de Dr. Paul Cameron

Sumar

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Este violenţa domestică mai frecventă în parteneriatele homosexuale? Studiul Naţional al Familiilor despre Abuzul de Droguri făcut în 1996, bazat pe un eşantion aleatoriu de 12381 de adulţi cu vârste între 18 şi 59 de ani, a estimat că 828900 de bărbaţi şi 828678 de femei s-au angajat în homosexualitate în cele 12 luni dinainte. Studiile aleatorii au indicat că la un timp dat, 29% dintre bărbaţii homosexuali şi 32% dintre femeile homosexuale sunt în parteneriate de acelaşi sex. Studiul Naţional al Victimizării Criminale pentru perioada dintre 1993 şi 1999 a raportat că 0,24% dintre femeile căsătorite şi 0,035% dintre bărbaţii căsătoriţi au fost victime ale violenţei domestice anual, faţă de 4,6% dintre bărbaţii şi 5,8% dintre femeile care au raportat parteneriate de acelaşi sex. Violenţa domestică pare să fie mai frecvent raportată în parteneriatele de acelaşi sex, decât printre cei căsătoriţi.

Referinţe

Psychological Reports, 2003, 93, 410-416.

[Paul Cameron, Ph.D., Domestic Violence Among Homosexual Partners. Copyright © Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Alan Medinger

Alan Medinger

De înţeles, un mare număr de bărbaţi homosexuali au căutat un mod de a face faţă tragediei SIDA care să le permită să trăiască oarecum ca în trecut. Pentru a realiza acest lucru, şi-au pus speranţa într-un singur răspuns – sexul sigur. Poate, cu unele precauţii, SIDA ar fi evitată, iar viaţa ar continua aproape ca de obicei. Liderii comunităţii homosexuale, mass-media, bisericile, chiar şi Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Sănătate Publică din SUA avansează sexul sigur ca răspuns – singurul răspuns la epidemia de SIDA. Comunitatea homosexuală vrea cu disperare să creadă că sexul sigur va funcţiona, dar, în disperarea lor, s-ar putea să se afle seminţele unei noi tragedii.

Din multe motive, credem că sexul sigur nu va funcţiona; că în cel mai bun caz, doar va încetini tragicul tribut adus morţii plătit de comunitatea homosexuală.

Riscurile inerente în sexul sigur nu sunt spuse, pentru un număr de motive. Primul este buna şi vechea credinţă americană că putem să rezolvăm totul – chiar să avem tortul intact după ce mâncăm din el. Al doilea este că alternativa la sexul sigur nu este, de fapt, acceptabilă pentru o mare parte din populaţia noastră. Al treilea este refuzul multor lideri din comunitatea homosexuală de a fi dispuşi să privească realist stilul de viaţă homosexual, în special dacă înseamnă să piardă teren în eforturile de a dobândi acceptare pentru stilul de viaţă homosexual.

Convingerea noastră că sexul sigur nu va funcţiona nu se bazează pe meritele sau punctele slabe ale prezervativului, deşi ele ar trebui să fie luate în considerare, ci se bazează mai degrabă pe natura omului în general şi a bărbaţilor homosexuali în particular. Te rog să-mi acorzi câteva minute pentru a mă auzi – chiar dacă este un mesaj pe care nu vrei să-l auzi. În timp ce iei în considerare următoarele motive pentru care sugerăm că sexul sigur nu va funcţiona, ţine cont, cu sinceritate, de viaţa şi de comportamentul tău şi de viaţa şi de comportamentul celor mai apropiaţi prieteni ai tăi. Cântăreşte fiecare dintre următoarele puncte în funcţie de meritele sale, nu după ceea ce doreşti cu disperare să crezi.

