de Heather Elizabeth Peterson

Una dintre cele câteva opţiuni disponibile pentru creştinii pedofili sunt programele de recuperare sexuală oferite de organizaţiile foştilor homosexuali. Deşi astfel de programe sunt orientate în primul rând înspre eliminarea dorinţelor homosexuale, organizaţiile foştilor homosexuali sunt uneori de acord să îi ajute pe pedofilii care vor să-şi schimbe dorinţele.

Robert Van Domelen, care a executat o sentinţă de trei ani în închisoare pentru molestarea copilului, este acum Director la Broken Yoke Ministries, o organizaţie a foştilor homosexuali care oferă ajutor delincvenţilor sexuali şi celor care le slujesc. El spune că are cunoştinţă despre un singur program denominaţional pentru adulţii atraşi de minori. Aşa stând lucrurile, el crede că creştinii care simt asemenea atracţii trebuie să caute asistenţă prin alte canale: să le spună celor în care au încredere, să se alăture unui grup creştin pentru bărbaţi, să primească consiliere privată de la un terapeut creştin.

Grupurile de suport rămân rare, spune el. „O problemă majoră este confidenţialitatea individului şi nu este probabil ca cineva să se întâlnească cu grupurile de suport prezentate în Pagini Aurii. Dacă va vrea Dumnezeu, va veni o zi când se va întâmpla asta, iar această problemă va putea fi abordată cu aceeaşi speranţă realistă ca în cazul celor care se luptă cu alcoolul şi/sau cu adicţiile/compulsiile chimice.”

Domnul Van Domelen spune că vede „paralele uimitoare de vindecare” între adulţii atraşi de copii şi „cei care se luptă cu atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex”, şi spune că prea adesea, cei din lumea medicală adoptă modul de gândire standard: „Nu se poate vindeca.”

El adaugă: „Pentru cineva ca mine, există convingerea că schimbarea poate avea loc, prin Dumnezeu şi prin instrumentele pe care le alege El, care motivează continuu.”

Simon devenea tot mai speriat de sentimentele lui sexuale.

„Aproape toată viaţa am știut că sunt atras sexual de fetiţe”, spune Simon, un german care de-abia a împlinit douăzeci de ani. „La scurt timp după pubertate, am observat că fetele de care eram atras erau la fel de mici cum eram eu cu câţiva ani în urmă. Faptul că am găsit oameni care mi-au împărtăşit sentimentele, m-a făcut să-mi trăiesc sentimentele în legalitate (în acele vremuri, revistele cu copii nuzi erau accesibile în mod liber).”

După descoperirea internetului totuşi, Simon spune că a devenit obsedat de colecţionarea imaginilor. „Cu cât încercam să-mi satisfac nevoile, cu atât mai puternice deveneau ele şi cu atât mai pervertite”, spune el. „Ca să obţin satisfacţie, aveam nevoie de imagini tot mai explicite şi mai extreme. Dar dintr-odată, a venit un moment când am observat că nu mai exista fotografie care să mă poată satisface. Acela a fost momentul în care am observat că mai exista un singur mod de a obţine următoarea „doză” (o doză de care aveam nevoie întocmai ca un dependent de droguri)… Acela a fost momentul în care mi s-a făcut frică de mine însumi şi de preferinţa mea [sexuală]. Cumva, am scris «pedofil» (în germană) pe Yahoo şi am primit ca al treilea link Baumstark, salvarea vieţii mele!”

Baumstark-online era pe atunci singurul site creştin pentru pedofili. Introducerea site-ului explică cum baumstark este un cuvânt inventat, care înseamnă „puternic ca un copac”; el derivă din textul din Ieremia 17:7-8: „Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod.”

„Nu este intenţia acestor pagini să promoveze ideologia creştină”, spune introducerea. „Vrem doar să încercăm să ajutăm, prin modul nostru creştin de a vedea lucrurile. Încercăm să oferim suport, dacă sunt întrebări, probleme, crize şi încercăm să… dăm ajutor, pentru a găsi o cale de a trăi cu preferinţele pedofile în mod responsabil.”

