de Alan Medinger

Alan Medinger

Mulţi homosexuali şi lesbiene ar spune că homosexualitatea reprezintă mai mult decât comportamentul sexual sau atracţiile romantice şi sexuale; ea atinge chiar identitatea unei persoane. „Gay pride” [mândria de a fi homosexual, n. trad.] nu este mândrie pentru un anumit tip de comportament sexual sau pentru atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex; ea are de-a face cu întreaga identitate a unui homosexual sau lesbiene.

Acestea sunt concepţii valide, deoarece homosexualitatea înseamnă mai mult decât activitate sexuală. Ea cuprinde ce simte o persoană faţă de sine (identitatea sa) şi modul în care o persoană se raportează la bărbaţi şi femei (atracţiile sale).

Rezultă că atunci când vorbim despre vindecare pentru homosexuali, vorbim despre schimbări în comportament, în identitate şi în atracţii. De fapt, aş defini vindecarea pentru homosexuali ca procesul care are loc când o persoană se schimbă semnificativ de la a fi homosexual la a fi heterosexual, în comportament, în identitate şi în atracţii.

Care sunt schimbările? Sunt ele atât de complete şi de radicale, încât noua stare a individului nu are reminiscenţe ale fostei homosexualităţi? Devenim exact ca oricine altcineva? Acesta este scopul multor oameni care vin la misiunea noastră. Sau este schimbarea mai mult ca cea a unui participant la programul în 12 paşi, care continuă să fie dependent, dar a dobândit control asupra comportamentului?

Este o întrebare importantă; una dintre cele mai importante la care trebuie să răspundă misiunea noastră. Să exagerăm afirmaţiile despre schimbare ar fi necinstit şi, prin urmare, ar însemna să-L dezonorăm pe Domnul. Şi, pe lângă aceasta, promisiunile exagerate îl vor conduce, în cele din urmă, pe cel care se luptă cu homosexualitatea, la deziluzie şi disperare. Pe de altă parte, înţelegând situaţia în care ne aflăm, nu reuşim să ne fixăm scopuri şi să oferim speranţă, elemente importante în procesul de vindecare.

Împotrivindu-ne dificultăţilor, le datorăm celor care vin la noi pentru ajutor (şi celor care ne adresează o provocare) cea mai sinceră şi mai exactă descriere a vindecării pe care o putem oferi. Este ceea ce voi încerca să fac aici.

Când vin prima oară la noi, cei mai mulţi bărbaţi vor să fie întocmai ca ceilalţi bărbaţi; adică vor să schimbe pofta homosexuală cu pofta heterosexuală. Chiar de aici creştinul vede că ceva este greşit. Dumnezeu ne-a făcut să avem atracţii sexuale, dar numeşte pofta păcat. Este puţin probabil ca vindecarea lui Dumnezeu să implice schimbarea unui păcat cu altul. Când privim la „heterosexualitatea normală” ca model al nostru, ajungem repede la concluzia că şi heterosexualitatea operează sub efectele căderii. Este un adevăr simplu că toată sexualitatea, ca şi toată creaţia, a fost atinsă şi pătată de păcat. Ce va face atunci Dumnezeu cu bărbatul care caută să învingă homosexualitatea şi să devină heterosexual?

Multe femei vin la noi vrând să găsească eliberare de un comportament sexual imoral sau de dependenţele distructive, dar nu vor să se îndrepte către relaţii sănătoase cu bărbaţii. Pentru ele, definiţia ascultării este „să nu fac”, dar nu include „să devin”. Cum Se va ocupa Dumnezeu de o astfel de femeie, când ea caută vindecarea?

Cred că aceste gânduri ne conduc la adevărata întrebare pe care trebuie să ne-o punem: Cum ar fi fost sexualitatea noastră fără păcat? Desigur, niciunul dintre noi nu poate răspunde pe deplin la această întrebare, dar cunoscând principiile planului lui Dumnezeu, să încercăm să ne imaginăm sexualitatea fără păcat. Şi într-adevăr, este lucrul cel mai plăcut de imaginat.

