de Alan Medinger

Alan Medinger

De înţeles, un mare număr de bărbaţi homosexuali au căutat un mod de a face faţă tragediei SIDA care să le permită să trăiască oarecum ca în trecut. Pentru a realiza acest lucru, şi-au pus speranţa într-un singur răspuns – sexul sigur. Poate, cu unele precauţii, SIDA ar fi evitată, iar viaţa ar continua aproape ca de obicei. Liderii comunităţii homosexuale, mass-media, bisericile, chiar şi Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Sănătate Publică din SUA avansează sexul sigur ca răspuns – singurul răspuns la epidemia de SIDA. Comunitatea homosexuală vrea cu disperare să creadă că sexul sigur va funcţiona, dar, în disperarea lor, s-ar putea să se afle seminţele unei noi tragedii.

Din multe motive, credem că sexul sigur nu va funcţiona; că în cel mai bun caz, doar va încetini tragicul tribut adus morţii plătit de comunitatea homosexuală.

Riscurile inerente în sexul sigur nu sunt spuse, pentru un număr de motive. Primul este buna şi vechea credinţă americană că putem să rezolvăm totul – chiar să avem tortul intact după ce mâncăm din el. Al doilea este că alternativa la sexul sigur nu este, de fapt, acceptabilă pentru o mare parte din populaţia noastră. Al treilea este refuzul multor lideri din comunitatea homosexuală de a fi dispuşi să privească realist stilul de viaţă homosexual, în special dacă înseamnă să piardă teren în eforturile de a dobândi acceptare pentru stilul de viaţă homosexual.

Convingerea noastră că sexul sigur nu va funcţiona nu se bazează pe meritele sau punctele slabe ale prezervativului, deşi ele ar trebui să fie luate în considerare, ci se bazează mai degrabă pe natura omului în general şi a bărbaţilor homosexuali în particular. Te rog să-mi acorzi câteva minute pentru a mă auzi – chiar dacă este un mesaj pe care nu vrei să-l auzi. În timp ce iei în considerare următoarele motive pentru care sugerăm că sexul sigur nu va funcţiona, ţine cont, cu sinceritate, de viaţa şi de comportamentul tău şi de viaţa şi de comportamentul celor mai apropiaţi prieteni ai tăi. Cântăreşte fiecare dintre următoarele puncte în funcţie de meritele sale, nu după ceea ce doreşti cu disperare să crezi.

1. Există o tendinţă mare spre promiscuitate în rândul homosexualilor de sex masculin. Homosexualii rareori au vrut să discute acest lucru, dar noi toţi ştim că este adevărat. Cel mai larg acceptat studiu cu privire la acest subiect (Bell şi Weinberg, 1978) a arătat că 43% dintre homosexualii masculini din San Francisco au estimat că au făcut sex cu mai mult de cinci sute de bărbaţi, 28%, cu mai mult de o mie. Putem să dezbatem cauzele, însă puţini dintre noi, cei care am fost activi din punct de vedere homosexual, se îndoiesc de statistici. În orice caz, sexul indică o cumplită predilecţie pentru dependenţa sexuală. Poate că el reflectă nevoile adânci, nesatisfăcute ale homosexualilor; poate este inerent în natura sexului la bărbaţi – dorinţa de a se implica sexual fără relaţie; poate că este totalmente din cauza refuzului societăţii de a sprijini relaţiile homosexuale stabile. Cauzele nu contează; ce contează este că un mare procent din populaţia homosexuală se lasă în voia unui stil de viaţă dependent de sex frecvent, un tipar de comportament la care va fi teribil de dificil să renunţe. Pentru mulţi bărbaţi homosexuali, reţinerea sexuală nu este o opţiune.
2. Există, de asemenea, visul relaţiei monogame, adesea evaziv. Chiar înainte de SIDA, majoritatea bărbaţilor homosexuali tânjeau după un tip căruia să-şi dedice viaţa, acel bărbat special cu care să se stabilească într-o relaţie permanentă, fidelă. Acum, mai mult ca oricând, se caută acest gen de relaţie şi ca o protecţie împotriva SIDA. Dar ştim ce se întâmplă de cele mai multe ori. Intri în acest gen de relaţie şi după trei sau şase luni, se destramă şi cauţi o altă relaţie permanentă. Dar cu fiecare nouă relaţie, vine un nou set de expuneri. Şi în cadrul fiecărei noi relaţii, de câte ori a înşelat el (sau tu)? Adevărat, există o motivaţie mult mai mare de a te stabili cu o persoană acum, dar dificultăţile de a găsi persoana nu s-au diminuat.
3. Trebuie să luăm în considerare caracterul „pasiunii”. Aici nu avem de-a face numai cu homosexuali; avem de-a face cu natura umană. Se pare că există o relaţie invers proporţională între cantitatea de interes sexual, excitare şi entuziasm şi capacitatea noastră de a folosi judecata sănătoasă. În febra pasiunii, bărbaţii au o predilecţie teribilă de a face lucruri prosteşti şi nechibzuite. Poate că ai ieşit în oraş fără intenţia unei legături, dar ai întâlnit pe cineva nou şi te-ai lăsat dus de val. Poate că tu şi partenerul tău aţi fost de acord să vă abţineţi de la anumite tipuri de sex sau să utilizaţi un prezervativ, dar în febra pasiunii aţi aruncat pe fereastră prudenţa şi comportamentul raţional. Lumea este plină de oameni ai căror părinţi au folosit prezervativul regulat – de cele mai multe ori.
4. Sexul este adesea însoţit de băutură sau droguri. Dacă bei, ia riscurile descrise şi multiplică-le de multe ori. În acest cadru, cele mai bune intenţii devin aproape lipsite de valoare.
5. „Nu mi se va întâmpla mie.” Omenirea are o notă de iraţionalitate care sfidează înţelegerea. Fumătorul de ţigări, şoferul care bea, homosexualii care îşi încearcă norocul doar de data aceasta, toţi acţionează pe baza fanteziei că nu li se va întâmpla lor. De multe ori, se întâmplă.
6. Un mare număr de bărbaţi homosexuali care au fost diagnosticaţi HIV pozitiv sunt încă activi sexual. Cei care nu au fost testaţi pozitiv sau nu au SIDA pot doar să îşi imagineze starea emoţională a celor care află că sunt infectaţi. Dar vedem răspunsurile: disperare, lipsă de speranţă, negare, fatalism. Unii se aruncă în activitatea homosexuală din răzbunare. Unii sunt cuprinşi de amărăciune. Nu îi condamn; cine ştie ce am face noi, dar mulţi care ştiu că sunt purtători ai virusului, sunt foarte activi sexual. Iar mulţi dintre cei copleşiţi de propria lor suferinţă nu-şi protejează partenerii.
7. Mulţi refuză să fie testaţi. De multe ori, celor care sunt cel mai susceptibili la a fi infectaţi, le este cel mai teamă să se testeze. Mulţi dintre ei sunt încă foarte activi sexual, uneori cu cinism, uneori din naivitate, uneori cu o atitudine de genul: „Oricum vom muri toţi.”

