de Dr. Paul Cameron
Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei
Ann Landers[1] spune că afirmaţia: „Homosexualii sunt mai înclinaţi să molesteze sexual copiii decât heterosexualii”, este falsă. Asociaţia Americană de Psihologie a sponsorizat o lucrare care afirmă: „Cercetători recunoscuţi în domeniul abuzului copilului… aproape unanim, sunt de acord că este de fapt mai puţin probabil ca persoanele homosexuale să abordeze sexual copiii.”[2]
De ce citim atunci în fiecare ziar despre sex între băieţi şi bărbaţi? Reflectă aceasta doar jurnalismul senzaţional? Ştim că molestarea heterosexuală se întâmplă şi ea. Dar din moment ce sunt mult mai mulţi heterosexuali decât homosexuali, ce gen de molestare – homosexuală sau heterosexuală – este mai obişnuită, în mod proporţional?
Dovezile ştiinţifice
Trei feluri de dovezi ştiinţifice arată proporţia molestării homosexuale: 1) rapoartele studiilor despre molestare în populaţia generală, 2) studiile pe cei prinşi şi condamnaţi pentru molestare şi 3) ceea ce au raportat homosexualii înşişi. Cele trei tipuri de dovezi sugerează că cei 1%-3% dintre adulţii care practică homosexualitatea[3] sunt responsabili pentru între o cincime şi o treime (pentru 20-33%) dintre toate molestările copilului.
Rapoarte despre molestare în populaţia generală
În 1983, un studiu tip probabilitate, despre experienţele sexuale a 4340 de adulţi din 5 oraşe mari din SUA, a găsit că aproximativ 3% dintre bărbaţi şi 7% dintre femei au raportat implicare sexuală cu un bărbat, înaintea vârstei de 13 ani[4] (adică 30% din implicare a fost homosexuală).
În 1983[4], un studiu aleatoriu pe 3132 de adulţi din Los Angeles a găsit că 3,8% dintre bărbaţi şi 6,8% dintre femei au spus că fuseseră violaţi sexual în copilărie. Deoarece 93% dintre atacatori erau bărbaţi şi numai 1% dintre fete au fost violate de femei, aproximativ 35% dintre atacatori erau homosexuali.[5]
Los Angeles Times[6] a făcut un studiu pe 2628 de adulţi din SUA în 1985. 27% dintre femei şi 16% dintre bărbaţi au susţinut că fuseseră molestaţi sexual. Deoarece 7% dintre molestările fetelor şi 93% dintre molestările băieţilor au fost făcute de adulţi de acelaşi sex, cam 4 la fiecare 10 molestări din acest studiu au fost homosexuale.
Într-un studiu aleatoriu al britanicilor între 15 şi 19 ani, 35% dintre băieţi şi 9% dintre fete au susţinut că au fost abordaţi pentru sex de adulţi homosexuali, iar 2% dintre băieţi şi 1% dintre fete au admis că au cedat.[7]
În ştiinţă, o recenzie a literaturii profesioniste publicată într‑un jurnal ştiinţific recomandat, este considerată a fi un sumar precis al cunoaşterii curente. Ultima asemenea recenzie a fost publicată în 1985.[8] Ea a concluzionat că actele homosexuale erau implicate în de la 25% la 40% dintre cazurile de molestare a copilului, înregistrate în literatura ştiinţifică şi în cea folosită în dezbaterile Curţii.
Studii cu privire la cei condamnaţi
Dr. Freund şi Heasman[9] de la Institutul de Psihiatrie Clarke din Toronto, au revăzut două studii ample şi au calculat că 34%, respectiv 32% dintre delincvenţii asupra copiilor erau homosexuali. În cazurile de care s-au ocupat ei personal, homosexualii reprezentau 36% dintre cei 457 de pedofili ai lor.
Dr. Adrian Copeland, un psihiatru care lucrează cu delincvenţi sexuali la Institutul Peters din Philadelphia, a spus[10] că, după experienţa lui, pedofilii tind să fie homosexuali, iar „între 40% şi 45%” dintre cei care molestează copii au avut „experienţe homosexuale semnificative”.
