Un răspuns biblic pentru bisericile pro-homosexualitate

admin | 09/01/2013

Un răspuns biblic pentru bisericile pro-homosexualitate

de Dan Hitz

Dan Hitz

Când abordăm subiectul homosexualitatea şi creştinismul, este nevoie să realizăm că nu toţi cei care se identifică drept creştini văd Biblia ca pe scrierea inspirată în mod divin a Cuvântului de neschimbat al lui Dumnezeu, autoritatea finală pentru noi în toate problemele de credinţă şi conduită. Mulţi o văd ca pe nişte principii bune, care au evoluat în timp şi care este posibil să nu fi ţinut seama de anumite înţelegeri noi a unor chestiuni culturale, care includ homosexualitatea şi orientarea homosexuală. Alţii vor încerca să o interpreteze într-un mod care menţine autoritatea Bibliei drept Cuvânt al lui Dumnezeu, dar care le permite şi să adopte homosexualitatea. Noi, fiind creştini, trebuie să avem un standard specific, de neschimbat, ca să ne bazăm convingerile pe Scripturi şi să ne ţinem strâns de adevăratul ei înţeles.

Mulţi din comunitatea homosexuală spun că homosexualitatea este acceptabilă fiindcă Isus nu a spus nimic în Biblie pentru a condamna homosexualitatea. Totuşi, Isus nu a spus nimic nici despre pedofilie sau bestialitate, pe care cei mai mulţi creştini le condamnă cu tărie. Isus a subliniat, în mod specific, intenţia lui Dumnezeu pentru căsătorie de la începutul creaţiei. Când fariseii au încercat să-L atragă în capcană pe Isus cu întrebările lor despre divorţ, Isus a răspuns în Marcu 10:6-9: „Dar de la începutul lumii «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa. Şi cei doi vor fi un singur trup.» Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” Isus a făcut referinţă directă la relatarea creaţiei din Geneza 2:18-24, când Dumnezeu a făcut-o pe Eva din Adam, ca un ajutor potrivit pentru el.

Mulţi creştini vor arăta că Dumnezeu a condamnat în mod specific comportamentul homosexual în Vechiul Testament în Levitic, capitolele 18 şi 20. Cei din bisericile pro-homosexualitate îi vor întreba de ce ţin legile Vechiul Testament împotriva homosexualităţii, când se opresc la McDonalds şi mănâncă şuncă, ouă şi brânză McMuffin. Când mulţi dintre noi le răspundem cu o privire perplexă, ei fac referinţă la Fapte 10:9-48, unde Domnul l-a trimis pe Petru să-i vorbească lui Corneliu, arătându-i o faţă de masă cu animale şi poruncindu-i să mănânce. În Fapte 10:15, Domnul îi spune lui Petru: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” Ei vor face o paralelă între faptul că Dumnezeu le-a numit pe neamuri – înainte un grup respins de oameni – curate şi faptul că Dumnezeu îi numeşte pe cei din comunitatea homosexuală curaţi. Răspunsul nostru la aceasta ar putea să fie citarea deciziilor conciliului de la Ierusalim, aşa cum sunt ele detaliate în Fapte 15:1-31. La acel consiliu, liderii Bisericii s-au strâns în Ierusalim ca să hotărască dacă noii credincioşi dintre neamuri trebuiau să ţină legea lui Moise. Nu se punea problema că oferta mântuirii nu era deschisă pentru toţi cei care o acceptau. Era o problemă de lege şi comportament. Conciliul a luat decizia că neamurile erau responsabile să ţină doar patru legi comportamentale, una fiind să se reţină specific de la imoralitate sexuală. Multe legi sunt afirmate clar atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Cei care se luptă cu homosexualitatea sunt bine-veniţi în Împărăţia lui Dumnezeu, totuşi este de aşteptat ca ei să se reţină de la imoralitate sexuală şi să se pocăiască de păcatul homosexualităţii, la fel cum este de aşteptat ca cei care se luptă cu păcatul heterosexual să se pocăiască de păcatul lor.

Mulţi creştini bine intenţionaţi au folosit Romani 1:25-29 ca să declare, cu o voce tunătoare, opoziţia faţă de homosexualitate, faţă de cei care o adoptă. Din nefericire, au declanşat astfel multe reacţii de autoapărare privitor la această secţiune a Scripturii. Când vorbim cu cineva care crede că homosexualitatea este acceptabilă, trebuie să ne amintim să rostim adevărul cu blândeţe şi să realizăm că este posibil ca pasajul respectiv să stârnească emoţii puternice. Cei care acceptă homosexualitatea spun adesea că întâlnirile sexuale sunt naturale pentru cei care se nasc homosexuali şi că respectiva secţiune a Scripturii se referă la cei care se nasc heterosexuali şi părăsesc heterosexualitatea pentru homosexualitate. Le putem răspunde că dorinţele noastre păcătoase ne par întotdeauna naturale. Când am adoptat sentimentele şi atracţiile homosexuale, mi s-a părut foarte natural să acţionez conform lor. Când am adoptat bulimia, mi s-a părut natural să mănânc de cinci ori cantitatea de hrană care l-ar face pe cineva care nu este bulimic să se simtă plin. Adevărul este că bulimia nu este un comportament acceptabil în ochii lui Dumnezeu. Oricât ar părea de natural, nu m-am născut bulimic. În acelaşi fel, homosexualitatea nu este un comportament acceptabil în ochii lui Dumnezeu. Amândouă sunt dăunătoare şi autodistructive. Există numeroase studii seculare care arată rate ridicate de boală, depresie, abuz de substanţe şi violenţă domestică la homosexuali, comparativ cu heterosexualii. Aceste riscuri mari apar şi în ţările, şi în culturile care acceptă homosexualitatea mai mult decât SUA. [La studiile seculare ne vom referi într-un newsletter viitor, iar unele referinţe vor fi oferite la sfârşitul acestui newsletter.]

