Deloc! Intolerant, conform Dicţionarului Random House, se referă la „un refuz activ de a permite altora să aibă sau să pună în practică convingeri diferite de ale tale”. Noi nu interzicem nimănui să facă sau să creadă ceva. Recunoaştem că oamenii sunt liberi să facă şi să creadă ce vor.

În ton cu această libertate, noi oferim o alternativă – nu pentru că nu îi tolerăm, ci fiindcă vrem ca ei să cunoască întreaga paletă de opţiuni pe care o au la dispoziţie. Îi tolerăm pe cei care vor să rămână homosexuali; totuşi, aceasta nu înseamnă că vom păstra tăcerea faţă de cei care nu vor, ceea ce ar fi lipsă de iubire.

Adevărata toleranţă există numai într-un mediu unde există puncte de vedere diferite. Nu poţi avea toleranţă fără dezacord (altminteri nu ar fi nimic de tolerat). Iar dezacordul nu înseamnă intoleranţă. Noi facem doar cunoscut un punct de vedere alternativ, pe care oamenii să îl ia în considerare: eliberarea de homosexualitate printr-o relaţie cu Isus Cristos.

[Isn’t this site being intolerant? Copyright © Another Way Out. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Vindecarea de homosexualitate este un proces care se desfăşoară în timp. După cum ştim toţi, încetarea unui anumit tip de comportament nu înseamnă că dorinţele sau înclinaţiile către acel comportament vor înceta imediat. Deci „foştii homosexuali” pot să aibă atracţii sexuale permanente faţă de persoanele de acelaşi sex. Totuşi, când cauzele ascunse ale atracţiilor sunt rezolvate, de obicei sentimentele scad atât ca frecvenţă, cât şi ca intensitate.

[Are “ex-gays” just repressing their true feelings? Copyright © Another Way Out. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Niciun om care gândeşte limpede nu „se preface” că este homosexual. Stilul de viaţă pe care îl etalează acest comportament este deseori plin de minciuni, înşelăciune, singurătate, pericol, infidelitate, boală şi chiar moarte. Niciunul dintre cei care au biruit cu succes această dependenţă din viaţa sa nu a afirmat vreodată că a existat cineva care a pretins că era homosexual, fără să fi fost.

[Aren’t people who say they’ve changed just pretendending and were never gay? Copyright © CrossOver Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Dacă am accepta această premisă ca adevăr, atunci Isus Însuşi ar fi cu siguranţă cel mai mare „homofob” care a trăit vreodată! Nimeni nu neagă că Biblia a fost folosită pentru justificarea unor activităţi umane păcătoase. Dar aceasta nu are nimic de-a face cu Biblia şi cu ce spune ea, ci numai cu oamenii şi cu modul lor greşit de folosire a Bibliei. Homosexualii şi lesbienele pot găsi satisfacţie în relaţiile lor, dar nu există justificare spirituală pentru astfel de relaţii.

În plus, Biblia a fost scrisă pentru indivizi care aleg să Îl urmeze pe Isus şi care îşi supun de bunăvoie viaţa conducerii Lui. În acest fel, ne pierdem „drepturile” de a ne urma propriile dorinţe. Isus a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze” (Matei 16:24). Prin urmare, dacă cineva îşi asumă termenul incompatibil de „creştin homosexual”, este în conflict cu poruncile creştine de bază. Cine nu renunţă la o identitate păcătoasă nu poate să pretindă că Îl urmează pe Isus. Nu există model, prezumţie sau încurajare biblică pentru relaţiile homosexuale, indiferent de contextul relaţiei. Pur şi simplu dragostea nu este sinonimă cu exprimarea sexuală, ci mai degrabă exprimarea sexuală este un derivat, un beneficiu al dragostei aprobate divin, instituită la început de Dumnezeu Creatorul.

[Hasn’t the Bible been misinterpreted by homophobes who want to deny gay men and women the right to love each other in faithful, monogamous relationships? Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Cei care experimentează atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex au de făcut o alegere de o importanţă uriaşă. Cultura noastră ne spune că dacă ai atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex eşti homosexual şi că singura modalitate de a putea fi fericit este să adopţi o identitate homosexuală şi comportamentele corespunzătoare. Mulţi aleg această cale.

Dar există mii de oameni care au atracţii şi aleg să nu le dea curs. Ei nu îşi reprimă doar sentimentele, ci caută vindecarea şi schimbarea dintr-o varietate de motive. Cei mai mulţi caută schimbarea deoarece cred că Dumnezeu dezaprobă comportamentul homosexual. Un alt motiv este că au experimentat viaţa homosexuală şi au găsit-o foarte dezamăgitoare. Mulţi dintre cei care au atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex văd în propriile sentimente şi experienţe dovada că atracţiile homosexuale nu sunt naturale, ci sunt rezultatul unei traume sau confuzii.

Dacă experimentezi atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex în viaţa ta nu înseamnă că pentru tine există o singură alegere. Nu eşti obligat să fii homosexual.

[I feel attracted to people of the same gender. Does that mean I’m gay? Tradus şi publicat cu permisiune.]

Orice organizaţie, mică sau mare, cunoscută sau necunoscută, are în mod latent potenţialul de a amăgi şi de a răni. Acest lucru nu a fost niciodată mai evident ca în cazurile unor companii ca Enron şi Martha Stewart şi chiar al Bisericii Catolice. Au existat adăposturi pentru cei lipsiţi de locuinţe şi organizaţii care promovează paradele homosexuale, care au avut atitudini lipsite de etică. Desigur, aceasta nu exclude arbitrar toate organizaţiile pentru foştii homosexuali. Şi nici nu le face automat suspecte.

Au fost unii homosexuali răniţi de misiunile foştilor homosexuali? Da, este posibil. Dar la fel de mulţi oameni au fost răniţi şi afectaţi de adoptarea doctrinei homosexuale: „Dacă spui la toţi că eşti homosexual vei fi fericit.” Eu susţin alegerea. Aşa face şi Dumnezeu. El ne dă puterea de a alege. Dacă cineva a ajuns la concluzia că cel mai bine pentru sine este să fie homosexual sau lesbiană, atunci nu îl putem sili să-şi schimbe decizia. Tot ce putem face este să îl informăm despre consecinţele alegerii sale.

Misiunile foştilor homosexuali, întocmai ca echivalentele lor care slujesc alcoolicilor, dependenţilor de droguri, membrilor bandelor, prostituatelor, celor fără adăpost, mamelor necăsătorite şi altora asemenea, urmează acelaşi mandat creştin evanghelic, aşa cum a fost el dat de Cristos. Ele au o obligaţie – indiferent de obiecţiile politice sau sociale – să asculte de acea chemare.

Mulţi din mişcarea pro-homosexualitate arată cu satisfacţie cazuri izolate (precum John Paulk) sau poveşti irelevante, în încercarea de a zugrăvi o imagine amplă a eşecului misiunilor pentru schimbare. Asemenea tactici defăimătoare pur şi simplu nu rezistă la examinarea cea mai simplă şi mai logică.

Mii de studenţi au eşuat sau au căzut în toate tipurile de programe, şcoli şi instituţii. Unii dintre cei care au scris sau au condus programele au căzut ei înşişi în dizgraţie. Prin urmare, este extrem de ipocrit să se ajungă la astfel de concluzii cu privire la misiunile foştilor homosexuali, fără să se recunoască aceleaşi fenomene în alte organizaţii, chiar şi în cele homosexuale.

Adevărul este că dacă o persoană homosexuală se schimbă, atunci misiunea îşi face treaba.

[Aren’t exgay ministries misleading and hurtful to homosexuals? Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]