Încetează să te condamni! Nu poţi să-ţi asumi răspunderea pentru alegerea pe care a făcut-o copilul tău. Renunţă la autocompătimire, realizează că nu există doar un factor care să constituie cauza de bază a homosexualităţii.
Nu încerca să dai sfaturi! Decât să joci rolul consilierului/psihologului, mai bine iubeşte-ţi şi acceptă-ţi necondiţionat copilul care se luptă cu identitatea sa.
Fă o „cutie a bucuriei”, o colecţie de versete şi poezii care te inspiră, care să te ajute să faci mai uşoare zilele când simţi instalându-se ceaţa depresiei.
Menţine deschise canalele de comunicare cu copilul tău – chiar şi atunci când a plecat de acasă. Dacă ai dat greş în confruntarea iniţială, întinde-i mâna cu dragoste, recunoscând că ai făcut o greşeală reacţionând exagerat. Concentrează-te ca să faci din căminul tău un loc plin de căldură şi de iubire pentru restul familiei tale.
Implică-te într-o biserică centrată pe laudă, într-un grup de rugăciune, în hobby-uri, în misiuni care folosesc înregistrările, în ajutorarea altor oameni în suferinţa lor. Aceasta îţi va muta atenţia în afara ta şi a suferinţei tale.
Laudă-L pe Domnul neîncetat, în ciuda circumstanţelor tale. Crede că El cunoaşte rezultatul final – şi va aduce binele din el.
Găseşte un prieten căruia să-i poţi împărtăşi gândurile tale, cu care să poţi râde sau plânge. Puterea pe care o primeşti în mod obişnuit de la prieteni este de nepreţuit.
Poartă-ţi mereu copilul în rugăciune! Aminteşte-ţi că Dumnezeu deţine controlul.
Agaţă o spatulă mare într-un loc vizibil, ca să-ţi aminteşti că mâna ta şi mâna lui Dumnezeu sunt singurele care te pot scoate din blocajul emoţional al autocompătimirii.
[Barbara Johnson, When Homosexuality Hits Your Home… Copyright © Barbara Johnson. Tradus şi publicat cu permisiune.]