Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:8) Acest adevăr despre Dumnezeu este folosit de unii pentru a argumenta că, prin urmare, Dumnezeu trebuie să aprobe orice relaţie pe care cultura noastră o defineşte ca iubitoare. Dar există două fisuri majore în argumentul respectiv.

În primul rând, deşi Dumnezeu este întru totul dragoste, El nu este numai dragoste. Dragostea este doar unul dintre minunatele atribute ale Dumnezeului nostru infinit şi perfect. Dar dragostea lui Dumnezeu trebuie înţeleasă şi experimentată împreună cu toate celelalte aspecte al naturii divine. De exemplu, Dumnezeu este şi sfânt, drept, credincios, înţelept şi aşa mai departe. Deci, accentuând în mod exagerat unul dintre variatele aspecte ale lui Dumnezeu în detrimentul altora, ne alegem inevitabil cu un dumnezeu al imaginaţiei noastre, cu un idol (conform Exod 20:4).

În al doilea rând, Dumnezeul care este dragoste este şi Creatorul şi stăpânul tuturor lucrurilor. La început, El le-a dat bărbaţilor şi femeilor o mare libertate de a se bucura de creaţia Lui bună, în contextul unei relaţii intime, iubitoare cu El: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină.” (Geneza 2:16) Dar a pus, cu înţelepciune, o limită libertăţii oamenilor. Aceasta pentru ca desfătarea traiului nostru în această lume să continue veşnic: „… dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit”. Ispita originală a constat în a fi „ca Dumnezeu” (Geneza 3:5), hotărând pentru noi înşine ce este bine şi ce este rău.

Deci, când vine vorba de relaţii sexuale, Dumnezeul care este atât dragoste, cât şi Rege peste întreaga creaţie, este Cel care decide ce înseamnă o relaţie iubitoare. Nu noi, creaturile Sale.

Totuşi, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu intenţionează ca creştinii care experimentează ispite faţă de persoanele de acelaşi sex să trăiască fără dragoste sau intimitate. Există câteva exemple în Biblie de intimitate non-sexuală între fraţi credincioşi şi surori credincioase. Gândiţi-vă la David şi Ionatan, Rut şi Naomi, Isus şi Ioan – ucenicul pe care îl iubea Isus. Iar Isus le promite urmaşilor Săi că nimeni nu va lăsa case şi relaţii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu, fără să „primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”. (Luca 18:29-30)

[Why would a good God be against loving same-sex relationships? Copyright © 2017 True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Jonathan Berry

Jonathan Berry, Director la True Freedom Trust

Dumnezeu ne pune laolaltă într-un mod unic şi specific. Lăudat să fie Dumnezeu, deoarece fiecare dintre noi suntem făpturi aşa de minunate, făcute de Creatorul nostru perfect! (Psalmul 139:13-14) Într-o lume căzută, aceasta înseamnă desigur că experienţa pe care o are cineva cu ispitele faţă de persoanele de acelaşi sex va fi – cel puţin într-o anumită măsură – unică. Deci, inevitabil, într-o astfel de situaţie nu există o abordare unică pentru a oferi suport.

Un bun punct de plecare ar fi să-i ceri celui în cauză să-ţi relateze povestea personală. Ai grijă să dai dovadă de sensibilitate aici, deoarece nu toată lumea se simte confortabil vorbind despre sexualitatea proprie. Dar dacă se află în căutare de suport, i-ai putea cere să-ţi explice cum tind să se manifeste ispitele în cazul lui. Pentru unii, ele ar putea fi o luptă cu pornografia sau cu aplicaţiile online, sau cu site-urile de dating. Pentru alţii, ar putea fi lupta cu interdependenţa emoţională (adică dezvoltarea de legături prea intense, nesănătoase cu prieteni de acelaşi sex). Alţii ar putea să se simtă singuri şi să fie disperaţi după intimitate curată. Iar unora s-ar putea să le fie neclară învăţătura biblică despre practicarea relaţiilor între persoane de acelaşi sex, întrebându-se dacă ar fi în ordine să se afle într-o relaţie iubitoare cu cineva de acelaşi sex.