Baumstark a fost înfiinţat în iulie 1997 de reverendul Andreas Mulack, un slujitor protestant german, care şi-a început misiunea pentru pedofili într-o manieră neobişnuită.

„Când a avut prima oară acces la internet, a căutat prin forumuri şi a văzut pornografie cu copii, şi a devenit îngrozitor de supărat şi plin de ură”, explică Simon. „A început să îi vâneze pe oamenii care le făceau asemenea lucruri copiilor. Mai târziu a încercat să discute cu oamenii care citesc şi care scriu grupurilor, pentru a reuși să afle cum ajung oamenii să facă așa ceva. Destul timp nu a primit răspuns. Dar dintr-odată căsuţa lui electronică a fost plină că e-mailuri – toate, răspunsuri la postările lui. Conţinuturile erau în principal exprimări ale durerii. Oamenii îi spuneau că nu au fost întrebaţi dacă le plăcea să simtă în acel mod şi că cei mai mulţi suferă cu adevărat din cauza suferinţei lor. A venit și un e-mail în care un pedofil i-a povestit toată viaţa lui: sentimentele pe care le-a observat dintr-odată, inabilitatea de a-şi înţelege și de a-și accepta propriile sentimente, înţelegerea greşită pe care o arată societatea, ascunderea dragostei pe care o simțea (!) şi ura pe care a perceput-o.

Acel e-mail arăta atât de multă disperare, încât durea cu adevărat, iar Andreas a început să simtă milă pentru cei pe care tocmai începuse să-i urască. Deci a văzut că cei mai mulţi dintre ei aveau nevoie de ajutor şi îl căutau cu disperare. Şi s-a gândit la Isus, care nu Se afla niciodată în compania oamenilor religioşi, ci Se afla în compania vameşilor păcătoşi. Deci a văzut că acesta este înţelesul faptului de a fi creştin: «Fii cu cei care au nevoie de tine.»”

Simon spune că Baumstark i-a schimbat viaţa. Acum el ajută la administrarea bordului de discuţii PedoForum, unde postează pedofili, atât creştini, cât şi necreştini. Forumul le urează bun-venit şi non-pedofililor care „sunt interesaţi de cei afectaţi de pedofilie şi de posibilitatea de a-i înţelege”. Câteva pagini ale site-ului sunt consacrate resurselor creştine; în septembrie, Baumstark a început Forum Christen und Pädophilie (Forumul Pedofilul Creştin), dar cei mai mulţi pedofili au preferat să continue să posteze pe bordul principal de discuţii.

„Fără acest site aş fi înnebunit, aş fi mers la închisoare sau m-aş fi omorât!”, spune Simon. „Numai încercând să ajung la o înţelegere a subiectului şi încetând să mă izolez, am fost capabil să evit ce era mai rău. Acum am învăţat să mă ocup de preferinţa mea, fără să-mi pierd controlul asupra mea şi a sexualităţii mele… Lucrând la acest site, sunt foarte fericit că pot să dau înapoi măcar puţin din binele pe care l-am primit. Încerc să îi ajut pe cei care se află într-o situaţie similară cu cea în care eram eu. Iar Baumstark rămâne una din resursele majore ale tăriei mele de a trăi.”

[Extras din Heather Elizabeth Peterson, Christian Pedophiles Form Online Support Groups. Copyright © 1998 Heather Elizabeth Peterson. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.helping-people.info.]

