de Michelle Ferguson
Exodus promovează un sistem de suport care include biserica, terapeutul şi grupul de suport. Cele trei lucrând împreună, oferă mediul ideal în care cel care se luptă cu homosexualitatea poate fi vindecat.
Biserica şi biserica locală
Biserica cu „B” mare este familia universală a credincioşilor puşi deoparte ca fiind ai lui Dumnezeu. Suntem Trupul lui Cristos, fiecare dintre noi fiind un mădular diferit. Dacă unul dintre noi este bolnav sau rănit, tot trupul este afectat. (1 Corinteni 12:26)
Biserica locală este o parte a trupului mai mare. În adunările noastre individuale, avem oportunitatea de a forma relaţii intime şi de a face o lucrare specifică pentru zidirea Împărăţiei lui Dumnezeu. În biserica locală are loc misiunea practică şi acolo ar trebui să primească susţinere şi îndrumare cel care se luptă cu homosexualitatea. Ca parte a unui sistem trinitar, biserica locală trebuie să se dedice unui rol întreit, în confruntarea cu homosexualitatea:
Crede şi învaţă vestea cea bună: Există iertare şi eliberare de păcat! (Romani 1:16, 10:14-15)
Nu contează cu ce se luptă cel care intră pe uşile bisericii tale: Isus Cristos îi iartă pe toţi şi are puterea de a-i elibera pe toţi. Deşi este posibil ca un anumit pastor să nu ştie cum să se ocupe de o problemă, Dumnezeu are în plan să facă toate lucrurile noi. Pe cât de nebuneşte trebuie să li se fi părut iudeilor din primul secol ca neamurile să intre în familia lui Dumnezeu, la fel, multe biserici de astăzi cred că este ridicol ca homosexualii să fie parte a Bisericii.
Cunoaşte adevărul şi spune adevărul! (Ioan 8:31-32, Matei 5:13-16, 28:18-20)
Bisericile trebuie să ştie ce învaţă Biblia despre homosexualitate şi să fie dornice să apere acel adevăr. Numirea homosexualităţii păcat nu înseamnă condamnarea omului; înseamnă condamnarea păcatului. Deoarece credem în iertare şi libertate, ne putem confrunta cu păcatul. Suntem chemaţi să ne iubim unul pe celălalt, iar dragostea nu permite unui frate sau unei surori în Cristos să continue să trăiască în păcat, ci îi îndeamnă să urmărească sfinţenia.
Şi bisericile trebuie să fie educate cu privire la problemele legate de homosexualitate. Vocile pro-homosexualitate căpătând amploare, bisericile trebuie să aibă un răspuns şi un plan. O mare iluzie [A Strong Delusion] de Joe Dallas, ca şi multe alte resurse, sunt disponibile pentru aceasta.
Crede în puterea lui Dumnezeu de a vindeca şi fii un instrument al vindecării!
Speranţa aflată la îndemâna oricui luptă cu homosexualitatea constă în realitatea că schimbarea este posibilă. Dacă o biserică nu crede aceasta, cel care se luptă cu homosexualitatea va fi alimentat cu îndoială.
O biserică trebuie, de asemenea, să fie dedicată responsabilităţii sale de a facilita procesul de vindecare şi de a oferi un suport iubitor pentru cel care se luptă cu homosexualitatea. Ceea ce nu înseamnă că biserica este responsabilă de vindecarea sa, ci că are o responsabilitate faţă de cel care caută schimbarea. A se vedea Efeseni 5:25-27, Romani 15:1-16, Galateni 5:22-6:10, Filipeni 2:1-18 şi 1 Tesaloniceni 5:14-24.
Terapia şi rolul terapeutului
Mulţi se simt inconfortabil la ideea terapiei. Să vorbeşti despre terapie înseamnă să vorbeşti despre probleme reale, ceea ce nu este un subiect popular. Să recunoşti probleme reale înseamnă că trebuie să faci ceva cu privire la ele.
Conform unui studiu făcut de Dr. Warren Throckmorton, terapia este un factor important în căutarea schimbării. Throckmorton comenta: „O relaţie cu un consilier este unică. Este privată, confesională, exploratorie, lipsită de judecată, emoţională, încurajatoare, de mentorat şi caută intenţionat rezultatul pe care îl caută şi clientul. Personalitatea umană se exprimă prin gând, emoţie, relaţie socială şi acţiune, iar consilierii caută intervenţii şi activităţi care au impact în toate aceste domenii. (Interviu, 12.12.2002)
Terapeutul ar trebui să-şi păstreze autoritatea
Relaţia dintre cel care se luptă cu homosexualitatea şi terapeut este dedicată abordării unor chestiuni dintr-o poziţie foarte practică şi informată. Pentru a-şi păstra autoritatea şi credibilitatea, terapeuţii ar trebui să fie instruiţi cu privire la problema homosexualităţii, nu să deducă totul din cele cunoscute de cei care se luptă cu homosexualitatea. NARTH (Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii) este o bună sursă. (A se vedea www.narth.com.)