1. Există o tendinţă mare spre promiscuitate în rândul homosexualilor de sex masculin. Homosexualii rareori au vrut să discute acest lucru, dar noi toţi ştim că este adevărat. Cel mai larg acceptat studiu cu privire la acest subiect (Bell şi Weinberg, 1978) a arătat că 43% dintre homosexualii masculini din San Francisco au estimat că au făcut sex cu mai mult de cinci sute de bărbaţi, 28%, cu mai mult de o mie. Putem să dezbatem cauzele, însă puţini dintre noi, cei care am fost activi din punct de vedere homosexual, se îndoiesc de statistici. În orice caz, sexul indică o cumplită predilecţie pentru dependenţa sexuală. Poate că el reflectă nevoile adânci, nesatisfăcute ale homosexualilor; poate este inerent în natura sexului la bărbaţi – dorinţa de a se implica sexual fără relaţie; poate că este totalmente din cauza refuzului societăţii de a sprijini relaţiile homosexuale stabile. Cauzele nu contează; ce contează este că un mare procent din populaţia homosexuală se lasă în voia unui stil de viaţă dependent de sex frecvent, un tipar de comportament la care va fi teribil de dificil să renunţe. Pentru mulţi bărbaţi homosexuali, reţinerea sexuală nu este o opţiune.
2. Există, de asemenea, visul relaţiei monogame, adesea evaziv. Chiar înainte de SIDA, majoritatea bărbaţilor homosexuali tânjeau după un tip căruia să-şi dedice viaţa, acel bărbat special cu care să se stabilească într-o relaţie permanentă, fidelă. Acum, mai mult ca oricând, se caută acest gen de relaţie şi ca o protecţie împotriva SIDA. Dar ştim ce se întâmplă de cele mai multe ori. Intri în acest gen de relaţie şi după trei sau şase luni, se destramă şi cauţi o altă relaţie permanentă. Dar cu fiecare nouă relaţie, vine un nou set de expuneri. Şi în cadrul fiecărei noi relaţii, de câte ori a înşelat el (sau tu)? Adevărat, există o motivaţie mult mai mare de a te stabili cu o persoană acum, dar dificultăţile de a găsi persoana nu s-au diminuat.
3. Trebuie să luăm în considerare caracterul „pasiunii”. Aici nu avem de-a face numai cu homosexuali; avem de-a face cu natura umană. Se pare că există o relaţie invers proporţională între cantitatea de interes sexual, excitare şi entuziasm şi capacitatea noastră de a folosi judecata sănătoasă. În febra pasiunii, bărbaţii au o predilecţie teribilă de a face lucruri prosteşti şi nechibzuite. Poate că ai ieşit în oraş fără intenţia unei legături, dar ai întâlnit pe cineva nou şi te-ai lăsat dus de val. Poate că tu şi partenerul tău aţi fost de acord să vă abţineţi de la anumite tipuri de sex sau să utilizaţi un prezervativ, dar în febra pasiunii aţi aruncat pe fereastră prudenţa şi comportamentul raţional. Lumea este plină de oameni ai căror părinţi au folosit prezervativul regulat – de cele mai multe ori.
4. Sexul este adesea însoţit de băutură sau droguri. Dacă bei, ia riscurile descrise şi multiplică-le de multe ori. În acest cadru, cele mai bune intenţii devin aproape lipsite de valoare.
5. „Nu mi se va întâmpla mie.” Omenirea are o notă de iraţionalitate care sfidează înţelegerea. Fumătorul de ţigări, şoferul care bea, homosexualii care îşi încearcă norocul doar de data aceasta, toţi acţionează pe baza fanteziei că nu li se va întâmpla lor. De multe ori, se întâmplă.
6. Un mare număr de bărbaţi homosexuali care au fost diagnosticaţi HIV pozitiv sunt încă activi sexual. Cei care nu au fost testaţi pozitiv sau nu au SIDA pot doar să îşi imagineze starea emoţională a celor care află că sunt infectaţi. Dar vedem răspunsurile: disperare, lipsă de speranţă, negare, fatalism. Unii se aruncă în activitatea homosexuală din răzbunare. Unii sunt cuprinşi de amărăciune. Nu îi condamn; cine ştie ce am face noi, dar mulţi care ştiu că sunt purtători ai virusului, sunt foarte activi sexual. Iar mulţi dintre cei copleşiţi de propria lor suferinţă nu-şi protejează partenerii.
7. Mulţi refuză să fie testaţi. De multe ori, celor care sunt cel mai susceptibili la a fi infectaţi, le este cel mai teamă să se testeze. Mulţi dintre ei sunt încă foarte activi sexual, uneori cu cinism, uneori din naivitate, uneori cu o atitudine de genul: „Oricum vom muri toţi.”