Începe deci prin a pune, cu delicateţe, întrebări şi prin a asculta cu atenţie răspunsurile. Împotriveşte-te tentaţiei de a te grăbi să răspunzi cu versete din Biblie sau de a oferi soluţii rapide care ignoră problemele de bază. Ascultarea este o abilitate mult prea neglijată în asistenţa pastorală! Când cineva îşi deschide inima faţă de tine şi îţi face cunoscut ceva din povestea proprie, opreşte-te un moment ca să-i mulţumeşti pentru onestitate. De asemenea, poate că are nevoie de o asigurare imediată că Dumnezeu îl iubeşte în continuare şi că este acceptat de Cristos, îndeosebi dacă se află prins în ciclul gândurilor păcătoase şi al comportamentului păcătos. (Romani 5:8, 15:7)

Ca şi creştini, ne maturizăm când alţi credincioşi ne spun, cu dragoste, adevărurile biblice. (Efeseni 4:15) Relatându-şi povestea, cel pe care vrei să îl ajuţi ţi-a făcut cunoscute un mod de gândire sau tipare de comportament la care poţi oferi un răspuns iubitor, dând glas adevărului biblic? Ai însă grijă aici. Este trist, dar nenumăraţi creştini care se confruntă cu ispite faţă de persoane de acelaşi sex au auzit o mulţime de adevăruri de la tovarăşii lor creştini, dar care nu au fost întotdeauna rostite cu dragoste! Deci înainte de a vorbi, roagă-te şi cere-I Domnului să te facă, prin Duhul Sfânt, un imitator al Său, ca să fii „plin de har şi de adevăr”. (Ioan 1:14) Cere şi înţelepciune (Iacov 1:5), pentru ca nu numai să spui ce este folositor, ci să-l şi întăreşti pe cel în cauză în credinţa lui.

O întrebare evidentă (dar adesea neglijată) pe care ar trebui să i-o adresezi este următoarea: „Ce pot face pentru a te susţine cel mai bine în lupta cu ispitele faţă de persoanele de acelaşi sex?”

[Jonathan Berry, How can I support a Christian who experiences same-sex temptations? Copyright © 2017 True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Rob Wood

Rob Wood

Biblia defineşte căsătoria în Geneza 2:24 ca o uniune între un bărbat şi o femeie. Isus confirmă această definiţie a căsătoriei în Matei 19:5, aşa cum face şi apostolul Pavel în Efeseni 5:31. Orice activitate sexuală care se desfăşoară în afara acestui context este tratată ca păcătoasă, ceea ce Isus numeşte „imoralitate sexuală” în Marcu 7:21.

Mai mult, practicarea relaţiilor între persoane de acelaşi sex este evidenţiată în mod specific ca păcătoasă de câteva ori în Scriptură. În Legea lui Dumnezeu, de exemplu, condamnările practicării relaţiilor între persoane de acelaşi sex se află în Levitic 18:22 şi 20:13. Alte referinţe sunt date în Noul Testament. De exemplu, în Romani 1:24-32, prin trimiteri la relatarea creaţiei din Geneza, relaţiile între persoane de acelaşi sex, atât între bărbaţi, cât şi între femei, sunt considerate păcătoase. Referinţe despre păcatul practicării relaţiilor între persoane de acelaşi sex se găsesc şi în 1 Corinteni 6:9 şi 1 Timotei 1:10.

Prin urmare, Scripturile sunt consecvente în interzicerea activităţii între persoane de acelaşi sex, de-a lungul a diferite perioade din istoria omenirii şi în diferite contexte culturale. Deşi Scripturile sunt clare în privinţa eticii sexuale, ele ne spun, de asemenea, că perspectiva iertării şi vieţii eterne este oferită oricui se întoarce de la păcat şi îşi pune credinţa în Cristos (Marcu 1:15), indiferent cât s-a îndepărtat de planul bun al lui Dumnezeu pentru sex şi căsătorie.

[Rob Wood, What does the Bible teach about same-sex practice? Copyright © 2017 True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune. Rob este responsabil cu comunicarea şi învăţătura la True Freedom Trust şi coordonează prezenţa misiunii în media socială. Poate fi contactat la numărul de telefon (44)0151.653.0773 sau prin e-mail pe site-ul www.truefreedomtrust.co.uk.]