făcând-o”.
Cine s-ar putea îndoi că studenţilor catolici le sunt de folos cursurile doamnei Kelly? Cine i-ar considera educaţi sau pregătiţi pentru o slujbă fără să promoveze examenele Teorii feministe, Creând schimbarea: Politici contemporane lesbiene şi gay, Justiţia sexuală: Lesbienele, gay-i şi legea etc.? Gândiţi-vă la toate aplicaţiile religioase sau de alt gen pe care le conţin aceste cursuri. Universitatea DePaul este localizată în dioceza Chicago – cea care pe 22 ianuarie 2014 a publicat numele a treizeci dintre cei şaizeci de preoţi ai săi cunoscuţi că au molestat copii – o coincidenţă, cu siguranţă. Harry Hay, „părintele” mişcării de dreapta pentru drepturile homosexualilor din SUA, a fost molestat la vârsta de 14 ani de un bărbat de 24 de ani. După aceea, Harry a practicat homosexualitatea cu toată puterea lui. Pe lângă faptul că era comunist, la vârsta de 38 de ani Harry a fondat Societatea Mattachine (1950) [care a oferit homosexuali aşa-zis „normali” pentru studiul de schimbare totală din 1953 al lui Evelyn Hooker]. Membru şi suporter al Asociaţiei Nord-Americane pentru Dragostea Bărbat-Băiat (NAMBLA), Harry a perturbat parada homosexualilor din Los Angeles în 1986, afişând „NAMBLA păşeşte alături de mine”, atunci când conducerea a decis să distanţeze homosexualii din „curentul principal” de implicaţiile evidente ale prezenţei NAMBLA.
Sunt doi bine-cunoscuţi activişti homosexuali. Nu fiecare copil reacţionează în acelaşi fel. Unii devin atât de supăraţi încât, atunci când ajung destul de mari, se întorc şi îl dau în judecată, uneori chiar îl ucid pe abuzator. Unii „uită” şi îşi continuă viaţa. Puţini scapă fără o reacţie profundă faţă de întreaga situaţie. Dar precum atestă exemplele de mai sus, adesea un copil molestat nu va „scoate un sunet”, fie de ruşine şi jenă de a ieşi în faţă, fie din cauză că se „converteşte” la practica homosexuală. Iar molestatorii prinşi adesea sfârşesc prin a „scăpa” fără să fie închişi.
Ultima afirmaţie este subliniată de The Telegraph (1/7/2014), care a examinat recent încarcerările britanice din 2012. Înţelegerile juridice etc. au avut ca rezultat că numai jumătate dintre cei arestaţi pentru abuz sexual al copilului au fost de fapt acuzaţi de abuz sexual al copilului. S-a raportat, de asemenea, că numai 54% dintre cei condamnaţi pentru abuzarea sexuală a unui copil cu vârsta sub treisprezece ani (situaţia cea mai urmărită în justiţie) au fost efectiv încarceraţi pentru abuz sexual al copilului. Experienţa noastră cu sistemul legal din SUA este destul de mult în acord cu investigaţia The Telegraph. Şi noi am descoperit că cei acuzaţi de abuz homosexual al copilului riscă, în mod considerabil, mai puţin să fie încarceraţi pentru abuz sexual al copilului – într-adevăr, să fie încarceraţi vreodată.
Referinţe
[1] Cameron P. şi Cameron K. (1996) Homosexual parents. Adolescence, 31 (124), p. 757-776.
[2] On woman/girl love, or lesbians do ‘do it’. Gay Community News, 3/3/1979.