Toate acestea spun că sexul sigur, în cel mai bun caz, doar va încetini tributul către moarte şi suferinţă. Sexul sigur, dacă este utilizat, este oarecum eficient, dar o privire realistă aruncată asupra omului, a bărbaţilor homosexuali în particular şi, în special, asupra noastră, spune că vor fi prea multe ocazii când sexul sigur nu va fi folosit – iar acele ocazii, din următorii câţiva ani, te-ar putea costa viaţa.

Deci care este răspunsul? Este destul de evident, deşi, probabil, nu este ceea ce doreşti să auzi. Răspunsul este abstinenţa. Te rog, înainte de a arunca acest material, ia în considerare această opţiune. Poate că este singura care îţi va salva viaţa.

Acordă-ţi câteva minute şi ia în considerare următoarele:

1. Abstinenţa sexuală este posibilă. Că trebuie să facem sex este o idee destul de recentă. Desigur, omenirea nu trăieşte întotdeauna după standardul ei moral înalt, dar abstinenţa este posibilă pentru mulţi oameni.
2. Există de fapt unele lucruri foarte pozitive care se pot spune despre abstinenţă, în special pentru cei care au descoperit că nevoile sexuale le-au controlat viaţa. Să distrugi puterea comportamentului sexual dependent este extraordinar de eliberator – făcând ca o persoană să devină deschisă pentru noi tipuri de relaţii şi noi domenii de interes. Pentru atât de mulţi, ceea ce la început s-a crezut a fi libertate sexuală a devenit robie sexuală, iar abstinenţa a devenit singurul mod de a rupe robia.
3. Ca şi în cazul altor forme de viaţă cu comportament dominant, abstinenţa totală este mai uşoară decât reţinerea frecventă. Să luăm zilnic decizii cât de departe ne permitem să mergem, este mult mai dificil decât să luăm decizia cea mare de a încerca să trăim abstinent.
4. Deseori abstinenţa sexuală îi eliberează pe oameni pentru a descoperi nevoile care îi conduceau la sex, în primul rând nevoia de dragoste, susţinere şi intimitate, nevoi care au fost scurtcircuitate de doza sexuală frecventă. Recunoscând nevoile, persoana începe să caute noi modalităţi de a le împlini – forme care nu îi pun în pericol viaţa.
5. Abstinenţa este o cale extrem de greu de urmat, dar există oameni care te vor ajuta. Un mare număr de oameni din aceste organizaţii au descoperit că abstinenţa sexuală funcţionează.

Poate că este momentul în care trebuie să iei cea mai grea decizie pe care ai luat-o vreodată în viaţa ta. Acceptă să te ajute cineva care a păşit pe acest drum. Viaţa ta este preţioasă. Nu o irosi. În dorinţa ta disperată de a avea totul, nu lăsa ca iluzia sexului sigur să te atragă. Gândeşte-te la toate alternativele şi alege viaţa.

[Alan Medinger, An Urgent Message of Warning to Homosexual Men: The Safe Sex Illusion. Copyright © 1987 Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

O crimă şocantă

• Anul 2011 începe cu reportaje de ştiri despre crima cu „tirbuşon”: un tânăr de 21 de ani, de profesie model, îşi omoară iubitul – un activist homosexual portughez de 65 de ani, tăindu‑i testiculele cu un tirbuşon.
• Aberaţie şocantă? Eveniment unic? Sau parte a unui model?