Dr. C. H. McGaghy[11] a estimat că „delincvenţii homosexuali constituie probabil cam jumătate dintre delincvenţii care lucrează cu copii”. Alte studii sunt similare:
- Din cei aproximativ 100 de molestatori de copii din 1991, la Centrul de Tratament Massachusetts pentru Persoane Periculoase Sexual, o treime erau heterosexuali, o treime bisexuali şi o treime homosexuali în orientare.[12]
- Un studiu făcut de stat pe 161 de adolescenţi din Vermont care au comis delicte sexuale în 1984 a găsit că 35 (22%) erau homosexuali.[13]
- Din cei 91 de molestatori ai unor copii în afara familiei, de la Clinica pentru Comportament Sexual Kingston din Canada, între 1978-1984, 38 (42%) practicau homosexualitatea.[14]
- Din cei 52 de molestatori de copii din Ottawa din 1983 până în 1985, 31 (60%) erau homosexuali.[15]
- În Anglia, în 1973, 802 persoane (dintre care 8 femei) au fost condamnate pentru atac indecent asupra unui bărbat, iar 3006 (dintre care 6 femei) au fost condamnate pentru atac indecent asupra unei femei (adică 21% erau homosexuali). 88% dintre victimele bărbaţi şi aproximativ 70% dintre victimele femei aveau vârsta sub 16 ani.[16]
Din cauza acestui tipar, Judecătorul J. T. Rees a concluzionat că „homosexualul bărbat caută în mod firesc compania adolescentului sau bărbatului tânăr, preferându-i bărbatului pe deplin matur. [În 1947] 986 de persoane au fost condamnate pentru delicte homosexuale şi nefireşti. Dintre acelea, 257 au fost delicte pasibile de urmărire judiciară care au implicat 402 victime masculine… Marea majoritate [a lor]… erau sub vârsta de 16 ani. Numai 11%… aveau peste 21 de ani.”
„Problema homosexualităţii masculine este în esenţă problema coruperii tineretului de către el însuşi [adică de alţi băieţi] şi de cei mai în vârstă. [Şi prin urmare]… crearea… noilor dependenţi gata să corupă încă o generaţie de bărbaţi tineri şi de băieţi în viitor.”[17]
Ce admit homosexualii
Studiul Kinsey din 1948 a găsit că 37% dintre homosexuali şi 2% dintre lesbiene au recunoscut relaţii sexuale cu persoane sub 17 ani, iar 28% dintre homosexuali şi 1% dintre lesbiene au recunoscut relaţii sexuale cu persoane sub 16 ani, în timp ce ei înşişi aveau vârsta de 18 ani sau mai mult.[18]
În 1970, Institutul Kinsey a intervievat 565 de homosexuali albi din San Francisco: 25% dintre ei au admis că făcuseră sex cu băieţi în vârstă de 16 ani sau mai tineri, în timp ce ei înşişi aveau cel puţin 21 de ani.[19]
În Raportul Homosexual, 23% dintre homosexuali şi 6% dintre lesbiene au admis interacţiunea sexuală cu tineri cu vârsta mai mică de 16 ani.[20]
În Franţa, 129 de homosexuali condamnaţi[21] (vârsta medie 34 de ani) au spus că avuseseră contact sexual cu un total de 11007 băieţi (o medie de 85 de băieţi diferiţi per bărbat). Abel ş.a. au raportat, în mod similar, că bărbaţii care au molestat fete din afara familiei aveau în medie 20 de victime fiecare; cei care au molestat băieţi aveau în medie 150 de victime fiecare.[22]
Sumar
Cam o treime dintre rapoartele de molestare ale publicului larg au implicat homosexualitatea. De aceea, între o cincime şi o treime dintre cei care fuseseră prinşi şi/sau condamnaţi, practicau homosexualitatea. În sfârşit, de la o cincime la o treime dintre homosexualii care au luat parte la studiu au admis molestarea copilului. Per total, o poveste mai degrabă consecventă.