[Are Gay Parents More Apt to Commit Incest? Copyright © 2014 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Interesele homosexuale şi „fixaţia” homosexuală
Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei
În zilele noastre homosexualii afirmă de obicei: „Aşa m-am născut”, iar mulţi acceptă o astfel de afirmaţie. Parte din atitudinea „născut aşa” este doar atât – o atitudine. Există numeroase dovezi împotriva afirmaţiei că homosexualii s-au „născut aşa”. De exemplu, cum se face că un geamăn identic prezintă o probabilitate aproximativ egală de a avea preferinţe homosexuale ca geamănul său sau cu un frate negeamăn, care nu are o structură genetică identică? De ce este adevărat că băieţii crescuţi în oraşe mari sunt de 3-4 ori mai predispuşi, iar cei crescuţi în familii religioase devotate sunt de 3-4 ori mai puţin predispuşi să aibă gusturi homosexuale, decât cei crescuţi în zone mai rurale şi în familii mai puţin religioase? Un studiu recent făcut de Centrele pentru Controlul Bolii (CDC) pe ~150000 de adolescenţi cu vârsta între 14-18 ani oferă şi mai multe dovezi împotriva pretenţiei de a fi „născut aşa”.[1]
Înainte de a examina rezultatele studiului, ar trebui să ne amintim câteva lucruri. Aproximativ 2% dintre adulţi sunt obsesiv-compulsivi. Adică sunt atât de fixaţi pe ceva ce au învăţat sau gândit, încât fac acel lucru mult mai frecvent decât ar trebui. Un exemplu ar fi un lucru bun precum spălarea mâinilor, numai că ei o fac de o sută de ori pe zi. Exemple nu la fel de bune includ teama de a ieşi din casă, teama de a conduce maşina etc. sau păstrarea sau cumpărarea prea multor lucruri, până în punctul de a deveni strângători obsesivi, adesea incapabili de a locui în propria lor casă, din cauza lucrurilor respective. Probabil că 5-8% dintre adulţi nu sunt neapărat obsesiv-compulsivi, dar sunt „excentrici” – făcând curăţenie prea mult sau îngrijorându-se prea mult, mâncând numai macaroane cu brânză etc. Iar aproape toţi ceilalţi au obiceiuri sau gusturi care le plac, dar multe dintre ele sunt, în cel mai bun caz, entuziasmul unei minorităţi şi cel puţin semicompulsive.
Oricine poate deveni „fixat” pe ceva, în special dacă acel ceva este asociat cu o experienţă emoţională puternică, iar el este „pregătit” pentru fixaţie. De aceea părinţii sunt prudenţi când îşi laudă copilul fiindcă „se deschide pentru noi experienţe”, deoarece se ştie că prima experienţă cu un lucru nou – precum sexul sau mâncarea – este mai semnificativă. Astfel, părinţii al căror băiat a fost molestat de un bărbat se îngrijorează (pe bună dreptate) că a fost „schimbat” – o fixaţie s-ar putea dezvolta din acea experienţă, fiindcă s-ar putea ca la momentul respectiv el să fi fost „pregătit”. Şi, din nefericire, numai timpul va spune – nimeni nu ştie când va veni momentul pentru ca o fixaţie să fie învăţată sau când va veni momentul potrivit pentru o fixaţie. De aceea, a limita expunerea la influenţe dăunătoare sau la lucruri despre care se ştie că sunt distructive este o strategie înţeleaptă. De fapt, probabilitatea mai redusă ca băieţii adolescenţi din afara oraşelor mari sau care trăiesc în familii credincioase să întâlnească homosexualitatea sau să fie expuşi la ea ar putea explica adoptarea redusă de către ei a practicării homosexualităţii.
Multe practici ciudate sau neobişnuite – care includ homosexualitatea, sexul dureros, privirea pe ascuns a persoanelor dezbrăcate sau orice altă practică sexuală – pot cu uşurinţă să devină compulsive. Mărturie este bărbatul din Boulder, Colorado, care a fost prins pierzând vremea în interiorul tronului unei cabine de toaletă pentru femei! Se pare că o făcuse de multe ori înainte de a fi prins. Desigur, homosexualitatea nu este, pur şi simplu, o altă „ciudăţenie sexuală”; este nevoie de cooperarea a cel puţin doi oameni ca să „funcţioneze”. Şi, în afară de plăcerea sexuală, ea vine cu încântarea de a putea să „scapi nepedepsit”. Cei mai mulţi bărbaţi homosexuali fac sex compulsiv, fiind satisfăcuţi ştiind că „se răzbună pe societate” – în primul rând, adesea pentru că nu i-a „salvat” de adoptarea propriei predilecţii.
