Luptaţi mai mult! Îmi pare atât de rău de noi, încât necurmat suspin sau oftez. Vă sfătuiesc din propria mea experienţă, am douăzeci de ani, pentru că încerc şi eu să scap. După ce am fost la trei păstori, am observat că, dacă nu facem nimic, cu nimic ne alegem, ba chiar suntem mai răi pe zi ce trece.

Vă promit că, dacă veţi face ce vă zic, veţi ajunge cel puţin în stadiul meu, deşi încă mă mai lupt cu gândurile. Doresc ca Domnul să ne ajute să luptăm pe zi ce trece tot mai mult, ca să scăpăm din groapa sau chiar din prăpastia asta.

Experienţa mea a fost puţin mai bună ca a unora dintre voi, cei ce aţi scris. Am fost botezat cu Duhul Sfânt, iar apoi am întreţinut relaţii sexuale cu băieţi. În seara în care am început, nu am vrut să o fac, dar eram aşa de robit, încât cu oricine dormeam în pat, doar băieţi, îi forţam să facă sex cu mine. Am ştiut că nu e bine, dar nu m-am putut abţine, şi nu a fost numai o dată.

Dar apoi am avut o depresie de tremuram tot şi nu mai puteam gândi. Eram sigur că din cauza a ceea ce am făcut. Parcă cineva îmi forţa mâna la nas să mă omor sau, când vedeam un cuţit, parcă mă forţa cineva să mă omor – slavă Domnului că nu am făcut-o! – dar apoi am mers la păstorul bisericii unde mergeam şi i-am spus ce-i cu mine. Când i-am spus cum mă simt, mi-a sugerat să mă duc la psihiatrie. Am luat tratamentul şi mi-am revenit puţin. De trei ori am fost internat.

Când am fost la o întrunire de fraţi înguşti, vă spun sincer că ei sunt aspri cu nelegiuirea, dar sunt oameni ca noi, am vorbit cu nişte păstori şi le-am spus cu ce mă confrunt, că ochii mei fugeau după băieţii mai simpatici. Tot aşa a mers şi mai departe, ba mai mult, recent mă gândeam nopţile că dorm cu băieţi, practicam şi alte perversiuni sexuale. Dar am observat ce v-am spus mai sus, că nu rezolvăm nimic dacă nu încercăm.

Deşi acum încă am atracţie pentru ei, iar aceasta nu ştiu cum să o schimb, nu sunt de acord cu ideea că aşa m-am născut şi mă lupt. M-am rugat de nenumărate ori ca Domnul să mă scape, dar ceva din mine nu vrea şi cred, din toată inima, că este natura umană păcătoasă, şi ştiţi cum e ea. Nu mai privesc poze şi filme, deşi m-am uitat la unul şi nu pot să mi-l mai scot din cap. Am probleme şi cu vocea unora, adică timbrul mă atrage la ei, cu mâinile, că au mâinile mai nu ştiu cum.

Am hotărât să nu mă mai uit la filme, chiar simple, cu tipi cool; nu am mai conversat cu cei care sunt aşa şi nici nu vreau, deşi mă lupt mult, să nu cumva să mă dau la ei sau altceva de felul acesta. Vă sugerez să renunţaţi la ei, dacă îi aveţi în preajma voastră; eu unul am hotărât să nu mă mai holbez la ei. Nu uitaţi că nu este uşor! Dar eu mă gândesc că mai bine stau cu capul în pământ acum, decât în ziua judecăţii. Rugaţi-vă cu lacrimi, iar dacă nu aveţi, cereţi-I lui Isus!

Încerc să mă integrez în familie, apoi între colegi, iar apoi în biserică. Îmi e frică că mă descoperă, dar să vă spun ceva: când mă luptam cu mine tot mai mult, cu atât mai mult conversau oamenii cu mine, deşi nu ştiau ce-i cu mine, şi asta cred că doar Dumnezeu o face. Mie mi se pare că sunt făţarnic, că încerc să fiu altul, fiindcă mă dau drept altul, dar şi aceasta cred că vine de la Satan. Trebuie să credem Biblia, deşi eu încă mă lupt să o cred. Dumnezeu cu voi! Doamne, dă-ne putere!

DUPĂ UN TIMP

Eu fac bine şi încerc să lupt mai mult, deşi nu mai am aşa lupte mari, doar câteodată. Am urmărit seriale coreene ce nu au avut teme homosexuale, dar comportamentul efeminat şi faţa la fel de efeminată a actorilor mi-au plăcut şi nu am avut puterea necesară să renunţ la ele. Mi-aş dori să am mai multă bunăvoinţă.