Interacţiunea sexuală profesor-elev
În zilele noastre părinţii sunt etichetaţi bigoţi fiindcă se tem că profesorii homosexuali le-ar putea molesta copiii. Dar dacă homosexualii sunt mai predispuşi să molesteze copii şi sunt în poziţia de a profita de ei, această teamă are sens. Într-adevăr, relatări despre molestarea disproporţionată de către profesorul homosexual, apar peste tot în literatura ştiinţifică.
Studiul Kinsey original a raportat că 4% dintre homosexualii albi nedelincvenţi şi 7% dintre lesbienele albe nedelincvente au raportat că avuseseră prima experienţă homosexuală cu „un profesor sau o altă persoană care îi avea în grijă”. Niciunul dintre heterosexuali nu au fost înregistraţi ca având ca prim partener sexual un profesor.[18]
În Anglia, Schofield a raportat că cel puţin 2 dintre cei 150 de homosexuali ai lui avuseseră prima experienţă homosexuală cu un profesor, iar alţi 2 au raportat că primul lor contact homosexual cu un adult a fost cu un profesor. Unul dintre cei 50 de bărbaţi din grupul lui de comparare, fusese, de asemenea, sedus de un profesor homosexual, în timp ce niciunul dintre ceilalţi bărbaţi intervievaţi nu au susţinut implicarea cu un profesor heterosexual sau cu o profesoară heterosexuală.[23]
În studiul Revistei McCall din 1978 pe 1400 de directori de şcoală,[24] 7% au raportat plângeri despre contactul homosexual între profesori şi elevi, iar 13% au raportat plângeri despre contactul heterosexual între profesori şi elevi (adică 35% dintre plângeri au fost homosexuale). 2% „ştiau despre situaţii în care profesorii au discutat despre homosexualitatea lor în clasă”.
Din 400 de cazuri de molestare australiene consecutive,[25] 7 băieţi şi 4 fete au fost atacaţi de profesori bărbaţi. Astfel, 64% dintre asalturi au fost homosexuale.
În 1947, Dr. Stephen Rubin, Profesor asociat de psihologie la Colegiul Whitman, a făcut un studiu în 10 state[26] şi a găsit 199 de cazuri de abuz sexual implicându-i pe profesori. 122 de profesori bărbaţi abuzaseră eleve, iar 14 profesoare abuzaseră elevi. Totuşi, în 59 de cazuri, profesorii bărbaţi abuzaseră elevi băieţi, iar în 4 cazuri, profesoarele abuzaseră eleve (per total 32% erau homosexuali).
Un studiu din 1983 le-a cerut la 4340 de adulţi să raporteze orice avansuri sexuale şi orice contact sexual fizic din partea profesorilor de şcoală elementară şi secundară (4% dintre cei care erau profesori în studiu au afirmat că sunt bisexuali sau homosexuali).[4] 29% dintre avansurile din partea profesorilor de şcoală elementară au fost homosexuale. În plus, 1 din 4 (25%) rapoarte despre contactul sexual actual cu un profesor de şcoală elementară, erau homosexuale. În liceu, 8 (22%) din 37 de contacte între profesor şi elev au fost homosexuale. 18% au raportat că avuseseră un profesor homosexual (8% dintre cei cu vârsta peste 55 de ani, faţă de 25% dintre cei sub 26 de ani). Dintre cei care au raportat un profesor homosexual, 6% au spus că profesorul homosexual i-a influenţat în a încerca homosexualitatea, iar 13% dintre bărbaţi şi 4% dintre femei au spus că profesorul le-a făcut avansuri sexuale.
Sumar
Fie că examinăm studii pe publicul general, ori numerele celor prinşi, profesorii homosexuali sunt predispuşi, disproporţionat mai mult, să se implice sexual cu copiii.
Proporţionalitatea: cheia
Studiu naţional după studiu naţional[3] au dat estimări ale homosexualităţii masculine, care se situează între 1% şi 3%. Proporţia lesbienelor în aceste studii este aproape întotdeauna mai mică, de obicei jumătate faţă de cea a homosexualilor. Deci, per total, poate că 2% dintre adulţi practicau regulat homosexualitatea. Dar ei sunt responsabili pentru între 20% şi 40% dintre toate molestările copiilor.