Studiul CDC a raportat că 93% dintre adolescenţi (cu o vârstă medie de 15 ani) au spus că erau heterosexuali, 5% au spus că erau homosexuali/bisexuali, iar 2,5% nu erau siguri. 41% dintre băieţi au raportat că au avut sau încă nu au avut activitate sexuală. Dar dintre cei care au avut, băieţii cu interese homosexuale declarate au început la o vârstă mai mică şi cu mai mulţi parteneri:
- începuseră să facă sex – 44% dintre heterosexuali, comparativ cu 68% dintre homosexuali/bisexuali;
- au făcut prima dată sex înainte de vârsta de 13 ani: 5% dintre heterosexuali, comparativ cu 17% dintre homosexuali/bisexuali;
- 4 sau mai mulţi parteneri: 11% dintre heterosexuali, comparativ cu 29% dintre homosexuali/bisexuali.
De asemenea, este instructiv de observat ce fel de sex au făcut, raportat la interesele sexuale afirmate:
- 54% au făcut numai sex heterosexual; acest subgrup era alcătuit din 96% heterosexuali, 0,4% homosexuali şi 2% bisexuali;
- 2,5% au făcut numai sex homosexual, constând din 62% heterosexuali, 22% homosexuali şi 11% bisexuali;
- 3,3% au făcut ambele feluri de sex, constând din 30% heterosexuali, 9% homosexuali şi 51% bisexuali.
Dacă homosexualii s-au „născut aşa”, cum au putut aproape jumătate dintre ei (48%) să aibă contact sexual cu persoane de sex opus? Într-adevăr, cum au putut 20% dintre ei să facă sex numai cu sexul opus? Mai mult, cei mai mulţi – 62% – care au raportat numai sex homosexual s-au identificat ca heterosexuali. Într-adevăr, aproape 5% dintre heterosexualii activi sexual s-au implicat în contact sexual homosexual, 60% dintre ei în mod exclusiv! Deşi este posibil ca unii adolescenţi să fi minţit cu privire la identitatea lor sexuală sau cu privire la experienţele lor sexuale, sau să fi fost derutaţi de întrebări, rezultatele au fost destul de consecvente în câteva state şi oraşe mari. Per ansamblu, rezultatele, pur şi simplu, nu se potrivesc cu explicaţia „născut aşa”. Dar dacă acceptăm că înclinaţiile noastre sexuale sunt la fel ca alte gusturi şi obiceiuri – sunt învăţate, o „fixaţie” apărând ici şi colo – atunci are mai mult sens. Cam 10% dintre adolescenţii care fac sex se implică în sex homosexual; până la vârsta adultă procentul celor care se implică în homosexualitate scade la 2-3%. Ceea ce nu se potriveşte modelului „născut aşa”. Procentul adolescenţilor cu ochi albaştri nu scade cu două treimi când ajung la vârsta adultă. Dar se potriveşte cu un model de învăţare, în mare parte la fel cum proporţia copiilor care trebuie să aibă macaroane cu brânză la restaurant scade în mod abrupt după vârsta de unsprezece ani sau cam aşa ceva (chiar dacă unii, la vârsta adultă, sfârşesc prin a cere numai macaroane cu brânză şi, drept consecinţă, devin handicapaţi din punct de vedere social).
Mulţi tineri din studiul CDC au încercat homosexualitatea şi, după câte se pare, celor mai mulţi nu le-a plăcut sau poate că ea nu a devenit o preocupare obsesivă pentru ei. Unii – o minoritate – erau pregătiţi şi/sau le-a plăcut şi, la vremea interviului, au spus că erau homosexuali. Dacă cineva s-a născut negru, nu-l vom găsi niciodată fiind la început alb sau devenind alb pentru un timp, apoi negru. Dacă te „naşti aşa”, începi „aşa”.
Precum observa C. S. Lewis, problemele sexuale pot fi destul de intratabile. Dar intratabil nu înseamnă „născut aşa”. Ştim că dacă încerci ceva, poţi să devii „dependent”. De aceea, să iei droguri este neînţelept – cine ştie dacă nu eşti sensibil la ele? Acelaşi lucru este adevărat cu privire la sex – o încercare te pune în situaţia riscului de a dezvolta o predilecţie dificil de schimbat, indiferent cât de ciudată este ea din punct de vedere social (ca în cazul bărbatului de mai sus din toaletă) sau cât de distructivă este pentru cel în cauză (ca homosexualitatea).