Cred că dacă nu ar fi fost niciodată păcat, în planul original al lui Dumnezeu pentru sexualitatea noastră, dorinţa sexuală ar fi fost inseparabilă de tipul special de dragoste romantică, pe care Dumnezeu doreşte ca un bărbat să o aibă pentru o femeie. Cred că dragostea lui Adam pentru Eva ar fi condus în mod natural la dorinţa de a se uni sexual cu ea şi cred că dorinţa lui sexuală ar fi fost numai pentru Eva. Posibil, după ce lumea ar fi fost populată, Adam ar fi admirat frumuseţea tinerei doamne din grădina de alături, dar cred că admiraţia lui ar fi fost întru totul estetică, iar gândul de a avea sex cu cineva cu care nu a fost unit într-o relaţie sacră de dedicare permanentă, nu i-ar fi trecut prin minte. Nu este un gând minunat? Ar fi fost ceva foarte similar cu atitudinea unei femei împlinite şi cu o gândire limpede; o femeie care nu concepe actul sexual fără dragoste şi fără o preocupare sinceră pentru celălalt. Unul dintre efectele căderii asupra bărbaţilor pare să fi fost separarea dorinţei sexuale de restul persoanei. Cei mai mulţi bărbaţi se pot bucura de sex în absenţa oricărei relaţii. Prin urmare, bărbaţii îşi vor asuma un risc mare pentru câteva minute de sex cu o prostituată sau pentru o scurtă întâlnire homosexuală în parc. Dorinţa sexuală a bărbatului pare să aibă o energie şi o putere în sine, separat de ceea ce alcătuieşte restul bărbatului.

Un al doilea mod în care sexualitatea este posibil să fi fost distorsionată de cădere la bărbat, este că atunci când identitatea sa a fost afectată de păcat – păcatul lui şi al altora – a căutat să folosească sexul pentru alte scopuri decât cel pentru care a fost creat. Astfel, bărbatul pasionat de femei îşi sporeşte sentimentul masculinităţii seducând câte femei poate. Bărbatul care s-a simţit controlat în mod nejustificat de femei, se răzbună sexual pe femei. Cel respins caută afirmare prin faptul că altcineva arată dorinţă sexuală faţă de el. În loc să fie o expresie a dragostei, sexul devine un mijloc de hrănire a eului, un mod de împlinire a nevoilor emoţionale sau psihologice proprii.

Poate că din cauza sexualităţii căzute a bărbatului, a tendinţei lui de a căuta plăcere sexuală sau eliberare fără nicio preocupare faţă de obiectul eliberării, blestemul femeii din Geneza o leagă de relaţia cu bărbaţii. O femeie are nevoie de un bărbat, dar puterea lui mai mare şi dorinţa lui sexuală puternică şi adesea schimbătoare, o fac întotdeauna vulnerabilă la a fi folosită sau abuzată. Rănirea în relaţia cu bărbaţii este o cauză obişnuită a lesbianismului.

Dacă Dumnezeu vindecă o persoană în domeniul sexualităţii, nu o va conduce în direcţia planului Său original? Este ceea ce se întâmplă în vindecarea homosexualilor. În fiecare dintre domeniile discutate mai înainte – comportament, identitate şi atracţii – Îl vedem pe Dumnezeu conducându-ne departe de zdrobirea noastră, nu la o heterosexualitate căzută, ci la planul Său original pentru noi ca fiinţe sexuale.

Comportamentul. În ceea ce priveşte comportamentul, mulţi (în special bărbaţi) dintre cei care vin la noi sunt stăpâniţi de o dorinţă impetuoasă sau sunt dependenţi în comportamentul sexual. De multe ori îi aduce la noi în primul rând durerea de a trăi o viaţă scăpată de sub control. (Totuşi, nu înseamnă că avem o proporţie neobişnuită de dependenţi de sex; bărbatul homosexual obişnuit este de multe, multe ori mai promiscuu decât bărbatul heterosexual obişnuit.) Lipsa de stăpânire are loc în întreţinerea de relaţii sexuale cu alţii, în dependenţa de pornografie sau în masturbarea incontrolabilă. Pentru unii, victoria vine printr-un proces de tipul Programului în 12 paşi: recunoscând neajutorarea şi predând problema lui Dumnezeu. Adesea, legătura este zdrobită când persoana descoperă nevoile adânci care alimentează dorinţa nestăpânită. De exemplu, mulţi bărbaţi, lipsindu-le sentimentul propriei masculinităţi, caută masculinitatea în altcineva. Cunoscând adevărata nevoie şi progresând în domeniul rezolvării deficienţei, puterea dorinţei nestăpânite este deseori zdrobită. În ceea ce priveşte vindecarea în domeniul comportamentului homosexual, după doisprezece ani într-o misiune pentru homosexuali şi după ce am avut de-a face cu sute de bărbaţi şi femei care au ieşit din homosexualitate, sunt încrezător în a asigura pe oricine vine la noi că dacă îşi predă viaţa şi sexualitatea lui Isus, poate, în timp, să experimenteze o victorie totală asupra activităţii homosexuale cu alţii şi asupra pornografiei. În ceea ce priveşte fanteziile sexuale şi masturbarea, toţi par să experimenteze un progres semnificativ. Pentru câţiva, aceasta se apropie de un progres total, dar cred că C. S. Lewis a exprimat un mare adevăr când a spus că o castitate perfectă, ca şi caritatea perfectă, este ceva ce cei mai mulţi dintre noi nu vom experimenta în viaţa aceasta.