Pedofil

Un pedofil este un individ de 16 ani sau mai în vârstă, care este atras sexual, în principal sau exclusiv, de copii care nu au ajuns la pubertate (fete de 10 ani sau mai puţin, băieţi de 11 ani sau mai puţin, în medie).^{[1][2][3][4][5]} Copilul prepuber trebuie să fie cu cel puţin 5 ani mai mic decât individul respectiv, în cazul pedofililor adolescenţi, înainte ca atracţia să poată fi diagnosticată ca pedofilie.^[1]

Din punct de vedere medical, condiţia este numită „pedofilie” şi este clasificată de Asociaţia de Psihiatrie Americană ca tulburare mintală.^[1][6] Unii dintre cei care suferă de pedofilie fac sex cu copii şi folosesc copiii într-un mod sexual. Aceasta se defineşte ca „abuz sexual asupra copilului”, deoarece copiii sunt definiţi ca incapabili să fie cu adevărat de acord cu actele sexuale cu un adult. Unii adulţi au sentimente pedofile, dar nu le dau curs abuzând sexual copii. Unii adulţi care nu sunt pedofili, comit abuz sexual asupra copiilor.

Nu toţi pedofilii simt sau acţionează în acelaşi mod. Din anii 1880, psihologii au studiat şi au arătat că pedofili diferiţi pot să acţioneze în moduri diferite:^[7]

• Unii pedofili sunt atraşi sexual numai de copiii prepuberi. Ei sunt numiţi pedofili exclusivi.
• Unii pedofili au o preferinţă sexuală pentru copiii prepuberi, dar sunt atraşi sexual şi de adulţi. Ei sunt numiţi pedofili preferenţiali.
• Unii adulţi care preferă partenerii sexuali adulţi, sunt atraşi sexual şi de copiii prepuberi.

Adulţii a căror atracţie sexuală este față de copiii prepuberi, sunt numiţi în sensul strict al cuvântului hebefili, nu pedofili. Adulţii a căror atracţie sexuală primară este față de tinerii a căror vârstă se încadrează între mijlocul şi sfârşitul adolescenţei, sunt numiţi în sensul strict al cuvântului efebofili, dar efebofilia nu este considerată anormală de profesioniştii în sănătate mintală.

Referitor la pedofilii care comit abuz sexual asupra copilului, unele studii au arătat că pedofilii atraşi doar de copii pot să abuzeze mai mulţi copii decât pedofilii care au şi parteneri sexuali adulţi.^[8][9]

Cei care abuzează copii sunt adesea cunoscuţi de ei – precum părinţi, alte rude şi prieteni – şi nu sunt străini.^[10] Un studiu făcut de cercetători a găsit că jumătate dintre adulţii condamnaţi pentru abuz sexual al copilului în afara familiei lor îşi abuzau sexual şi proprii copiii.^[11]

Este ceva răspândit?

Cercetătorii medicali nu cunosc câţi indivizi din populaţie sunt pedofili.^[12] Aceasta fiindcă este greu de studiat sentimentele şi dorinţele oamenilor, dacă nu le exteriorizează. În general, singurii pedofili care pot fi studiaţi sunt cei care au încălcat legea şi au fost prinşi şi condamnaţi pentru abuz sexual al copilului. Un al doilea motiv este că, atunci când un adult sau un adolescent abuzează sexual un copil, oamenii adesea îl numesc pe abuzator „pedofil”, dar este posibil ca abuzul să se fi întâmplat dintr-un motiv diferit, precum indisponibilitatea unui partener adult. În general, experţii definesc un individ ca pedofil numai dacă este atras sexual, în principal sau exclusiv, de copii prepuberi.^[2][3][4][5] Dacă un individ abuzează sexual un copil prepuber pentru a-l înspăimânta sau pedepsi, de exemplu, atunci este posibil să nu fie vorba de un comportament cu adevărat pedofil. Unele surse, precum Clinica Mayo, raportează că cele mai multe abuzuri sexuale asupra copiilor prepuberi sunt comise de pedofili,^[13] în timp ce alte studii raportează că cei mai mulţi dintre cei care abuzează sexual copii nu sunt pedofili.^[14] Un alt studiu a estimat procentajul pedofililor a fi între 12-20%.^[14]

În anul 2008, majoritatea medicilor credeau că pedofilia nu poate fi vindecată.^[16] Abordarea curentă în tratarea pedofililor încearcă să le schimbe comportamentul. Ea nu le schimbă atracţia sexuală. Prin folosirea acestui tratament, se crede că se poate preveni ca unii delincvenţi sexuali să comită noi delicte.^[17]

Referinţe

^[1] Diagnostic Criteria For Pedophilia (PDF). APA statement. American Psychiatric Association. June 17, 2003.