Homosexualitatea şi violenţa nu sunt lucruri străine

• Primii şase clasaţi în topul criminalilor în serie din SUA au fost implicaţi în homosexualitate.
• Ultimii 5 ani: 22% din 2281 de bărbaţi homosexuali au raportat violenţă fizică homosexual-asupra-homosexual; 5,1% au raportat viol homosexual-asupra-homosexual.

Violenţă domestică disproporţionată

• Rapoartele anuale de violenţă domestică sunt în mod disproporţionat homosexuale.
• Adulţii căsătoriţi au raportat violenţa domestică: bărbaţi = 0,04%, femei = 0,24%
• Adulţii cu parteneri homosexuali au raportat violenţa domestică: homosexuali = 4,6%; lesbiene = 5,8%

Statisticile Centrului Canadian pentru Justiţie, 2004

• Anual homosexualii prezintă o probabilitate mai mare să raporteze că au fost violaţi, jefuiţi sau agresaţi.
• Homosexuali = 3,2%; heterosexuali = 1%

Referinţe

Greenwood ş.a. (2002), Battering victimization among a probability-based sample of men who have sex with men. American Journal Public Health 92:1964-1969.

Rennison C. M. (2001), Intimate partner violence and age of victim, 1993-99. Bureau of Justice Statistics, Special Report, NCJ 187635.

Beauchamp D. L. (2008), Sexual orientation and victimization: 2004. Canadian Centre for Justice Statistics.

[Are Homosexuality and Violence Linked? Copyright © 2012 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Studiu realizat de Guvernul SUA pe 12381 de adulţi, 1996

• 1,2% dintre respondenţi au afirmat că au făcut sex homosexual în anul precedent.

Rapoarte mass-media cu privire la violul şi uciderea copiilor, 1980-2005

• Un număr de 718 criminali-violatori în lumea occidentală;
• Cel puţin 914 copii sau adolescenţi au devenit victime (73%, în vârstă de 12 ani sau mai puţin);
• 30% dintre infractori au fost implicaţi în viol sau comportament brutal homosexual.

Referinţe

Cameron, P., Thomass L., Cameron K., (2006) Homosexual Sex as Harmful as Drug Abuse, Prostitution, or Smoking.

Cameron, P. (2007) Do Those Who Engage in Homosexual Sex More Frequently Rape and Murder the Underage? A Test of Traditional Morality.

[Are homosexuals likelier to be criminals? Copyright © Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Titlurile de pe prima pagină au strigat şi chiar Radioul Public Naţional s-a lăudat: chiar şi în centrul metropolei, SIDA poate fi prevenită!

Imaginaţi-vă, pentru mai puţin de 300 $ de persoană, negrii şi hispanicii din centrul metropolei pot fi „învăţaţi să folosească prezervative” şi, prin urmare, să nu ajungă la SIDA. Dacă este adevărat, este mare lucru. Dar realitatea nu se potriveşte cu retorica.

Iată care a fost planul. Separă-i pe cei care vin la clinicile BTS [boli cu transmitere sexuală, n. trad.] în grupuri mici, de la 5 la 15 persoane. Cere fiecărei persoane să participe la 7 şedinţe de 90-120 de minute, de două ori pe săptămână, despre prevenirea/reducerea riscului SIDA. La aceste şedinţe, fă ca liderii şi alţi membri ai grupului să pună presiune asupra participanţilor să se ferească, să folosească prezervative, să folosească ace curate etc. Lasă doar ca grupul de control să meargă la o şedinţă de o oră care prezintă o înregistrare video despre prevenirea SIDA. Apoi, în următorul an, evaluează participanţii la studiu în luna a treia, în luna a şasea, în luna a douăsprezecea, pentru: 1) afirmaţii autoraportate despre folosirea prezervativului în cele 90 de zile dinaintea interviului, 2) numai pentru bărbaţi, BTS, aşa cum sunt ele indicate pe diagrama lor de la clinica BTS şi 3) în a douăsprezecea lună de urmărire, testarea prevalenţei clamydiei şi gonoreei în proba de urină.