Identitatea. În ceea ce priveşte vindecarea în domeniul identităţii, nu vorbim numai despre renunţarea la identitatea care spune: „Sunt homosexual.” Aceasta reprezintă doar o mică parte din vindecare. Mai important, vindecarea implică o acceptare confortabilă a masculinităţii sau feminităţii proprii. Începem să simţim corect despre noi înşine ca bărbaţi sau femei şi ne bucurăm în masculinitatea sau feminitatea noastră. Pentru bărbaţi, este un proces destul de lung, pentru că trebuie să treacă printr-o parte a procesului de dezvoltare pe care l-au evitat ca băieţi. Înainte să-şi accepte masculinitatea, trebuie ca ea să se dezvolte. Pentru femei, înseamnă o vindecare adevărată, care le permite să pună deoparte părerile negative despre ce înseamnă să fii femeie sau care le eliberează de temerile care le‑au făcut să nu vrea să fie femei, îndeosebi în relaţia cu bărbaţii. Ce proces de eliberare! Şi el merge mână în mână cu victoria asupra comportamentului. Când o persoană ajunge să se simtă confortabil atât cu bărbaţii, cât şi cu femeile, când cineva se simte egal cu alţi bărbaţi şi cu alte femei şi liber să se raporteze la femei ca bărbat sau liberă să se raporteze la bărbaţi ca femeie, nevoia excesivă păleşte. Un bărbat sau o femeie care este cu adevărat sănătos sau sănătoasă în identitatea sa sexuală pare să fie puţin conştient sau conştientă de masculinitatea sau feminitatea sa. Cei care ies din homosexualitate pot ajunge în acest punct şi ce bucurie este aceasta!

Atracţiile. În sfârşit, ajungem la atracţii. Pentru mulţi, este cel mai important lucru. Dacă cineva care iese din homosexualitate mai simte atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex sau dacă nu este „excitat” în general de sexul opus, atunci nu este vindecat. Comunitatea homosexuală declară că dacă admitem orice atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex, atunci pur şi simplu „reprimăm”. Creştinii conservatori sunt dezamăgiţi şi pun la îndoială întregul proces, dacă nu declarăm că ne-am vindecat „total”. Pentru a mă adresa acestei laturi a vindecării, îţi cer să ne întoarcem la ceea ce am spus despre heterosexualitatea căzută. Ceea ce experimentăm în vindecarea homosexualilor nu este o mişcare înspre o heterosexualitate căzută, ci o mişcare mai aproape de ceea ce a dorit Dumnezeu pentru noi de la început. Nu trecem de la ani de luptă pentru a nu ne uita la Playgirl, la lupta de a nu cumpăra Playboy. Deşi una este „normală”, iar cealaltă nu, niciuna nu este plăcută lui Dumnezeu.

Observă că vorbim mai degrabă despre vindecare în domeniul atracţiilor, decât în orientare. Înţelegerea motivului acestei distincţii te ajută să pricepi ce înseamnă respectiva parte a vindecării. Dacă am vorbi despre schimbarea în orientare, am descrie un singur proces al schimbării; când treptat devenim mai puţin homosexuali, mai heterosexuali, la fel cum dacă m-aş întoarce, cu cât m-aş îndrepta mai puţin către nord, cu atât m-aş îndrepta mai mult către sud. În vindecarea homosexualilor, nu aşa stau lucrurile. Mai degrabă se întâmplă două lucruri, oarecum independent unul de celălalt. Mai întâi, descoperim că atunci când există vindecare pentru cauzele care se află la baza homosexualităţii, puterea impulsului sexual începe să se diminueze. Când nevoile de dragoste şi afirmare sunt împlinite în mod sănătos, nesexual, când descoperim masculinitatea sau feminitatea în noi înşine, puterea care a alimentat impulsul homosexual se diminuează tot mai mult. În cele din urmă, pentru mulţi, dacă atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex mai există, ele devin doar puţin mai mult decât răspunsuri fizice involuntare, care au fost imprimate în psihicul nostru de ani şi ani de activitate sau fantezie sexuală. Dar chiar şi ele se estompează, dacă nu complet, cel puţin până în punctul în care nu mai sunt un factor major în vieţile noastre.

