de Dr. Jeffrey Satinover
Dr. Jeffrey Satinover
Iată un rezumat final, sub formă de dialog, al articolului The Gay Gene?[1]
Homosexualitatea se moşteneşte?
În mare parte, da.
Deci este moştenită?
Nu.
Sunt confuz. Nu există o „componentă genetică” a homosexualităţii?
Ba da, dar să o numim „componentă” ar fi un mod inexact de a indica asociaţii şi legături. Ceea ce nu va avea sens dacă nu înţelegem ce anume şi cât de puţin înseamnă cu adevărat „legătură” şi „asociaţie”.
Dar cum rămâne cu toate dovezile care arată că homosexualitatea „este genetică”?
Nu există nicio dovadă şi nicio cercetare nu pretinde că ar exista; numai presa o face şi, din nefericire, anumiţi cercetători, când fac declaraţii pentru public.
Dar nu este homosexualitatea „din punct de vedere biologic, în creier”?
Desigur că este. Ca orice altceva. Pun pariu că oamenii care se roagă regulat au anumite părţi din creier mai mari decât ceilalţi oameni!
Şi nu înseamnă aceasta că homosexualitatea este „înnăscută”?
Nu mai mult decât rugăciunea. Creierul se schimbă cu folosirea sau nefolosirea sa, la fel ca muşchii, de fapt mult mai mult. Numai că, de obicei, nu vedem cum se întâmplă.
Dar nu se dezvoltă homosexualitatea în familie?
Ba da.
Deci o iei de la părinţi, nu-i aşa?
Iei şi viruşi de la părinţi, şi unele obiceiuri proaste. Nu tot ce este din familie este înnăscut sau genetic.
Dar aşa pare să fie. De la cei pe care îi cunosc ştiu că există un tipar – homosexualitatea trebuie să fie moştenită – care se dezvoltă în familie, iar mulţi astfel de oameni sunt homosexuali, nu-i aşa?
Este vorba de trăsăturile asociate, dar ce trăsătură sau trăsături asociate detectăm? Dacă cercetările confirmă ceva, nu confirmă „homosexualitatea”. De aceea, uneori aceste trăsături sunt evidente de la o vârstă foarte fragedă, cu mult înainte să fie modelată sexualitatea.
Deci ce sunt aceste trăsături?
O întrebare importantă, într-adevăr. Ştiinţa este serios obstrucţionată în efortul său de a da un răspuns la această întrebare. Dacă ni s-ar permite – dacă am fi încurajaţi – să răspundem la ea, în curând am avea idei mai bune despre ce este homosexualitatea şi cum s-ar putea ea schimba sau şi mai bine, cum s-ar putea preveni. Am şti cine prezintă un risc mai mare de a deveni homosexual şi ce tip de mediu – în familie sau societate – încurajează acest lucru. După cum afirma un activist homosexual proeminent, care este şi cercetător, toate lucrurile genetice fiind egale, este mult mai uşor să devii homosexual în New York decât în Utah. Deci cine credeţi că ar profita cel mai mult de o asemenea cercetare?
Ei bine, ce trăsături credeţi că sunt, aşa cum spuneţi, „asociate” cu homosexualitatea?
Îmi daţi voie să fac speculaţii? Aşa iau naştere la început ipotezele ştiinţifice. Important este nu să evităm ideile care se dovedesc a fi greşite, ci numai să nu ne agăţăm de ele.
OK, continuaţi, speculaţi.
Inteligenţa, anxietatea, sensibilitatea, abilităţile artistice, simţul gustului. Ştiţi, toate stereotipurile.
Dar de unde vin aceste trăsături? Nu sunt moştenite?
Încă nu ştim. Unele pot să fie. Sau, mai degrabă, nu ştim în ce măsură sunt moştenite, care elemente sunt directe şi care sunt doar asociate şi legate cu alte trăsături mai importante. Dar înţelegeţi ideea. Aşa ar trebui să se desfăşoare cercetarea. Nu este necesar ca trăsăturile care favorizează homosexualitatea să fie rele în ele însele; poate că multe dintre ele sunt daruri. Atletismul este, în general, un lucru bun şi avem o părere foarte bună despre cei care îşi satisfac impulsurile atletice, de exemplu, despre sportivii remarcabili. Nu avem o părere la fel de bună despre cineva care devine un bătăuş.
Notă
[Dr. Jeffrey Satinover, The Gay Gene? Articolul în limba engleză a fost disponibil pe site-ul www.anotherway.com. Dr. Jeffrey Satinover este autorul cărţii Homosexuality and the Politics of Truth.]