^[2] Seto Michael C. (2009) Pedophilia. Annual Review of Clinical Psychology 5:391-407.

^[3] Edwards, M. (1997) Treatment for Paedophiles; Treatment for Sex Offenders. Paedophile Policy and Prevention, Australian Institute of Criminology Research and Public Policy Series (12), 74-75.

^[4] Blaney, Paul H.; Millon, Theodore (2009). Oxford Textbook of Psychopathology (Oxford Series in Clinical Psychology) (2nd ed.). Oxford University Press, USA. p. 528. ISBN 0-19-537421-5. Some cases of child molestation, especially those involving incest, are committed in the absence of any identifiable deviant erotic age preference.

^[5] Studer Lea H., Aylwin A. Scott (2006). Pedophilia: The problem with diagnosis and limitations of CBT in treatment. Medical Hypotheses 67(4):774-781. doi:10.1016/j.mehy.2006.04.030. PMID 16766133.

^[6] World Health Organization, International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems: ICD-10 Section F65.4: Paedophilia (acces online via ICD-10 hartă site, tablă de materii).

^[7] Krafft-Ebing, R. von. (1886). Psychopathia sexualis: A medico-forensic study (1965 tradus de H. E. Wedeck). New York: G. P. Putnam’s Sons. ISBN 1-55970-425-X.

^[8] Abel, G. G., Mittleman, M. S., & Becker, J. V. (1985). Sex offenders: Results of assessment and recommendations for treatment. În M. H. Ben-Aron, S. J. Hucker, & C. D. Webster (Editori.), Clinical criminology: The assessment and treatment of criminal behavior (p. 207-220). Toronto, Canada: M & M Graphics.

^[9] Linda S. Grossman, Ph.D., Brian Martis, M.D. & Christopher G. Fichtner, M.D. (1999). Are Sex Offenders Treatable? A Research Overview. 50. p. 349-361work=Psychiatr Serv. PMID 10096639.

^[10] Lanning, Kenneth (2001). Child Molesters: A Behavioral Analysis (Third Edition) (PDF). National Center for Missing & Exploited Children. p. 25, 27, 29.

^[11] M. Glasser, Royal College of Psychiatrists & I. Kolvin, Royal College of Psychiatrists (2001). Cycle of child sexual abuse: links between being a victim and becoming a perpetrator. British Journal of Psychiatry.

^[12] Seto, M. C. (2004). Pedophilia and Sexual Offenses Against Children, Annual Review of Sex Research, 15, 329-369.

^[13] Hall, M.D., Ryan C. W. & Richard C. W. Hall, M.D., P.A… A Profile of Pedophilia: Definition, Characteristics of Offenders, Recidivism, Treatment Outcomes, and Forensic Issues (PDF). Mayo Clinic Proceedings (Mayo Foundation For Medical Education And Research) 82:457-471 2007.

^[14] H. Zonana, G. Abel (1999): Dangerous sex offenders. A task force report of the American Psychiatric Association, Washington, D.C: American Psychiatric Association.

^[15] Briere, J., & Runtz, M. (1989). University males’sexual interest in children: Predicting potential indices of “pedophilia” in a non-forensic sample. Child Abuse & Neglect: The international Journal, 13, 65-75.

^[16] Treatments to Change Sexual Orientation – Berlin 157 (5): 838 – The American Journal of Psychiatry.

^[17] Public Policy.

[Pedophile. No copyright. Articolul în limba engleză a fost publicat inițial pe site-ul http://simple.wikipedia.org/wiki.]

Întrebare: „Ce spune Biblia despre pedofilie?”

