de Andy
Prima mea zi în închisoare a fost grea. Când tipul care mi-a făcut prelucrarea iniţială m-a dus la unitatea ofiţerului din centru, paznicul m-a întrebat pe un ton gutural: „Cevreisăştii?”
Simţindu-mă copleşit şi pierdut, i-am cerut o hartă a complexului. „Vrei o ce?” OK, nu era un început bun, dar în timp ce aşteptam să mi se dea un pat, mi-am amintit de înfăţişarea mea înaintea judecătoarei din ziua în care fusesem condamnat. Îi predasem Domnului orice sentinţă avea să fie şi mă pusesem mai degrabă în mâinile adevăratului Judecător, decât în ale acelei doamne impunătoare în robă neagră.
Chiar dacă prima mea zi în închisoare a fost supărătoare şi dificilă, am simţit pacea Lui. Avusesem încredere în Dumnezeu că va fi acolo pentru mine şi că mă va ajuta să profit cât puteam de bine de timpul care mi se dăduse.
În primele săptămâni am văzut egoism, grosolănie, lipsă de respect şi nerăbdare. Am văzut jocuri de noroc, plângeri, participare la piaţa neagră, dormit sau privit la televizor toată ziua şi pe cei care doar stăteau şi priveau fix.
„Doamne, ai fi putut alege un loc mai frumos pentru lecţiile mele.”
„Tu l-ai ales.”
„În ordine, Doamne, ai atenţia mea.” Spunând aceasta, am ştiut că Dumnezeu începuse să se ocupe de mine în mai multe domenii ale vieţii mele.
Vindecarea atracţiilor mele
Fiindcă vroiam cu disperare eliberarea de adicţia faţă de pornografia cu copii, Domnul mi-a arătat importanţa controlării gândurilor care îmi trec prin minte. Există copii aici în închisoare; i-am adus cu mine în minte. Dacă aş putea să-mi fac o gaură în lateralul craniului şi să las imaginile să iasă afară, aş face-o imediat.
Dar pentru că nu pot, cu ajutorul lui Dumnezeu refuz să mă gândesc la ele. Este un păcat să permit acelor imagini să între în mintea mea conştientă, pentru a obţine plăcere de la ele. Şi fiindcă am fost silitor în această privinţă, imaginile au scăzut mult în intensitate şi durată. Adesea trec săptămâni fără să fiu nevoit să mă confrunt cu ceva nepotrivit.
Învăţ ascultarea de versetul: „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5) Învăţ, de asemenea, să-mi concentrez gândurile pe orice este adevărat, nobil, curat, vrednic de iubit şi admirabil. (Filipeni 4:8)
Odată ce am început să am gândurile care îmi treceau prin minte sub control, am fost capabil să pun capăt autosatisfacerea, fiindcă autosatisfacerea reprezintă finalul în egoism şi pofta pură, neînfrânată. Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi toţi despre autosatisfacere este să o părăsim complet, total, 100%. Pavel ne spune în Romani 13:14: „Nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.”
Dar nu te pune pe tine însuţi sub condamnare. De cazi din nou, pocăieşte-te şi mergi mai departe. Aceste lucruri, aşa cum ştim toţi, nu sunt uşoare. De fapt, acest gen de disciplină este greu. Am fost ajutat mult de aşezarea Cuvântului lui Dumnezeu în inimă, memorând Scriptura.
Versetele pe care le-am folosit până acum în articol sunt un bun punct de plecare. O tehnică ce funcţionează pentru mine este să scriu versete pe o bucată mică de hârtie. Apoi strecor hârtia în coperta cărţii de identitate şi revăd versetul când am un timp mort, ca atunci când aştept la rând pentru mâncare. Citarea Scripturii când vine ispita este un mod minunat de a îndepărta ispita şi te provoc să îl încerci.
Învingând izolarea
Închisoarea poate fi un loc singuratic, dacă permiţi să fie aşa. Trebuie să depui eforturi să clădești relaţii, dar efortul va merita. Delincvenţii sexuali tind să ducă vieţi izolate şi ascunse, şi adesea nu sunt prezenţi emoţional pentru cei dragi. Suntem singuratici.
În închisoare mi-am făcut repede un grup de prieteni creştini – cărora le păsa cu adevărat de mine şi care erau dornici să-mi ceară socoteală. Câţiva dintre noi chiar am urmat împreună un program creştin de recuperare din adicţie.
Datorită programului, am început să-mi înţeleg rănirile din copilărie şi cum m-au afectat ele în relaţia cu soţia mea. Datorită programului, învăţ cum să mă exprim constructiv pe mine şi cum să-mi exprim sentimentele. Procesul a adus şi altceva în viaţa mea.
Ocupându-mă de mine însumi şi de alţii, Dumnezeu mi-a dat o inimă plină de compasiune pentru deţinuţii noi şi în nevoie. „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40) Acest spirit de compasiune este atât de diferit de mine, cel care eram înainte de închisoare, încât mă minunez de lucrarea Lui transformatoare în viaţa mea.
Creştere spirituală şi disciplină
Domnul M-a făcut să-L redescopăr prin rugăciune, prin citirea Scripturii şi prin meditarea la ea. Acum Cuvântul Lui prinde viaţă când îl aplic în viaţa mea.
Ştiu că sunt încă o lucrare în desfăşurare, dar mă simt mult mai bine pregătit să înfrunt provocările din exterior, datorită alegerilor pe care învăţ să le fac în interior.
De-abia aştept să o redescopăr din nou pe soţia mea. Este o perlă de nepreţuit şi sunt cu adevărat binecuvântat că este încă aici pentru mine. Niciunul dintre noi nu doreşte închisoarea, dar stăm aici. Avem o alegere de făcut – să trăim pentru noi înşine sau pentru El. Putem să ne risipim zilele, sau să folosim bine oportunităţile pe care le avem. Calea pe care o doreşte Dumnezeu pentru noi aduce vindecare şi creştere. Trăieşte pentru El!
Să aibă de-a face cu închisoarea este dificil pentru cineva care tocmai a intrat în detenţie. Andy este în prezent încarcerat şi a oferit, cred eu, informaţii foarte utile. – Bob
[Andy, Surviving or Thriving: God’s Plan for Prison. Publicat în Into the Light, September-October 2008. Copyright © 2008 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. O altă mărturie a lui Andy este publicată cu titlul Povestea mea – Gândurile mele.]
Clic pe comentariul lui Tim la articolul lui Andy, O scrisoare pentru Andy!
Andy,