Toate acestea spun că sexul sigur, în cel mai bun caz, doar va încetini tributul către moarte şi suferinţă. Sexul sigur, dacă este utilizat, este oarecum eficient, dar o privire realistă aruncată asupra omului, a bărbaţilor homosexuali în particular şi, în special, asupra noastră, spune că vor fi prea multe ocazii când sexul sigur nu va fi folosit – iar acele ocazii, din următorii câţiva ani, te-ar putea costa viaţa.

Deci care este răspunsul? Este destul de evident, deşi, probabil, nu este ceea ce doreşti să auzi. Răspunsul este abstinenţa. Te rog, înainte de a arunca acest material, ia în considerare această opţiune. Poate că este singura care îţi va salva viaţa.

Acordă-ţi câteva minute şi ia în considerare următoarele:

1. Abstinenţa sexuală este posibilă. Că trebuie să facem sex este o idee destul de recentă. Desigur, omenirea nu trăieşte întotdeauna după standardul ei moral înalt, dar abstinenţa este posibilă pentru mulţi oameni.
2. Există de fapt unele lucruri foarte pozitive care se pot spune despre abstinenţă, în special pentru cei care au descoperit că nevoile sexuale le-au controlat viaţa. Să distrugi puterea comportamentului sexual dependent este extraordinar de eliberator – făcând ca o persoană să devină deschisă pentru noi tipuri de relaţii şi noi domenii de interes. Pentru atât de mulţi, ceea ce la început s-a crezut a fi libertate sexuală a devenit robie sexuală, iar abstinenţa a devenit singurul mod de a rupe robia.
3. Ca şi în cazul altor forme de viaţă cu comportament dominant, abstinenţa totală este mai uşoară decât reţinerea frecventă. Să luăm zilnic decizii cât de departe ne permitem să mergem, este mult mai dificil decât să luăm decizia cea mare de a încerca să trăim abstinent.
4. Deseori abstinenţa sexuală îi eliberează pe oameni pentru a descoperi nevoile care îi conduceau la sex, în primul rând nevoia de dragoste, susţinere şi intimitate, nevoi care au fost scurtcircuitate de doza sexuală frecventă. Recunoscând nevoile, persoana începe să caute noi modalităţi de a le împlini – forme care nu îi pun în pericol viaţa.
5. Abstinenţa este o cale extrem de greu de urmat, dar există oameni care te vor ajuta. Un mare număr de oameni din aceste organizaţii au descoperit că abstinenţa sexuală funcţionează.

Poate că este momentul în care trebuie să iei cea mai grea decizie pe care ai luat-o vreodată în viaţa ta. Acceptă să te ajute cineva care a păşit pe acest drum. Viaţa ta este preţioasă. Nu o irosi. În dorinţa ta disperată de a avea totul, nu lăsa ca iluzia sexului sigur să te atragă. Gândeşte-te la toate alternativele şi alege viaţa.

[Alan Medinger, An Urgent Message of Warning to Homosexual Men: The Safe Sex Illusion. Copyright © 1987 Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]