de Joe Dallas, aşa cum i-a povestit lui Bob Davies
Am învăţat teologia pro-homosexualitate şi am devenit expert în apărarea stilului meu de viaţă. Nimeni nu ar fi bănuit că numai cu câţiva ani înainte, eram un diacon căsătorit, într-o biserică evanghelică.
„Joe, să stai departe de teatrele din partea de jos a oraşului”, m-a avertizat mama când aveam 10 ani. „Sunt homosexuali acolo şi vor vrea să te dezbrace!”
Avertizarea mamei m-a făcut să mă duc la teatrele interzise. La început, sexul cu necunoscuţi m-a înspăimântat, dar îmi plăcea să fiu ţinut în braţe şi atins.
Deşi familia mea mergea la o biserică prezbiteriană bună, eu nu aveam o relaţie personală cu Domnul. La începutul adolescenţei, Dumnezeu îmi părea total irelevant şi am renunţat la biserică. La vârsta de 15 ani am descoperit un grup numit Libertate Sexuală pentru Gay, într-un ziar clandestin din Los Angeles. Păream de 21 de ani, deci m-am alăturat grupului, şi curând aveam permanent relaţii cu bărbaţi homosexuali mai în vârstă. Am început să mă identific cu subcultura homosexuală. Atenţia ce mi se acorda m-a făcut să simt că primeam toate lucrurile pe care le căutasem în timp ce creşteam.
Mi-am ascuns cu atenţie viaţa homosexuală când eram la liceu, alăturându-mă celei mai populare fraternităţi şi ieşind regulat cu o fată atrăgătoare. În weekenduri, familia credea că „ieşeam cu băieţii” de la şcoală, iar prietenii mei, fanatici ai sportului, credeau că mă furişez la Hollywood ca să găsesc femei. Înşelam pe toată lumea.
Apoi am început să mă întâlnesc cu Ann, o fată creştină frumoasă. Timp de câteva luni m-a confruntat cu Evanghelia, astfel încât în final i-am spus despre homosexualitatea mea.
„Asta nu e o problemă”, mi-a zis ea. „Tot ai nevoie să fii născut din nou ca toţi ceilalţi.” În săptămânile următoare, am devenit profund convins de aceasta. În cele din urmă, într-o zi m-am dus într-un parc vizavi de şcoala mea şi am început să vorbesc cu Dumnezeu.
„Doamne, dacă eşti cu adevărat aici, sunt pregătit. Îţi voi da toate acestea Ţie… dacă mă vrei.”
Am intrat într-o relaţie personală cu Dumnezeu şi a fost o experienţă glorioasă. Curând am devenit un „ciudat al lui Isus” tipic, cărând peste tot o Biblie mare. Revoluţia Isus cuprindea sudul Californiei şi sute dintre noi, copiii, am fost salvaţi. A fost un timp minunat în viaţa mea!
Am început să frecventez biserica lui Ann, Calvary Chapel din Costa Mesa, California şi am primit o învăţătură biblică excelentă de la Pastorul Chuck Smith. Nu am avut nicio problemă cu renunţarea la activităţile homosexuale. Deşi preferam încă bărbaţii din punct de vedere sexual, mi-am închipuit că sentimentele vor dispărea în timp.
Apoi, cam un an mai târziu, un prieten m-a invitat la un alt studiu biblic. „Trebuie să-l auzi pe tipul, ăsta, Brad (nu este numele lui adevărat)”, mi-a spus el. „E adevărată dinamită.” Prietenul meu avea dreptate. Am fost foarte impresionat de darul de învăţătură al lui Brad şi am revenit ca să învăţ mai multe.
Curând, studiul nostru biblic de casă a crescut la câteva sute de tineri şi ne-am mutat într-o biserică. Am devenit diacon în noua biserică a lui Brad, iar slujbele au continuat să crească până ce cei care veneau au trecut de o mie. Am început emisiuni regulate la televiziune şi am ţinut servicii mari în tot statul California. M-am căsătorit cu secretara lui Brad, Carol şi am intrat în misiune, având o slujbă cu program întreg. Era anul 1972 şi eram mântuit de mai puţin de doi ani. Totul se întâmpla atât de repede, încât de-abia ştiam ce se întâmplă.
Viaţa mea era centrată în jurul misiunii. Deşi o iubeam pe Carol şi aveam o viaţă sexuală normală, căsătoria noastră era goală. Tot ce făceam era misiune, misiune, misiune.