Aproximativ 1850 de persoane au fost implicate, atât în grupul experimental, cât şi în cel de control. Dacă participanţii au fost plătiţi sau nu, nu este clar, dar numărul mediu de şedinţe de „stimulare” (numite „fă sex”) pe care le-a urmat grupul experimental a fost de 5,2, iar 63% au participat la 6 sau 7 şedinţe.

Rezultatele?

La fiecare dintre cele 3 evaluări, grupul experimental a afirmat că foloseau prezervativele mai des decât grupul de control. În timp ce statistic erau semnificative, diferenţele nu erau enorme. Numărul mediu de „acte sexuale neprotejate” pretins în cea de a 12-a lună de evaluare a fost de 16,7 pentru cei din grupul de control, de 13,2 pentru cei din grupul experimental care au urmat 5 sau mai puţine şedinţe şi de 11,2 pentru cei din grupul experimental care au urmat 6 sau 7 şedinţe. Grupul experimental a pretins, de asemenea, mai puţine simptome sugestive pentru BTS.

Dacă avem încredere în ceea ce spun oamenii cu privire la aceste probleme, este un succes moderat. Măsurătorile obiective însă nu au fost o veste bună pentru investigatori.

Când este vorba de BTS, aşa cum sunt ele indexate de diagramele clinicilor BTS, nu a existat nicio diferenţă între grupul experimental şi cel de control. Aproximativ 9% din fiecare grup au contractat o BTS de-a lungul anului. Investigatorii au găsit într-adevăr că gonoreea era mai puţin comună la bărbaţii din grupul experimental (1%) decât la bărbaţii din grupul de control (2%), pe diagramele BTS. Dar testul de urină din luna a 12-a nu a găsit diferenţe semnificative statistic între grupuri, în ceea ce priveşte gonoreea sau clamydia.

Deci ceea ce avem este un studiu destul de important, care a generat rezultate slabe sau niciun rezultat. Întocmai ca studiul francez din 1991, care nu a găsit niciun efect al educaţiei publice cu privire la SIDA asupra ratelor BTS (Raportul Institutului pentru Cercetarea Familiei, iunie-septembrie 1991), acest studiu a găsit cel mult un „indiciu infim”, că un efort destul de intens într-un grup mic ar putea reduce de fapt BTS.

În timp ce autorii au argumentat că se poate avea încredere în oameni că „spun adevărul” despre felul cum utilizează prezervativul, Institutul pentru Cercetarea Familiei este sceptic. Dar dacă autorii au avut dreptate, atunci gândiţi-vă ce nu au găsit. În contrast cu o mică corelaţie raportată între participarea la mai multe şedinţe de stimulare şi utilizarea autoraportată a prezervativului, nu a existat niciun raport despre vreo corelaţie între utilizarea prezervativului autoraportată şi BTS-uri.

De ce nu? Aparent nu a existat o asemenea corelaţie. Această lipsă de rezultate face o gaură în teoria prezervativului, cu privire la prevenirea BTS. Trebuie să ne întrebăm dacă convingerea despre eficacitatea prezervativelor ţine de ştiinţă sau de credinţă.

Referinţe

NIMH. Multisite HIV prevention trial group. The NIMH multisite HIV prevention trail: reducing HIV sexual risk behavior. Science, 1998, 280, 1889-1894.

[FRR Sep 1998 – Success in Preventing AIDS? Not Really. Copyright © 1998 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Dr. Paul Cameron şi Dr. Kirk Cameron

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Sumar

Studiul „decisiv” pe adulţi din 1994 al Universităţii din Chicago a estimat homosexualitatea printre bărbaţi la 2,8%, iar printre femei de 1,4%. Corectate pentru excluderea celor cu vârsta de peste 59 de ani, estimările ar trebui să fie 2,3% şi 1,2%.

Referinţe

Psychological Reports, 1998, 82, 861-862.

[Paul Cameron, Ph.D., Kirk Cameron, Ph.D., “Definitive” University of Chicago Sex Survey Overestimated Prevalence of Homosexual Identity. Copyright © 2006 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]