„Dar mami, cine vrea să petreacă vara la şcoală?” a protestat fiul meu în vârstă de şaisprezece ani. „Elevii care primesc bursă la colegiu!” am replicat eu. Astfel am început să îl încurajăm pe fiul nostru să meargă la o şcoală de vară de stat pentru elevii talentaţi, o şcoală prestigioasă cu program cu cazare, pentru care fusese selectat.

Sunt o mamă PFOX (Parents and Friends of Ex-Gays and Gays), sunt o mamă PFOX din anul în care fiul nostru s-a întors acasă de la şcoala de vară, în acea vară crucială. Am nevoie de suportul pe care PFOX îl oferă, pentru a face faţă. Aceasta este povestea familiei noastre.

Fiul nostru a fost un copil încântător, un băiat dulce, sensibil şi plin de compasiune. Având talentul de a se exprima, a excelat la cântat şi la teatru. Singura problemă era… că aceste abilităţi nu l-au făcut prea popular printre băieţii de la şcoala de stat. Acum ştiu că la pubertate a devenit confuz. Fetele îl iubiseră dintotdeauna. Avea multe prietene. Totuşi, era un outsider pentru mulţi băieţi, deoarece nu era interesat de sporturi, de exemplu. Am văzut situaţii când a fost respins de tovarăşii de aceeaşi vârstă, dar fiul nostru părea doar să ridice din umeri la asta. Acum, la pubertate, se simţea atras de necunoscut, de băieţi, de genul celor de care a tânjit întotdeauna să fie acceptat întru totul.

Fiind confuz, fiul nostru a fost încurajat de soţul meu şi de mine să meargă la şcoala de vară pentru elevii talentaţi despre care am amintit mai sus. Cum regretăm acum că l-am trimis acolo! Acea experienţă a constituit catalizatorul care l-a împins către o identitate „homosexuală” nou-dobândită, o identitate greşită de care se agaţă încă. „Cum aşa?”, poate că vă întrebaţi. Ei bine, în cele din urmă, am aflat că îndoctrinarea pro-homosexualitate era propagată la acea şcoală (ca subiect al „explorării”). De asemenea, printre alte filme permise, a fost difuzat chiar şi un film explicit pro-homosexualitate nerecomandat celor cu vârsta sub şaptesprezece ani fără acordul părinţilor! Părinţii nu au fost informaţi că se va întâmpla aşa ceva! Am descoperit aceasta când o prietenă de-a mea a menţionat că o astfel de îndoctrinare avusese loc când ea însăşi fusese la şcoala respectivă, pe când era adolescentă.

Am fost şocată, dar lucrurile începeau să aibă sens. Scumpul nostru fiu se întorsese schimbat de la şcoala de vară! Pe vremea aceea, parcă eram toţi într-un film de televiziune prost. Băiatul nostru cândva dulce era acum ostil, denunţând în mod deschis Biblia pe care familia noastră o preţuia atât de mult. Felul în care se îmbrăca şi arăta s-a schimbat şi se întreba în mod deschis dacă era bisexual. (Ce??? Nu am menţionat niciodată acel cuvânt în casa noastră!) Acum avea prieteni noi, care făceau şi ei caz de identitatea homosexuală şi insistau să trăiască în subcultura homosexuală, cu îmbrăcămintea, muzica, filmele, cărţile, limbajul, politica ei homosexuală etc. Până în ziua de astăzi, ne simţim foarte vinovaţi! Eu am fost cea care l-am încurajat cel mai mult pe fiul nostru să meargă la acea şcoală sponsorizată de stat. De aceea, mi-am reprimat temerile, ca şi realitatea acelei veri.

Totuşi, câţiva ani mai târziu, în vara anului 2004, am început să simt un impuls distinct de la Dumnezeu de a investiga la ce fusese expus fiul nostru şi de a face cunoscută povestea noastră bordului de conducere al şcolii de vară. Am încercat să rezist impulsului, dar a devenit mai puternic, în special după ce am fost la evenimentele PFOX unde am primit suport de la alţi părinţi. În cele din urmă, m-am rugat pentru călăuzire, iar Dumnezeu mi-a dat curaj să înfrunt ceea ce eram pe cale să aflu. L-am sunat pe directorul şcolii de vară.

Când a aflat, cu consternare, la ce fusese expus fiul meu, am pornit împreună o investigaţie. Am căutat curriculumul din anul în care fiul meu fusese la şcoala de vară şi am aflat că da, fusese îndoctrinat intenţionat cu agenda pro-homosexualitate la unul din seminarii şi că da, în timp se afla la şcoala de vară văzuse un film explicit pro-homosexualitate, nerecomandat celor cu vârsta sub şaptesprezece ani fără acordul părinţilor. M-am simţit ca şi cum aş fi primit un pumn în stomac!

Deşi bănuisem dintotdeauna adevărul, realitatea că mintea scumpului meu fiu fusese esenţialmente violată şi spălată era aproape de nesuportat! Am plâns zile în şir. Cât a fost copil, îl protejasem pe fiul meu de rău, cum ar face orice părinte. Nici măcar nu avea voie să vadă filme nerecomandate celor sub şaptesprezece ani fără permisiunea mea. Dar într-o vară îngrozitoare, toate acestea s-au schimbat. Şcoala îl expusese pe fiul meu la doctrina homosexuală, fără să-i ofere alternative la homosexualitate şi fără să-i prezinte perspectiva foştilor homosexuali.