În 1976 misiunea lui Brad devenise deja prea mare şi perfectă, iar eu am decis să ies din ea. Am început să lucrez la un serviciu secular şi am fost foarte dezamăgit că Dumnezeu nu mi-a oferit imediat un post într-o altă misiune.
În timp ce amărăciunea creştea, toate vechile sentimente homosexuale au revenit. Am început să mă îndrăgostesc de bărbaţi de la serviciu, iar într-o noapte, dintr-o toană, m-am dus la o librărie pentru adulţi. Curând eram iar în vechiul stil de viaţă.
La început, Carol nu avea idee despre ce făceam, dar, probabil, a ghicit curând. Am început să fumez şi să stau în oraş până târziu. Apoi am simţit că ceva nu era în ordine cu ea, când a venit acasă cu respiraţia mirosind a băutură, iar niciunul dintre noi aparent nu bea. Nu ne-am confruntat niciodată unul pe celălalt, dar în cele din urmă am scos-o în oraş la cină. „Carol”, i-am spus calm în timpul mesei, „chiar mă întreb dacă nu ai fi mai fericită de una singură.”
S-a gândit câteva minute. „Mda, cred că aş fi.”
În interiorul meu, speram cu disperare că va întreba: „Joe, ce se întâmplă? Pentru Numele lui Dumnezeu, ce se întâmplă?”, dar nu a făcut-o, iar eu m-am prefăcut că eram calm.
„Da”, am spus liniştit, „cred că despărţirea ar fi cea mai bună soluţie pentru amândoi.” În două săptămâni Carol a plecat, iar mai târziu am divorţat. În trei luni, întreaga mea viaţă se dezintegrase.
Peste o săptămână, pierdeam deja vremea într-un bar homosexual din Long Beach. În interior, eram furios pe Dumnezeu. Am dreptul să fac ce vreau cu viaţa mea, mă gândeam fierbând de mânie. Sunt homosexual şi asta-i tot!
Curând am intrat într-o relaţie sexuală cu proprietarul barului. Îl idolatrizam pe Dan. Mă duceam la bar şi stăteam cât dura tura lui. După ce barul se închidea, ieşeam împreună câteva ore, apoi mă duceam acasă.
După un somn de câteva ore, ieşeam şi mă târam cu greu la slujbă. Întotdeauna am sperat că vom sfârşi prin a locui împreună, dar Dan locuia cu un alt iubit şi nu vroia să rupă relaţia cu el. Nu mai este nevoie să spun, era o situaţie bolnavă.
Într-o noapte, i-am spus lui Dan despre trecutul meu în misiune, iar el m-a dus să vizitez Biserica Comunităţii Metropolitane din Long Beach.
Acest loc este o harababură teologică, am gândit când am auzit prima oară cum justificau comportamentul homosexual. Dar eram atât de împietrit, încât, curând, am crezut minciuna lor.
Când am început să mă rog şi să citesc din nou Cuvântul, am simţit prezenţa lui Dumnezeu. Doamne, am gândit, poţi să fii în viaţa mea, voi rămâne homosexual şi ne vom înţelege bine.
La sfârşitul anului 1979 eram deja în conducerea BCM. Eram student la teologie, cântam la pian la serviciile divine şi urmam cursuri de consiliere, teologie şi istoria Bisericii.
Am învăţat teologia pro-homosexualitate şi am devenit foarte expert în formularea ei. Reprezentam adesea biserica noastră la orele de psihologie de la universitate. În acea vreme am avut o succesiune de iubiţi, inclusiv o relaţie de un an cu unul din pastorii bisericii.
Credeam cu sinceritate argumentele pro-homosexualitate. Dar dacă nu mi-aş fi împietrit inima, aş fi ştiut mai bine când am ajuns să fiu prima dată implicat în acea biserică. Şi chiar dacă eu cred că Dumnezeu tot era în viaţa mea în acea perioadă, părtăşia cu El nu era cea pe care o avusesem în trecut.
Dar la începutul anului 1983 ceva s-a schimbat. Mi-am pierdut interesul faţă de biserică, am ieşit din program şi am devenit foarte promiscuu.
Apoi am auzit despre o nouă boală numită SIDA. Am realizat că Dumnezeu putea să îngăduie să mă distrug. Gândul m-a întristat, dar nu am pus capăt vieţii sexuale active.
La începutul anului 1984 s-a întâmplat să văd un vechi prieten creştin, la o emisiune creştină de televiziune. A vorbit despre cum a alunecat şi cum a revenit la Domnul şi m-am identificat cu adevărat cu mărturia lui.
