Dr. Jeffrey Satinover

În opoziţie cu publicitatea făcută recent în mass-media, nu există dovezi empirice, decisive sau convingătoare, care să indice o cauză biologică absolută, genetică sau hormonală a homosexualităţii. Un studiu făcut pe gemeni identici separaţi la naştere a arătat că dacă unul din gemeni a devenit homosexual, celălalt avea o şansă de numai 50% să devină şi el homosexual. Dacă orientarea sexuală ar fi determinată exclusiv de genetică, atunci toţi gemenii separaţi ar trebui să aibă aceeaşi orientare.

Există posibilitatea unei predispoziţii genetice pentru homosexualitate, ceea ce este foarte diferit de o cauză determinantă a homosexualităţii. Dar chiar şi această posibilitate este departe de a fi dovedită ştiinţific. Iar o predispoziţie pentru ceva nu înseamnă că acel ceva este inevitabil sau că nu ai putea, sau nu ar trebui să te împotriveşti unei asemenea predispoziţii. De exemplu, unii pot să aibă predispoziţie pentru alcoolism, dar nu le încurajăm înclinaţia, ci mai degrabă îi ajutăm să se schimbe.

Există un număr tot mai mare de date empirice care susţin că mediul are cea mai mare influenţă asupra orientării sexuale. Homosexualii au deseori relaţii problematice cu părinţii sau au fost victimele unui abuz sexual în copilărie.

Pentru a analiză ştiinţifică a homosexualităţii şi geneticii versus mediu, a se vedea articolul The Gay Gene? [Gena homosexuală?] de Jeffrey Satinover.

[How can homosexuality be wrong when it is biological? Everyone knows it’s genetic. Copyright © Another Way Out. Tradus şi publicat cu permisiune.]