M-au atras dintotdeauna băieţii, eram foarte sigur că m‑am născut aşa. Mi-am petrecut copilăria în preajma fetelor, jucându-mă cu păpuşi şi rochii. Îmi doream să fiu fată, eram deprimat din cauză că mă simţeam într-un corp străin, îmi reproşam că s-a produs o eroare când trebuia să mă nasc, de fapt, într-un corp feminin.

Sunt evanghelic şi cunosc adevărul, ştiu cât de grav e acest păcat înaintea Lui, ştiu că ar trebui să lupt în continuare, cândva putând fi eliberat de acest duh, sau boală, sau poftă, sau… cum mai descriu homosexualitatea alţii. Eu aş putea-o descrie ca pe ceva asemănător cancerului, care apare pur şi simplu sau cu care te poţi naşte, o boală pe care o poţi trata o viaţă întreagă, dar fără să se vindece definitiv, sau care poate duce la metastază.

Ştiu că Dumnezeu poate totul, dar acesta ar fi singurul lucru pe care mi-l imaginez cel mai greu de realizat, cea mai grea încercare, cea mai cruntă luptă. Poate pentru unii, care au încercat doar din curiozitate cum e cu un băiat şi au totuşi puţină atracţie pentru fete, e mai uşor, dar cazul meu e ca şi cum ai încerca să-ţi impui ca hetero să iubeşti o persoană de acelaşi sex, renunţând la fete.

Puteţi să mă ajutaţi să nu mai fiu homosexual? Am aflat de voi de pe internet. Sunt foarte hotărât! Vreau să-mi întemeiez o familie, să am şi eu copii.

Când aveam treisprezece ani, m-a violat un verişor de optsprezece ani, de mai multe ori, până la şaisprezece ani. M‑a ameninţat că dacă spun cuiva mă omoară şi nu mai ştie nimeni de mine niciodată. Pe urmă a plecat din oraş, iar după ce s-a mutat la ţară am simţit o atracţie faţă de bărbaţi.

Nu m-am gândit să le spun părinţilor, nici nu am de gând să fac aşa ceva. De mama sunt foarte apropiat, dar nu am cum să-i spun. Relaţia cu tatăl meu e bună, dar sunt mai apropiat de mama.

Am douăzeci şi şapte de ani şi mă atrag bărbaţii de la vârsta de paisprezece ani. Am avut un prieten care stătea cu mine în bloc şi am întreţinut relaţii cu el timp de zece ani. Acum el s-a mutat din ţară. Am plâns după el. Pe urmă am început să umblu cu fel de fel de bărbaţi, mai mult obsedaţi sexual. Am dat peste un băiat simpatic şi am crezut că am găsit fericirea, dar nu a durat mult şi a început să-şi bată joc de mine şi să mă ameninţe că, dacă nu fac ce zice el, mă spune familiei. De atunci a început calvarul, să-şi bată joc de mine cum vroia el. Până la urmă m-a gonit din casă şi mi-a zis să nu-l mai caut, ceea ce am şi făcut. Dar am cunoscut un alt băiat pe stradă, am mers la el acasă, iar el s-a purtat frumos cu mine un timp.

Acum am prietenă şi mă înţeleg foarte bine cu ea, m-aş însura cu ea, dar părinţii mei nu sunt de acord cu ea. Iar eu trăiesc cu prietena, dar nu pot renunţa la bărbaţi. Vreau să mă schimb, din inimă îmi doresc asta, să am familie şi copii, să scap de viaţa asta. La un moment dat am vrut să merg şi eu la evanghelici, să trec la religia lor. Mulţumesc pentru site, dar spuneţi-mi cum să scap de boala pe care o am, să nu mă mai atragă bărbaţii. Ce mă sfătuiţi să fac?

DUPĂ UN TIMP

Vreau să mor! M-am săturat de viaţa asta, nu mai rezist! Vreau să-mi iau zilele, m-am săturat să lupt degeaba! M-a părăsit şi prietena. Nimănui nu-i pasă de mine!

SMS 1

Am văzut anunţul tău pe internet: „Dumnezeu iubeşte şi homosexualii.” Eşti sigur(ă)? Eu aştept un răspuns din partea lui Dumnezeu de douăzeci şi cinci de ani la unele întrebări. Nu am primit niciun răspuns, iar pentru asta sufăr în fiecare zi şi simt că mă prăbuşesc. Crezi că m-ai putea ajuta? De unde eşti şi ce religie ai? Te rog, răspunde-mi prin SMS.

SMS 2

Ce să fac, pentru că ţin acest secret în mine de atâţia ani? Îmi vine să ies în stradă să-mi strig suferinţa, fiindcă nu mai pot, dar cine mă poate ajuta? Cine mă va înţelege? Dacă din partea Celui care ne-a creat nu primesc răspuns, ce să aştept de la oameni? Mă gândesc de multe ori, oare de ce m-am născut? Pentru suferinţă sufletească? Cu ce au greşit părinţii mei că m-au adus pe lume? Cu ce am greşit eu de sunt aşa? Ce binecuvântare sunt eu pentru părinţii mei, dacă vor afla despre mine? Am ajuns şi la psihiatrie; am stat trei luni din această cauză, dar fără să ştie medicul de ce sufăr de fapt. Nu cred că are rost să-ţi mai spun nici ţie, precis nu mă vei înţelege nici tu. Cred că numai unul care este ca mine mă va înţelege şi poate Cel de Sus, dacă zici tu că ne iubeşte. Dar de ce nu primesc niciun răspuns din partea Lui dacă mă iubeşte? Mulţumeşte-I neîncetat că te-a creat cu adevărat bărbat, ceea ce eu nu pot să fac.

SMS 3

Eu sunt Nelu, treizeci şi cinci de ani. Nu ştiu dacă contează atât de mult relaţia cu Dumnezeu, principalul este că încercăm să credem în Cel care zicem că ne-a creat. Speram să-mi dai un răspuns mai concret. Materiale de care zici tu că aveţi am citit multe, dar fără niciun ajutor. Aşteptam efectiv din partea voastră ceva care să mă elibereze. Vreau o schimbare, nu mai pot, crezi că există aşa ceva? Mi-am dedicat timpul total serviciului, ca să mai uit de problemele mele. Te rog, mai citeşte o dată mesajele de la mine şi încearcă să‑mi răspunzi la ce te-am întrebat. Ce te-a determinat să te implici în această activitate a bărbaţilor nefericiţi?

SMS 4

OK, scuză-mă că tot insist. Ce înseamnă „ajutor efectiv pe net”? Ce lucrezi? Răspunde-mi, te rog, pentru că aş vrea să te întreb ceva. Nu te supăra, ai avut şi tu probleme şi ţi s‑au rezolvat?

SMS 5

Te rog totodată să-mi faci cât mai repede cunoştinţă cu un consilier. Nu mă dezamăgi şi tu!