Ştiam că lipsea ceva în relaţia mea cu Dumnezeu. „Doamne”, m-am rugat, „dacă am greşit în privinţa homosexualităţii, Te rog arată-mi.”
Imediat am fost puternic încredinţat de aceasta în mintea mea. Ştiam că mă înşelasem. Mă înşelasem cumplit.
În următoarele zile, Dumnezeu mi-a deschis ochii ca să văd oamenii pe care îi rănisem: soţia mea, iubiţii mei, membrii fostei mele biserici. Timp de patru luni am plâns acasă în fiecare noapte. A fost singura perioadă din viaţa mea când m-am gândit să mă sinucid.
Am întrerupt contactul cu prietenii homosexuali, m-am mutat din Long Beach şi am început să frecventez fosta mea biserică. Câţiva dintre foştii mei prieteni erau încă acolo şi m-au întâmpinat cu bucurie. M-au invitat să mă alătur echipei lor de softball şi să le fiu prieten. Am experimentat o nouă profunzime a prieteniei cu bărbaţii, pe care nu o cunoscusem niciodată înainte.
Am făcut, de asemenea, consiliere cu un consilier creştin calificat. El mi-a dat un ajutor excelent.
Pe atunci nu mă gândeam niciodată la căsătorie, ci am presupus că voi fi celibatar tot restul vieţii. Dar aceasta avea să se schimbe în curând.
În timp ce lunile treceau, de câteva ori, într-o perioadă scurtă, am întâlnit o tânără doamnă atrăgătoare, numită Renee. Am început să ne cunoaştem unul pe celălalt şi am aflat că trecuse printr-un divorţ devastator şi că-şi creştea singură fiul în vârstă de 3 ani.
O admiram cu adevărat pe Renee. Avea o slujbă cu program întreg, era foarte activă în biserică, avea un băieţel bine-crescut. Uite o femeie ageră, care Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, mi-am spus eu.
Pe neaşteptate, am început să am sentimente faţă de ea: sentimente protectoare, pline de căldură. Vroiam să fiu cu ea şi să o ating. Nu avusesem astfel de sentimente niciodată în viaţă.
Am început să ne întâlnim şi am simţit repede că relaţia putea să devină foarte serioasă. După a doua întâlnire, i-am spus despre implicarea mea homosexuală din trecut. „Am ieşit din stilul de viaţă homosexual de numai un an”, i-am spus. „Vrei să continuăm să ne vedem? Eu vreau, dar tu hotărăşti.”
Renee nu ştia multe despre homosexualitate, dar a vrut să continue relaţia. Prietenia noastră a înflorit, deşi am trecut prin momente grele.
De exemplu, când am fost testat pentru SIDA, rezultatele au întârziat şi a trebuit să aştept patru luni ca să le primesc. În acel timp, am aflat că doi bărbaţi cu care avusesem relaţii aveau SIDA. A fost terifiant.
Renee a rămas lângă mine. „Joe”, mi-a spus liniştindu-mă, „Dumnezeu nu te-a adus atât de departe pentru a te părăsi.” Ea era aşa o încurajare. În sfârşit, rezultatele au venit negative, iar după aceea m-am testat de mai multe ori, ca să fiu sigur.
Doi ani mai târziu, pe 8 august 1987, Renee şi cu mine ne‑am căsătorit. De atunci, Dumnezeu a continuat procesul de vindecare în mine. În afară de căsătoria mea, un alt miracol pe care El îl face este că mă învaţă cum să iubesc bărbaţii. În trecut eram îngrozit de bărbaţi; acum învăţ cum să dezvolt prietenii într-un mod potrivit. Deci mai sunt zone în viaţa mea pe care Dumnezeu le vindecă. Dar minciuna pe care am adoptat-o s-a dus. Ştiu că nu m-am născut homosexual şi că nu voi fi niciodată satisfăcut de relaţiile homosexuale.
Bucuria mea vine din faptul de a fi cel care m-a creat Dumnezeu să fiu cu adevărat: un bărbat heterosexual, împlinit în El.
[Joe Dallas, Bob Davies, Out of Deception. Copyright © Bob Davies. Tradus şi publicat cu permisiune. Joe Dallas este fondatorul şi Directorul Genesis Counselling din Orange, California, o misiune creştină care oferă ajutor celor care vor să renunţe la comportamentul homosexual. Pentru o înregistrare video cu Joe, clic aici.]