Clădind pe lucrarea lui Dumnezeu
Un creştin care se luptă cu homosexualitatea este mişcat şi influenţat de Dumnezeu, chiar dacă nu este conştient de aceasta. Ceea ce primeşte la întâlnirile bisericii, de la liderii şi mentorii săi creştini, în timpul său personal cu Dumnezeu etc., contribuie la procesul vindecării. Un terapeut ar trebui să fie conştient de acest lucru şi să caute să clădească pe ceea ce Dumnezeu face deja; este important pentru cel care se luptă cu homosexualitatea să aibă un terapeut creştin. Throckmorton spune. „Văd consilieri care au nevoie de darurile spirituale ale discernământului şi învăţării. Creştinii sunt cei mai buni consilieri pentru creştinii care încearcă să adere la o poziţie morală creştină, deci dacă motivul părăsirii homosexualităţii are de-a face cu aderarea la credinţă, atunci un consilier creştin ar trebuie să fie mai bine acordat la problemă, decât unul din afara credinţei.” (Interviu, 12.12.2002)
Terapia şi relaţia ei cu Biserica
Strângerile bisericii şi pastorii au limite. Nu pot face totul sau să ofere tot ceea ce are nevoie cel care se luptă cu homosexualitatea. Cel care se luptă trebuie să înţeleagă aceasta şi să caute un terapeut, pentru a-şi împlini celelalte nevoi. Timpul concentrat faţă în faţă îi permite să se adreseze unor chestiuni specifice şi să pună în aplicare conceptele mai mari şi mai abstracte pe care le aude la strângerile bisericii.
Terapia completează relaţia sa cu biserica locală şi este o parte a Bisericii universale. Terapeuţii creştini sunt parte a aceluiaşi Trup ca şi clientul lor creştin şi, când ajută individul, lucrează la întărirea întregului.
Grupuri de susţinere mici
Indiferent că sunt numite grupuri de suport, grupuri de monitorizare etc., grupurile de susţinere mici joacă un rol major în călătoria înspre eliberarea de homosexualitate. Astfel de grupuri se încadrează în două categorii: grupuri de suport de consiliere şi grupuri de suport de prieteni.
Grupul de suport de consiliere
Misiunile membre ale Exodus sunt exemple de grupuri de suport de consiliere. Aceste grupuri se concentrează asupra unei chestiuni sau unui set de chestiuni şi oferă un loc sigur pentru practicarea a ceea ce se învaţă la terapie. Relaţiile care se formează împlinesc o anumită nevoie de ataşament, în timp ce îl pregătesc pe individ să se încadreze în biserica mai mare unde este membru. Ele nu sunt destinate să fie ataşamentele relaţionale finale ale individului; totuşi, pentru a depăşi o problemă care are asociată atâta ruşine şi vină, este vital ca cel în cauză să ştie că nu este singur.
Grupul de suport de prieteni
Acest tip de grup este şi locul ideal pentru practicarea a ceea ce se învaţă la terapie; dar el constă în grupul principal de prieteni ai cuiva, care sunt de acord să practice monitorizarea biblică. Din acest loc al siguranţei relaţionale, individul este capabil să se aventureze în grupul mai mare al bisericii.
Biserica oferă dragoste
„Nu există o altă activitate care să identifice atât de complet creştinul şi Biserica cu Domnul, în afară de dragoste.” (VanEngen, pag. 54) Uneori, din cauza zdrobirii relaţionale, oamenii sunt incapabili să simtă intimitatea sănătoasă şi dragostea. Dacă Biserica este chemată să iubească, trebuie să lucreze şi ca să-i facă pe oameni capabili să accepte dragoste şi să ofere dragoste în mod potrivit. Cercetările lui Throckmorton susţin sistemul de suport triunic.
Acest sistem relaţional este pentru toţi creştinii care caută să-şi împlinească chemarea adresată lor în calitate de credincioşi şi mădulare ale Trupului lui Cristos. Poate că sună idealist, dar Biserica mai are de străbătut un drum lung până ce acest sistem va fi norma, nu excepţia; totuşi, „Dacă Biserica poate să-şi redescopere identitatea dată de Dumnezeu şi să devină vie spiritual, cea mai antrenantă parte a istoriei sale îi stă înainte. Totul depinde de abilitatea noastră de a avea o nouă viziune a Bisericii, aşa cum ar trebui să fie ea, de disponibilitatea noastră de a schimba acolo unde este necesar şi, mai presus de toate, de hotărârea noastră de a ne menţine vieţile în permanenţă deschise pentru reînnoirea spirituală. Trebuie să trecem de la concepţia noastră cu privire la ceea ce este Biserica, la dedicarea noastră faţă de ce trebuie să devină Biserica.” (VanEngen, pag. 65)
Surse consultate: 1) Throckmorton, Ph.D., Warren E. Interviu via e-mail. 12-13 decembrie 2002. 2) Throckmorton, Ph.D., Warren E. Cercetare nepublicată. Prezentată la Conferinţa NARTH, noiembrie 2002. 3) VanEngen, Charles. God’s Missionary People: Rethinking the Purpose of the Local Church, Grand Rapids: Baker Book House, 1991. 4) Woolsey, Ron. Interviu prin e-mail. 11-12 decembrie 2002.
[Michelle Ferguson, Three Factors of Healing. Copyright © Michelle Ferguson. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance.]