Molestarea copilului nu trebuie să fie privită cu superficialitate. Oficialii de la o facilitate care slujeşte 1500 de tineri fugari în fiecare an, estimează că aproximativ jumătate dintre băieţi au fost abuzaţi homosexual, iar 90% dintre fete au fost abuzate heterosexual.[27] Investigarea celor care suferă de o boală mintală cronică severă, implică molestarea copilului ca o cauză primară (45% dintre pacienţii lui Biagras ş.a.[28] au fost abuzaţi homosexual).
Dacă 2% din populaţie este responsabilă pentru între 20% şi 40% din ceva atât de dureros social şi personal, precum molestarea copilului, ceva trebuie să fie îngrozitor de greşit cu cei 2%. Nu fiecare homosexual este un molestator de copii. Dar destui homosexuali molestează cu adevărat copii, deci riscul ca un homosexual să molesteze un copil este de la 10 la 20 de ori mai mare faţă de cel al un heterosexual.
Scopurile mişcării homosexuale
Mişcarea homosexuală este hotărâtă să caute legitimarea sexului homosexual copil-adult. În 1987, Jurnalul Homosexualităţii – publicaţia erudită a mişcării drepturilor homosexuale – a publicat Pedofilia şi mişcarea homosexuală.[29] Autorul Theo Sandfort a detaliat eforturile homosexuale de a pune capăt „opresiunii împotriva pedofiliei”. În 1980, cea mai mare organizaţie homosexuală olandeză (COC) „a adoptat poziţia că liberalizarea pedofiliei trebuie să fie privită ca o problemă homosexuală… [şi că] vârsta consimţământului ar trebui să fie abolită… Prin recunoaşterea afinităţii între homosexualitate şi pedofilie, COC a făcut cât se poate de posibil să fie mai uşor pentru adulţii homosexuali să devină mai sensibili la dorinţele erotice ale membrilor mai tineri ai sexului lor, extinzând astfel identitatea homosexuală.”
În 1990, COC a obţinut o victorie semnificativă: coborârea vârstei consimţământului pentru sexul homosexual în Olanda la 12 ani (cu excepţia obiecţiei părinţilor, în care caz urcă la 15 ani).[30] În SUA şi Canada, Asociaţia Nord-Americană pentru Iubirea dintre Bărbaţi şi Băieţi mărşăluieşte cu mândrie în multe parade homosexuale, cu scopul declarat de a îndepărta barierele din calea sexului bărbat-băiat. Observaţi expresiile „oprimarea pedofiliei” şi „liberalizarea pedofiliei”. Este clar că cei care susţin legalizarea sexului între adulţi şi copii intenţionează să argumenteze că o asemenea conduită este un „drept civil”, care merită aceleaşi protecţii legale acordate altor minorităţi. O mare proporţie a americanilor privesc argumentul respectiv doar ca un pretext pentru a le da „atacatorilor sexuali” domnie liberă, pentru a profita de copii vulnerabili.
Concluzie
Nu numai că mişcarea pentru drepturile homosexualilor este sinceră în dorinţa sa de a legitima sexul cu copii, dar luând în calcul fie rapoarte despre molestare în publicul larg, fie condamnări pedofile sau atacuri profesor-elev, există o asociere puternică, disproporţionată, între molestarea copilului şi homosexualitate. Afirmaţia lui Ann Landers, că homosexualii molestează copiii la o rată care nu este mai înaltă decât cea cu care o fac heterosexualii, nu este adevărată. Pretenţia liderilor homosexuali şi a Asociaţiei Americane de Psihologie, că un homosexual este mai puţin predispus decât un heterosexual să molesteze copii, este evident falsă.
Referinţe
[1] Daily Oklahoman (1992) 2 octombrie.
[2] Paul (1982) În Paul, Weinrich, Gonsiorck, & Hotvedt (editori) Homosexuality: social, psychological, and biological issues. Beverly Hills, CA: Sage, p. 302.