Răspuns: Nu există o menţiune directă în Biblie despre pedofilie, dar aceasta nu înseamnă că este un lucru căruia nu ne putem adresa cu principiile atemporale clare din Scriptură. Un concept la care am putea privi este păcatul „curviei”, cuvânt care exprimă aceeaşi idee, atât în ebraică, cât şi în greacă. Cuvântul grecesc este porneia, iar în engleză avem din acest cuvânt, cuvântul „porno”. Ne putem da seama că este baza cuvântului „pornografie”. Cuvântul din Scriptură se referă la orice activitate sexuală ilicită, care ar include actele oribile ale unui pedofil, inclusiv adunarea şi comercializarea imaginilor sexuale grafice cu copii. Cei care se implică în acest tip de activitate trec de obicei de la privit la acţiunile reale, care le fac rău copiilor. Curvia este ceva prezent pe listele „poftelor cărnii” (Galateni 5:16-21) şi, de asemenea, pe lista lucrurilor rele care ies din inima omului despărţit de Dumnezeu. (Marcu 7:21-23)

Pedofilii sunt oameni care corespund caracteristicii de a fi „fără dragoste firească”. (Romani 1:31, 2 Timotei 3:2) Fraza „fără dragoste firească” este tradusă dintr-un cuvânt grecesc şi înseamnă „inuman, neiubitor şi nesociabil”. Cineva fără afecţiune naturală acţionează în moduri care sunt împotriva normei sociale. Ceea ce, cu siguranţă, ar descrie un pedofil.

În plus, există un principiu care poate fi găsit în cuvintele lui Isus despre copii. Isus a folosit un copil pentru a-i învăța pe ucenicii Lui că pentru intrarea în Împărăţia cerului este necesară o credinţă de copil şi că Tatăl este preocupat de toţi „micuţii” Lui. (Matei 18:1-14) Deşi o credinţă de copil este contextul, nu este o exagerare să folosim versetul 10 ca bază pentru un principiu despre modul în care să tratăm copiii: „Feriţi-vă să nu defăimaţi (ofensaţi, Versiunea King James) nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 18:10) Cuvântul „ofensaţi” în greceşte înseamnă „a face pe cineva să se poticnească, a pune o piatră de poticnire sau un obstacol în cale, de care cineva se poate împiedica şi cădea, a ispiti pentru a păcătui, a face o persoană să înceapă să nu aibă încredere şi să părăsească pe cineva în care ar trebui să aibă încredere şi căruia ar trebui să i se supună, a face să cadă, a cauza cuiva neplăcere la un lucru sau a indigna”.

Aceste definiţii ale cuvântului „a ofensa” pot fi, cu uşurinţă, aplicate acţiunilor unui pedofil practicant. Faptul că o ofensă împotriva unui copil este văzută ca ceva atât de serios dă, de asemenea, credibilitate uni asemenea aplicaţii. Desigur, principiul se poate aplica unei game largi de acţiuni abuzive faţă de copii şi pare să fie realmente în defavoarea oricui ar face rău unui copil.

[What does the Bible say about pedophilia? Copyright © Got Questions Ministries.]

de Jim Burns

Jim Burns

Întrebare: Între cinci și șaisprezece ani m-am implicat în activitate sexuală cu un văr de vârstă apropiată. Când aveam optsprezece ani, am făcut la fel cu fratele lui de unsprezece ani. Acum sunt căsătorit şi am tendinţe pedofile foarte puternice, încât nu sunt sigur cum aş putea rezolva situația în mod constructiv. Menţin un raport foarte solid cu grupul de tineret de la biserică, dar mă tem că într-o zi îmi voi folosi în cele din urmă poziţia pentru a avea acces la aceşti tineri în mod nepotrivit. Am urmat consiliere profesionistă o perioadă de şase luni, dar nu am fost de acord din punct de vedere moral, aşa că am încetat să mă mai duc. Ce opţiuni disponibile există pentru mine?

Răspuns

Mulţumesc pentru întrebarea ta candidă. Răspunzându-ți, trebuie să fiu la fel de candid.