Alfred Kinsey, probabil cel mai renumit cercetător al sexului, s-a specializat personal în homosexualitate, dar era, de asemenea, căsătorit. Şi-a înşelat soţia cu femei, ca şi cu un număr şi mai mare de bărbaţi (şi a cerut ca soţia lui să-l înşele, ca el să poată privi). Şi-a găsit urmele gustului pentru homosexualitate în copilăria timpurie, când câţiva copii s-au adunat, expunându-se nud şi atingându-se unul pe celălalt. S-a fixat pe băieţi în loc de fete, deci Kinsey a crezut că preferinţele sexuale sunt „alegeri”.
Studiul CDC anulează pretenţiile activiştilor homosexuali că toţi homosexualii „au avut astfel de sentimente toată viaţa”. În mod clar, mulţi adolescenţi sunt flexibili sexual. Care vor fi preferinţele lor sexuale (sau de gust) la vârsta de 20 sau 25 de ani este nesigur. Dar flexibilitatea sexuală este norma pentru neheterosexuali. Mulţi au făcut-o „în ambele moduri”, în funcţie de circumstanţe, şi mulţi se pare că au părăsit homosexualitatea. Din alte studii se deduce că numai 10% dintre homosexuali şi 3% dintre lesbiene fac sex numai cu persoane aparţinând propriului lor sex la vârsta adultă. Dacă s-ar „naşte” cu o predilecţie homosexuală, cum ar putea să suporte sau chiar să dorească să facă sex cu persoane de sex opus?
Rezultatele CDC repetă ceea ce s-a raportat în multe studii mai mici. Cei cu interese neheterosexuale au fost, aproape după fiecare indice, mai distrugători şi mai perturbaţi din punct de vedere personal. Studenţii homosexuali/bisexuali au fost mai înclinaţi:
- să meargă cu maşina cu un şofer băut (35% faţă de 23% pentru heterosexuali);
- să poarte o armă (22% faţă de 14%) sau un pistol (10% faţă de 4%) în ultimele 30 de zile;
- să participe la o luptă fizică în ultimul an (42% faţă de 29%);
- să fie loviţi, pălmuiţi sau răniţi de un partener sexual în ultimul an (25% faţă de 10%);
- au fost violaţi (23% faţă de 7%); s-au drogat înainte de ultimul contact sexual (32% faţă de 19%);
- să poarte o armă (pistol, cuţit, bâtă) la şcoală în ultimele 30 de zile (14% faţă de 5%);
- să se bată la şcoală în ultimele 12 luni (20% faţă de 11%);
- să se simtă trişti sau lipsiţi de speranţă (49% faţă de 25%); să-şi injecteze vreodată droguri ilegale (11% faţă de 2%);
- să încerce să se sinucidă (27% faţă de 6%) sau să primească tratament medical pentru o tentativă de sinucidere (12% faţă de 2%);
- să fumeze (31% faţă de 14%); să folosească alcool şi/sau marijuana (35% faţă de 22%) înainte de vârsta de 13 ani;
- să folosească un computer 3 ore sau mai mult de 3 ore pe zi (36% faţă de 28%);
- să vomite ca să piardă în greutate (17% faţă de 5%).
Una peste alta, diferenţele dintre copiii homosexuali şi copiii heterosexuali sunt similare cu cele dintre adulţii homosexuali şi adulţii heterosexuali. Consumul mai mare de droguri, violenţa sexuală etc. la homosexuali rezultă că sunt extensii ale tinereţii lor. Dar adulţii homosexuali impun societăţii costuri şi mai ridicate, prin bolile cu transmitere sexuală şi recrutarea copiilor, şi sunt „răsplătiţi” biologic cu o durată de viaţă mai scurtă.
Dacă băieţii cu probleme adoptă homosexualitatea sau dacă adoptarea homosexualităţii produce problemele, nu se poate determina. Dar aproape tot ce cunoaştem despre sănătate este epidemiologic în natura sa – adică X vine cu Y. Deoarece fumatul este asociat cu o listă de rele, CDC caută să-i ţină pe copii departe de adoptarea unui obicei rău. Are sens; nu te-ai aştepta să recomande „tehnici de fumat mai sigure”. Dar ce spune CDC despre lista de rele asociate cu homosexualitatea, mai lungă şi mai periculoasă?