[3] Muir (1993) Homosexuals and the 10% fallacy. Wall Street Journal, 31 martie.
[4] Cameron ş.a. (1986) Child molestation and homosexuality. Psychological Reports 58:327-37.
[5] Siegal ş.a. (1987) The prevalence of childhood sexual assault. American Journal of Epidemiology 126:1141-53.
[6] Los Angeles Times (1985) 25-26 august.
[7] Schofield (1965) The sexual behaviour of young people. Boston: Little, Brown.
[8] Cameron (1985) Homosexual molestation of children/sexual interaction of teacher and pupil. Psychological Reports 57:1227-36.
[9] Freund ş.a. (1984) Pedophilia and heterosexuality vs. homosexuality. Journal of Sex & Marital Therapy 10:193-200.
[10] Boston Globe (1988) 8 august, citat de A. Bass.
[11] McGaghy (1971) Child molesting. Sexual Behavior 1:16-24.
[12] Eastern Psychological Association Convention (1991) Interviu cu Dr. Raymond A. Knight la prezentarea sa, Differential prevalence of personality disorders in rapists and child molesters. New York, 12 aprilie.
[13] Wasserman ş.a. (1986) Adolescent sex offenders: Vermont, 1984. Journal of the American Medical Association 255:181-2.
[14] Marshall ş.a. (1991) Early onset and deviant sexuality in child molesters. Journal of Interpersonal Violence 6:323-36.
[15] Bradford ş.a. (1988) The heterogeneity/homogeneity of pedophilia. Psychiatric Journal of the University of Ottawa 13:217-26.
[16] Walmsley & White (1979) Sexual Offences, Consent and Sentencing. Home Office Research Study, No. 54, London: HMSO p. 30-32.
[17] Rees & Usill (1956) They Stand Apart. New York: MacMillan, p. 28-29.
[18] Gebhard & Johnson (1979) The Kinsey Data: Marginal Tabulations of the 1938-1963 Interviews Conducted by the Institute for Sex Research. New York: Saunders.
[19] Bell & Weinberg (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women. New York: Simon & Schuster.
[20] Jay & Young (1979) The Gay Report. New York: Summit.
[21] O’Carroll (1982) Paedophilia: the Radical Case. Boston: Alyson, Dr. Edward Brongersma, citat de Tom O’Carroll.
[22] Abel ş.a. (1987) Self-reported sex crimes of non-incarcerated paraphiliacs. Journal of Interpersonal Violence 2:3-25.
[23] Gebhard & Johnson (1979) The Kinsey Data: Marginal Tabulations of the 1938-1963 Interviews Conducted by the Institute for Sex Research. New York: Saunders.
[24] Schofield (1965) Sociological Aspects of Homosexuality. Boston: Little, Brown.
[25] Hechinger & Hechinger (1978) Should homosexuals be allowed to teach? McCall’s 105(6).
[26] McGeorge (1964) Sexual assaults on children. Medical Science & the Law 4:245-53.
[27] Rubin (1988) Lucrare prezentată la al 24-lea Congres Internaţional de Psihologie din Sydney, Australia, august.
[28] Cameron ş.a. (1986) Child molestation and homosexuality. Psychological Reports 58:327-37.
[29] Muir (1993) Homosexuals and the 10% fallacy. Wall Street Journal, 31 martie.
[30] (1993) Interviu cu Paul Henkels, lucrător pe stradă cu tineretul din New Orleans, 27 ianuarie.
[31] Bigras ş.a. (1991) Severe paternal sexual abuse in early childhood and systematic aggression against the family and the institution. Canadian Journal of Psychiatry 36:527-29; Oates & Tong (1987) Sexual abuse of children: an area with room for professional reforms. Medical Journal of Australia 147:544-48.
[32] Sandfort (1987) Pedophilia and the gay movement. Journal of Homosexuality 13(3):89-107.
[33] Stonewall Union Reports (1991) februarie.
[Paul Cameron, Ph.D., Child Molestation and Homosexuality. Copyright © Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]