Cred că ai probleme uriaşe, care trebuie să fie rezolvate. În opinia mea:

1. Trebuie să urmezi consiliere profesionistă. Aş fi surprins să aflu că nu există consilieri creştini buni în regiunea ta. Dacă nu există, ţi-aș sugera să apelezi New Life Clinics 1-800-NEW-LIFE, pentru a afla dacă există o clinică în apropierea ta.
2. Ai afirmat că la optsprezece ani ai fost implicat sexual cu un băiat de unsprezece ani. Deoarece erai adult, acest comportament a fost ilegal. A fost rezolvată această problemă? Dacă nu, trebuie să fie – chiar dacă s-a întâmplat cu opt ani în urmă.
3. Eşti căsătorit. Soţia ta ştie despre trecutul tău şi despre „tendinţele tale pedofile” (propriile tale cuvinte)? Dacă nu, în căsătoria ta există probleme care trebuie rezolvate.
4. Nu cred că ar trebui să fii implicat în lucrarea cu tinerii acum. Din nou, tu însuţi ai spus că ai „tendinţe”. Ai recunoscut teama ta de a abuza de poziţia ta din motive potenţial nepotrivite. Mă tem că apropierea ta de ispită este similară cu cea a cuiva care are o problemă cu alcoolul, dar îşi petrece timpul liber într-un bar. Nu ai nevoie de ispită. Tinerii din grupul de tineret de la biserica ta merită să fie protejaţi.

După ce am spus toate acestea, vreau să ştii că sunt la fel de convins că lui Dumnezeu Îi pasă profund de tine şi de situaţia ta! El te iubeşte mai mult decât te-a iubit sau te va iubi vreodată altcineva. Cred că El vrea să găseşti vindecare în viaţa ta. Vestea bună este că Dumnezeu foloseşte oamenii care au experimentat durerea şi zdrobirea în viață, ca să slujească altora care se luptă. Dar mai întâi trebuie să lucrezi pentru rezolvarea problemelor din viaţa ta cu care te confrunţi.

[Jim Burns, I am married but have very strong pedophilic tendencies. Copyright © 2013 HomeWord. Tradus și publicat cu permisiune.]

Întrebare: „Care este cauza abuzului sexual din Biserica Catolică? De ce sunt preoţi pedofili în Biserica Romano-Catolică?”

Răspuns: În anii recenţi, sute, dacă nu mii de oameni, au ieşit în faţă, reclamând abuzul sexual suferit din partea preoţilor din Biserica Romano-Catolică. Numeroşi „preoţi pedofili” au fost identificaţi. Trist, în loc să-i caterisească pe preoţi (să-i îndepărteze de la preoţie), de cele mai multe ori Biserica Catolică a încercat să acopere abuzul sexual, transferând preotul delincvent (preoţii delincvenţi) în alte parohii. Scandalul şi încercarea de acoperire continuă să se extindă, ajungând până la papalitate. Deci care este cauza abuzului sexual din Biserica Catolică? De ce pare pedofilia o problemă atât de obişnuită printre preoţii romano-catolici?

Mai întâi, să fim foarte clari, ca organizaţie protestantă evanghelică, avem dezacorduri puternice cu efectiv fiecare domeniu al doctrinei şi practicii romano-catolice.

În al doilea rând, având în vedere preoţia tuturor credincioşilor şi împlinirea/terminarea sistemului jertfelor şi preoţiei Vechiului Testament, noi nu credem că Noul Testament ne învaţă că ar trebui să existe preoţi. Vorbind din punct de vedere biblic, un preot este un mediator (în primul rând, prin jertfe) între Dumnezeu şi om. Cu Isus ca Mare Preot al nostru, avem deja acces direct la Dumnezeu (Evrei 4:14-16) şi nu avem nevoie de niciun alt mediator. (1 Timotei 2:5)