„Ar trebui să fie dezvoltate politici şi practici eficiente în sistemul sănătăţii de stat şi al sănătăţii publice locale şi al sănătăţii în şcoală, pentru a ajuta la reducerea prevalenţei comportamentelor riscante pentru sănătate şi pentru a îmbunătăţi rezultatele de sănătate la tinerii din această minoritate sexuală.”
Nimic despre a-i împiedica pe băieţi, de la bun început, să devină „minorităţi sexuale”. Coruperea, din punct de vedere politic, a liniei lor tactice nu putea fi mai desăvârşită.
Pakistanul – impregnat de homosexualitate şi violenţă
Institutul pentru Cercetarea Familiei a urmărit situaţia din Pakistan; acesta s-ar putea să fie viitorul Occidentului. De ce? Nu din cauza religiei sale islamice sau aruncării de bombe în numele islamului, ci pentru homosexualitatea sa masculină răspândită. Uitându-ne la rapoartele din presă din anii 2003-2008, am găsit că Pakistanul a ajuns la o medie de un viol al copilului la 1,5 milioane de locuitori pe an, iar 43% dintre victime au fost băieţi.[2] În comparaţie, în Occidentul vorbitor de engleză, între anii 2003-2008 un copil a fost violat şi ucis la fiecare 11 milioane de oameni, iar 33% dintre victime au fost băieţi.
Abuzul sexual al copiilor în Pakistan are loc în toată societatea. În timp ce întâmplarea cu Sandusky din statul Pennsylvania a fost îngrozitoare, se pare că acolo a fost implicat un singur făptaş. [În 2013, fostul antrenor de fotbal Jerry Sandusky a fost condamnat la 30-60 de ani de închisoare pentru 45 de acuzaţii de abuz sexual al copilului. N. trad.] În contrast, protestatorii pakistanezi au umplut străzile anul acesta, după ce un băiat în vârstă de patru ani a fost sodomizat de directorul grădiniţei pe care o frecventa şi de alţi membri ai personalului.[3]
La o conferinţă din noiembrie 2009 din Lahore având ca temă abuzul copilului, Ministrul pentru Lege şi Afaceri Parlamentare din Punjab, Rana Sanaullah, a spus că „majoritatea copiilor acceptaţi în şcolile islamice pentru a primi educaţie religioasă au fost abuzaţi [sexual]”. Deoarece numai 6% dintre cei 4 milioane de elevi pakistanezi din şcolile islamice sunt fete, abuzul sexual a fost în mod covârşitor homosexual.
Iar trendul continuă. Pakistanul a înregistrat 70 de violuri şi ucideri ale copiilor în 2012; 28 (40%) dintre victime au fost băieţi. Luând totul în considerare, 618 violuri au fost înregistrate de Sahil: 260 (42%) au fost băieţi sodomizaţi cu forţa. Dacă homosexualitatea occidentală va câştiga statutul şi prevalenţa pe care le are în Pakistan, întâmplări precum violul în grup al copilului de grădiniţă vor începe să apară la ştirile noastre.
Referinţe
[1] Morbidity and Mortality Weekly Report (MMWR) 6/10/11 Sexual Identity, Sex of Sexual Contacts, and Health-Risk Behaviors Among Students in Grades 9-12, Youth Risk Behavior Surveillance, site-uri selectate, Statele Unite, 2001-2009.
[2] Cameron P. (în presă) Indexing societal violence via rate of rape/murder of children: Pakistan vs. English Christendom: homosexual vs. heterosexual molestation of children (în rusă).
[3] Sahil, News Release for Cruel numbers: 2012 (online), www.sahil.org/research/cruel%20number%202012.pdf.
[Homosexual Interests and ‘Fixation’. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Category: Articole, Homosexualitatea |
Homosexualitatea – Povestea lui Frank Worthen
Homosexualitatea – Povestea lui Frank Worthen
Category: Multimedia, Resurse |