Cumva în mod independent, deşi venind de obicei după reducerea atracţiilor faţă de cei de acelaşi sex, începe să apară un nou fel de a vedea sexul opus. La început apare doar o nouă apreciere pentru acele lucruri care fac sexul opus diferit de noi. Ca bărbaţi, încep să ne facă plăcere lucrurile care fac o femeie să fie femeie, iar pentru femei, o apreciere şi o încântare similară se dezvoltă faţă de bărbaţi. Apoi, dacă Dumnezeu aduce în calea noastră acel bărbat deosebit sau acea femeie deosebită, găsim că încântarea dobândeşte dimensiuni speciale. Descoperim complementaritatea minunată care există între noi. Împliniţi şi compleţi ca bărbaţi sau femei, suntem liberi să găsim împlinire mai mare în cineva pe care Dumnezeu a hotărât să-l aleagă ca să ne aducă la un alt nivel de împlinire. Suntem încântaţi de acea persoană specială. Încântarea se transformă în dragoste. Dragostea ne face să vrem să fim aproape de persoana respectivă, iar în cele din urmă dorim apropierea dintre doi oameni, care se găseşte numai în unirea într-un singur trup.

Este o aşteptare cu totul realistă pentru creştinul care iese din homosexualitate. Până acum, în misiunea noastră, în fiecare caz în care un bărbat care a ieşit din homosexualitate s-a căsătorit şi a fost deschis şi sincer cu soţia lui cu privire la luptele lui homosexuale, iar amândoi sunt creştini, căsătoria a funcţionat – incluzând o viaţă sexuală împlinită şi binecuvântată.

Deşi aşteptarea noastră în această viaţă nu este perfecţiunea, ne mişcăm în mod clar în direcţia planului lui Dumnezeu pentru noi, ca bărbaţi sau femei.

M-am referit mai întâi la vindecare şi căsătorie, deoarece căsătoria este norma lui Dumnezeu. Evident, mulţi dintre cei care ies din homosexualitate nu se vor căsători. Dumnezeu îi cheamă pe unii la celibat; alţii sunt la o vârstă la care posibilii parteneri de căsătorie creştini sunt rari. Ce înseamnă pentru celibatar vindecarea în domeniul atracţiilor? Am găsit acest lucru exprimat minunat de un frate creştin care este acum la seminar ca să devină preot catolic. A făcut jurământ de celibat şi astfel nu aşteaptă niciodată să se căsătorească sau să aibă contact sexual. Totuşi, când a experimentat vindecarea homosexualităţii lui de către Dumnezeu, a descoperit schimbări semnificative în felul în care se raportează atât la bărbaţi cât şi la femei. În special în prietenia cu femeile, are un sentiment minunat al masculinităţii şi a ceea ce face ca bărbaţii şi femeile să fie diferiţi. Nu trebuie să experimenteze sentimente sexuale, ca să se bucure de grija minunată a lui Dumnezeu în crearea atât a bărbatului, cât şi a femeii.

Poate că este adevărat că o persoană care este vindecată de homosexualitate nu devine „exact ca oricine altcineva”, iar unele vechi reminiscenţe ale trecutului este posibil să rămână. Nu este nevoie să ne cerem iertare pentru aceasta. Ceea ce face Dumnezeu în viaţa unui bărbat sau a unei femei care învinge homosexualitatea este glorios. Puterea păcatului care ne controla este zdrobită, ajungem să acceptăm şi să ne bucurăm de masculinitatea sau feminitatea noastră şi orice oportunitate pentru o viaţă împlinită, din belşug, ca heterosexual – celibatar sau căsătorit – ne este deschisă. Aceasta este vindecarea pentru homosexuali.

[Alan Medinger, Healing for the Homosexual: What Does It Mean? Copyright © Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]