Mulţi din comunitatea homosexuală cred, de asemenea, că David şi Ionatan, ca şi Rut şi Naomi, erau parteneri homosexuali. Poate că vor cita 1 Samuel 18:1-3, unde scrie: „David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui.” Este uşor pentru mine să văd cum oamenii zdrobiţi pot să confunde dragostea cu o relaţie sexuală. Ele nu sunt acelaşi lucru. Poţi să ai o dragoste profundă pentru cineva, fără să aveţi o relaţie sexuală. Poţi, de asemenea, să ai o relaţie sexuală cu cineva, fără dragoste. David şi Ionatan aveau cu adevărat o dragoste profundă unul faţă de celălalt, dar nu era o dragoste sexualizată. Dumnezeu nu Se ruşinează cu privire la sex. Există multe detalii despre relaţii sexuale în Scriptură, inclusiv Cântarea lui Solomon şi păcatul lui David cu Batşeba. Dacă David şi Ionatan ar fi avut o relaţie sexuală, iar acea relaţie ar fi fost acceptabilă în ochii lui Dumnezeu, cel mai probabil ar fi fost inclusă cel puţin o referinţă la legătura lor în Scriptură. Da, David şi Ionatan au făcut un legământ, dar la fel au făcut Avraam şi Domnul în Geneza 15. Conform Dicţionarului Biblic al lui Thayer, acelaşi cuvânt ebraic este folosit pentru amândouă legămintele. Legământul lui Dumnezeu cu Avraam nu era sexual. Nici cel al lui David şi Ionatan nu a fost.

Cei care cred că Rut şi Naomi au avut un parteneriat homosexual, vor cita răspunsul lui Rut către Naomi, atunci când Naomi i-a spus să rămână în ţara ei şi cu poporul ei, când Naomi s-a întors în Israel. Această secţiune cunoscută a Scripturii este chiar citată la nunţi, când cuplul îşi face promisiunile. „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” (Rut 1:16-17) Evident, aceasta arată o dragoste profundă şi dedicată între Rut şi Naomi, dar nu implică o legătură sexuală sau lesbiană. De fapt, Naomi o ajută pe Rut să se căsătorească cu un bărbat numit Boaz, în capitolul 3, şi o învaţă pe Rut cum să câştige inima lui Boaz.

Acest newsletter a avut ca scop să prezinte câteva poziţii doctrinare ale membrilor bisericii pro-homosexualitate. Newsletter-urile viitoare vor examina cercetări seculare care arată durerea şi distrugerea implicate în viaţa homosexuală. Vă încurajez să spuneţi ce aveţi pe inimă cu blândeţe, nu cu mânie.

Ca fost homosexual, înţeleg imensa putere a atracţiei faţă de persoanele de acelaşi sex şi lupta interioară profundă de a reconcilia asemenea sentimente cu un Dumnezeu care are un cod moral strict. În interior, vina sălăşluieşte alături de pasiune. Dorinţele noastre I se opun lui Dumnezeu. Îmi amintesc că am auzit despre una dintre puţinele biserici pro-homosexualitate din anii ’80. Chiar dacă eram departe de Dumnezeu, ceva, adânc în interiorul meu, spera că Îl puteam avea atât pe Dumnezeu, cât şi homosexualitatea. Nu făcusem niciodată legătură între cele două. Ştiam, adânc în interiorul meu, că erau ireconciliabile.

Acum, aproximativ douăzeci de ani mai târziu, sunt bucuros că sunt ireconciliabile. Am venit la Domnul zdrobit şi rănit, tânjind după acceptare. Am avut de străbătut un drum lung, dar continui să umblu în vindecarea emoţională şi spirituală pe care le are Isus Cristos de oferit. Nu mai încerc să-mi umplu goliciunea profundă din inimă cu fantezii sau legături cu alţi bărbaţi. Acum pot să trăiesc ca bărbat, soţ şi tată heterosexual, sănătos emoţional. Numai Isus Cristos poate vindeca rănile şi umple golurile. A fost nevoie să fiu confruntat cu adevărul de către creştini iubitori şi de către un Dumnezeu iubitor, ca ajung la vindecarea de care aveam nevoie.

Când îi întâlneşti pe cei care cred că adoptarea homosexualităţii şi urmarea lui Cristos sunt compatibile, aminteşte-ţi să le vorbeşti cu bunătate. Eşti ambasadorul lui Cristos pentru vindecare şi reconciliere.

Dacă vrei să afli mai multe despre acest subiect…

A Strong Delusion, Joe Dallas. Harvest House Publishers, 1996