În al treilea rând, este important să nu luăm acţiunile oribil de rele ale unor preoţi romano-catolici şi să le atribuim întregii preoţii romano-catolice. Deși suntem în puternic dezacord cu doctrina şi practica romano-catolică, nu ne îndoim că mulţi preoţi romano-catolici Îl iubesc cu adevărat pe Domnul Isus Hristos, doresc cu adevărat să slujească oamenilor şi categoric nu ar molesta niciodată un copil. Este imposibil de descoperit cât de mulţi „preoţi pedofili” au fost sau sunt încă activi în Biserica Romano-Catolică. Oricare ar fi numărul lor, cu siguranţă, este un procent foarte mic. Vasta majoritate a preoţilor catolici nu au molestat şi nu ar molesta niciodată sau nu ar face rău niciodată, în niciun fel, unui copil.

Revenind la întrebare, care este cauza abuzului sexual care a avut loc în Biserica Romano-Catolică? Punctul nostru de vedere este că cerinţa nebiblică ca preoţii să fie celibatari este o cauză primară. Este biblic să spui că celibatul poate fi folositor slujirii. (1 Corinteni 7:32-34) În acelaşi timp, este complet nebiblic ca o biserică să ceară celibatul de la liderii ei. În calificările pentru conducerea bisericii (1 Timotei 3:1-13, Tit 1:6-9), apostolul Pavel presupune că episcopii, bătrânii, supraveghetorii şi diaconii vor fi căsătoriţi şi vor avea copii. În timp ce aceste calificări nu ar trebui privite ca cerând căsătoria/familia pentru a sluji în conducerea bisericii, ele sunt cât se poate de clar o permisiune pentru bărbaţii căsătoriţi de a sluji în calitate de conducători în biserică. Prin urmare, este complet antibiblic ca o biserică să ceară celibatul de la liderii ei.

Cerinţa nebiblică a celibatului pentru preoţii din Biserica Romano-Catolică contribuie probabil la abuzul sexual, prin aceea că bărbaţi care nu au intenţionat niciodată să fie celibatari, sunt obligaţi la celibat, aceasta având ca rezultat tensiunea sexuală şi stresul. De asemenea, condamnarea fără apel la celibat este atrăgătoare pentru unii bărbaţi, care văd preoţia ca pe un mijloc de a-şi menţine dorinţele sub control. Dar acei bărbaţi descoperă că regulile externe fac prea puţin pentru schimbarea inimii, iar când cedează ispitelor sexuale, rezultatul sunt acte sexuale nenaturale, precum homosexualitatea şi pedofilia.

Învăţătura catolică „odată preot, întotdeauna preot” intensifică problema. Faptul că „ordinarea sacră” nu poate fi invalidată, a contribuit la ezitarea de a caterisi preoţii pedofili. Când preoţii abuzivi sunt transferaţi în alte parohii, comportamentul este repetat. De asemenea, aplicarea vagă a regulilor şi acoperirile i-au încurajat pe pedofili să aplice pentru preoţie. Mulţi pedofili privesc preoţia ca pe un mijloc uşor, nesupravegheat de a avea acces la copii.

Oricare ar fi cauza abuzului sexual din Biserică, preoţii pedofili ar trebui arestaţi şi pedepsiţi ca orice alt pedofil. Oricine acoperă sau, din neglijenţă, permite pedofilia în Biserică, ar trebui pus sub acuzare. Unui preot care a abuzat sexual pe cineva, nu ar trebui să i se permită niciodată să revină la conducerea bisericii, deoarece, în modul cel mai categoric, nu ar fi considerat „fără prihană”. (1 Timotei 3:2)

Scandalul preoţilor pedofili din Biserica Romano-Catolică este absolut oribil. Nu există nimic mai antitetic cu mesajul lui Hristos decât preoţii care abuzează sexual copii. Să facă Dumnezeu ca acest scandal să trezească Biserica lui Isus Hristos la prezenţa apostaţilor în interiorul Bisericii şi să motiveze puternic Biserica, pentru a fi pe deplin biblică în toate credinţele şi practicile ei.

[What is the cause of sexual abuse in the Catholic Church? Copyright © Got Questions Ministries.]