După mai multă rugăciune, mi-am şters lacrimile cu hotărâre şi mi-am făcut programare pentru a-i vedea personal pe cei din conducerea şcolii de vară. Am bătut drumul până în capitala statului în ziua programării, pentru a face cunoscută povestea familiei mele! Vroiam ca alţi elevi talentaţi să nu mai fie răniţi precum fusese fiul meu! Vroiam ca familiile să fie protejate! Cu inima bătându-mi cu putere, am intrat în clădirea propriu-zisă a administraţiei şi m-am îndreptat spre etajul la care urma să aibă loc întâlnirea. Am ajuns prima în sala de conferinţe. Stând acolo uitându-mă în jur, dintr-odată am realizat că nervozitatea îmi dispăruse complet! Mă simţeam întru totul confortabil şi învăluită de o pace minunată, ca şi cum Dumnezeu era chiar acolo lângă mine!

Cei din conducere au intrat. Am relatat povestea familiei mele, cum fiul meu fusese supus la îndoctrinare homosexuală la prestigioasa lor şcoală şi cum se întorsese acasă cu o identitate „homosexuală” nou-dobândită, şi că toţi noii lui prieteni etalau o identitate homosexuală şi insistau să trăiască în subcultura homosexuală, cu îmbrăcămintea, muzica, filmele, cărţile, limbajul, politica ei homosexuală etc. Erau aproape ca o sectă. Cei din conducerea şcolii păreau să mă asculte. Directorul principal, care lucrase cu mine în acea vară la investigaţie, m-a asigurat că subiectul homosexualităţii nu va mai fi abordat la şcoala de vară cât timp va fi el director principal. Mi-au promis apoi că pe viitor părinţii vor fi pe deplin informaţi despre conţinutul tuturor sesiunilor, iar pentru ca elevul să vizioneze filme, va fi cerută permisiunea părinţilor.

Să ajung mai repede la luna ianuarie a anului 2006. Mă aflam la serviciu şi a sunat telefonul. Era Regina Griggs, Director Executiv la PFOX, care ştia despre întâlnirea mea din vara anului 2004 cu conducerea şcolii de vară de stat. M-a informat că tocmai citise un articol în mass-media care descria cum o altă familie fusese afectată negativ de experienţa fiului lor talentat, la aceeaşi şcoală de vară, în vara ce tocmai trecuse (2005), din cauza expunerii lui la îndoctrinarea homosexuală. „O, nu!”, m-am gândit cu disperare. Ce se întâmplase cu promisiunile şcolii?

Am contactat-o imediat pe mama din acel articol. Am vorbit despre poveştile noastre similare. Fiul ei se întorsese acasă de la aceeaşi şcoală, confuz cu privire la homosexualitate, din cauza unui seminar homosexual la care participase şi au fost nevoiţi să caute consiliere pentru întreaga familie. Fiul lor urmase un seminar intitulat Noul adolescent homosexual, conceput de un profesor homosexual. Cei doi instructori ai seminarului s-au identificat ca homosexuali. Unul dintre ei este înregistrat ca fiind coordonator de tineret pentru Parents, Families, and Friends of Lesbians and Gays (PFLAG) şi a fost cercetat pentru acuzaţii de activitate sexuală cu un elev de şaptesprezece ani. Acea mamă mi-a spus şi că instructorii i-au încurajat pe elevi să înfiinţeze cluburi homosexuale în şcolile lor după ce se întorceau acasă şi că fiului ei i se spusese că Biblia nu se aplică societăţii de astăzi.

M-am simţit atât de trădată că i se făcuse din nou rău unui elev! Înfuriată, am telefonat conducerii şcolii. Am aflat că directorul aprobase seminarul pro-homosexualitate ca sesiune opţională în ultima săptămână de şcoală. Părinţii nu fuseseră informaţi dinainte despre cursurile oferite, cum îmi promisese conducerea şcolii cu un an în urmă. Directorul principal cu care vorbisem atunci nu ştiuse că o asemenea sesiune fusese aprobată şi prezentată.

Ce curajoasă este această familie! Cu curaj, şi-au făcut publică povestea şi rămâne să decidă dacă vor deschide proces civil împotriva prestigioasei şcoli de vară de stat pentru elevii talentaţi. La început, m-am simţit atât de descurajată că eforturile mele fuseseră zadarnice, deoarece, la urma urmei, era clar că nu reuşisem să asigur protecţia necesară altor elevi şi altor familii.

Dar cealaltă mamă mi-a mulţumit că am contactat-o, accentuând că acum dovezile împotriva şcolii erau mai puternice, fiindcă se cunoaşte că bordul de conducere al şcolii cunoştea dinainte că un seminar care promovează agenda pro-homosexualitate poate într-adevăr să aibă ca rezultat rănirea unor copiii vulnerabili şi a familiilor lor. Cealaltă mamă şi cu mine am decis să luptăm împreună, pentru a ne asigura că în final elevii şi familiile lor nu vor mai fi afectaţi negativ, precum au fost fiii noştri şi familiile noastre. Nu vom avea linişte până va exista o protecţie adevărată, iar şcoala va fi monitorizată de un comitet de supraveghere din afară! Avem nevoie de rugăciunile voastre, în timp ce pornim această luptă vitală. Minţile şi sufletele copiilor sunt în joc!

[J., How I Became a PFOX Mom. Copyright © Parents and Friends of Ex-Gays and Gays (PFOX). Tradus şi publicat cu permisiune.]