de K.

În articolul lui „W.” (din numărul din martie al Into the Light), cu titlul Cine sunt eu, s-a făcut o afirmaţie pe care o găsesc tulburătoare: „Dumnezeu m-a eliberat.”

Privind la evoluția adicţiei mea începând de la vârsta de zece ani, mi-au trebuit treizeci și opt de ani ca să ajung în închisoare. Evoluția a variat – uneori a avansat repede, alteori a rămas în stare latentă ani de zile. Dar era întotdeauna acolo, aşteptând să-şi ridice capul urât când mă aşteptam cel mai puţin. Unul din lucrurile pe care am vrut întotdeauna să-l cred a fost că eram „vindecat”.

Sunt celibatar în fiecare sens al cuvântului din 28 iulie 1999. De atunci nu a existat pornografie (care se găsește din belşug în închisoare) şi nu a existat autosatisfacere. În fiecare zi mă dedic pe mine însumi Domnului şi cer să fiu găsit credincios. În fiecare zi El îmi oferă tărie, curaj, prieteni şi grupuri, pentru a face posibil să accept darul pe care mi l-a dat. Dar niciodată nu am presupus că a adicţia dispărut.

În timpul încarcerării, am auzit mulţi bărbaţi pretinzând că erau eliberați de adicţii de toate felurile. Din nefericire, am văzut numeroşi bărbaţi întorcându-se pentru violarea condiţiilor eliberării condiţionate sau pentru noi sentinţe, care de obicei au implicat aceleaşi adicţii care îi chinuiau de mulţi ani. Din nou şi din nou aceeaşi poveste: au lăsa garda jos şi/sau nu au văzut apropierea ispitei.

Mă rog sincer ca W. să fi fost eliberat de adicţiile lui sexuale. Mă rog să nu le mai cedeze niciodată. Dar pentru mine şi pentru mulţi alţii cu care am petrecut timp în grupuri terapeutice, este o luptă zilnică. Este o predare zilnică faţă de Domnul. Este o conştienţă zilnică. Este o cruce zilnică.

Dar este şi o victorie zilnică. Este o mărturie zilnică. Este o părtăşie zilnică a celor răniţi, o întărire zilnică şi o creştere zilnică către maturitate.

[K., A response to W. Publicat în Into the Light, May-June 2006. Copyright © 2006 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]