de Craig Beickelman

Prima dată când am ştiut că Domnul mă chema la misiune eram la începutul colegiului. Deşi Îl iubeam pe Domnul, planul meu era să mă apuc de teatru şi să am succes la Hollywood. În primul an de colegiu, Domnul mi-a arătat clar că nu acesta era planul Lui. Cu visele de a mă apuca de teatru spulberate, în timpul colegiului m-am întrebat în ce direcţie să o iau, până ce Domnul mi-a arătat planul Său. După absolvire, mi-am început cariera de slujitor creştin în campusul Universităţii Western Michigan, ceea ce mi-a plăcut. După ce am lucrat şase ani în misiunea din campus, Domnul m-a condus să lucrez la Teen Challenge ca profesor/consilier. Aveam sentimentul că planul Domnului pentru viaţa mea era să lucrez cu oamenii răniţi, dar aceasta era tot ce înţelesesem pe vremea aceea. Domnul m-a scos din misiune un număr de ani, ca să mă înveţe despre provocările de zi cu zi ale unei slujbe seculare.

În numeroşii ani petrecuţi în afara misiunii, Domnul Şi-a făcut timp să lucreze cu mine. Fiind cel mai mic dintre cei trei băieţi, într-o familie extrem de disfuncţională şi abuzivă, am fost întotdeauna cel care avea grijă de ceilalţi şi cel puternic. Am început să „consiliez” oameni în primii doi ani la colegiu şi avusesem grijă de oameni răniţi sau în nevoie toată viaţa mea. Era mai uşor să am grijă de alţii, decât să mă confrunt cu propria mea durere.

Fusesem întotdeauna diferit în copilărie, iar tatăl meu nu mă acceptase niciodată. Cine nu era ca el, era greşit. El era un contabil foarte logic, iar eu un băiat creativ, sensibil. Nu eram un puşti dur şi sportiv, normal, ca cei doi fraţi mai mari ai mei. Tata se afla în lumea lui, care consta din muncă şi din a avea o curte ca în Case & Grădini Mai Bune. Fraţii mei şi cu mine eram pe cont propriu ca să înţelegem lucrurile. Mama era foarte stresată, având trei băieţi de vârste foarte apropiate, şi nu primea suport de la rudele din familia ei pentru a ne creşte. Când eram foarte mic, a avut o cădere nervoasă din cauza presiunii.

Am „învăţat” la o vârstă foarte fragedă să nu fiu o povară pentru nimeni. Mama a devenit foarte epuizată emoţional şi a început să apeleze la mine, eu fiind cel mai mic şi mai sensibil dintre copii, pentru nevoile ei emoţionale de intimitate şi suport. Am devenit atât de legaţi unul de celălalt, încât nu mai aveam o identitate a mea. Ea mă susţinea pentru că eram liniştit şi sensibil – nu ca fraţii mei duri şi sportivi, care o înnebuneau. Am început să cred că era rău să fii bărbat. Fraţii mei şi tatăl meu au rănit-o mult pe mama, ceea ce nu a fost bine. Am început să vreau să fiu fată şi să mă îmbrac în hainele vechi ale mamei pe care le-am găsit în pivniţă. Chiar i-am făcut o schimbare de sex păpuşii mele Ken. M-am luptat cu dorinţa de a fi fată pe toată perioada şcolii elementare. Am avut multe necazuri cu băieţii care îmi erau colegi şi am avut tendinţa să am ca prieteni mai mult fete.

Când aveam zece ani, fratele meu mijlociu a început să mă molesteze. Abuzul a continuat cam trei ani. M-a distrus. Nu am ştiut cum să mă confrunt cu ruşinea, confuzia şi devastarea, aşa că am învăţat să tac şi să devin amorţit ca să supravieţuiesc. Am întrat în şcoala generală şi am fost imediat etichetat ca „gay” şi tratat ca un lepros. Cei mai mulţi prieteni ai mei s-au disociat de mine şi am fost lăsat să mă descurc pe cont propriu.

În efortul de a încerca să înţeleg ce mi se întâmpla, am apelat la lumea fictivă – la teatru. Puteam pretinde că eram altcineva şi că oamenii mă plăceau. Am căutat o imagine masculină pentru mine şi am ales repede imaginea modelului masculin din Revista GQ. Am ales acel gen de bărbat cu toată fiinţa mea şi m-am transformat în acea proiecţie. M-am apucat de teatru şi m-am ţinut de speranţa că într-o zi voi fi un star. Imaginea GQ mi-a adus o mulţime de probleme, fiindcă bărbaţii şi unele femei au început să răspundă persoanei atrăgătoare care devenisem. Să mi se facă propuneri sexuale şi să fiu dorit sexual de alţii era acum un lucru normal şi, în acelaşi timp, ceva foarte confuz pentru mine.

În cele din urmă, în clasa a opta sau a noua am acceptat eticheta de homosexual. Ştiam că era greşit să dau curs sentimentelor, deci am încercat să le ignor. Devenisem creştin în clasa a şaptea, dar nu I-am îngăduit niciodată Domnului să lucreze prea mult în inima mea, fiindcă nu aveam încredere în nimeni – nici măcar în El. Nu am descoperit Biblia până am început să merg la un grup de tineret în liceu. Am continuat să-I cer Domnului să-mi îndepărteze dorinţele homosexuale, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. În cele din urmă, am decis să fac orice era nevoie pentru a nu le da curs.

În anii în care m-a molestat, fratele meu mă introdusese în pornografia explicită, aşa că am început să frecventez magazinul local şi am descoperit lumea pornografiei homosexuale, în care m-am cufundat, încercând să fac faţă la toate.

În colegiu, propunerile au devenit mai frecvente. Am ajuns să fiu absorbit de ajutorarea altora chiar mai mult decât înainte şi să renunţ să am o viaţă proprie. Am crescut, într-adevăr, în umblarea mea cu Domnul la colegiu, dar nu ştiam cum să mă adresez luptelor din viaţa mea.

Am încercat orice am crezut că ar fost de ajutor – consilieri, pastori şi cărţi. Deşi am învăţat multe despre luptele pe care le duceam, nu am ajuns de fapt la vindecare. Un prieten mi-a povestit despre Living Waters. Recunosc că nu am avut mari speranţe că programul îmi va fi de ajutor. Am plâns în drum spre prima întâlnire Living Waters din anul 2003. Pentru prima dată, cineva îmi vorbea direct mie şi Domnul îmi dădea o oarecare speranţă pentru schimbare. În programul Living Waters, legăturile au fost rupte, zidurile au început să cadă şi mulţi ani de durere au început să fie înlăturaţi. După sesiunea iniţială, am continuat ca membru al echipei de conducere. Domnul a continuat să lucreze în viaţa mea prin Living Waters şi prin diferiţi consilieri. El mi-a vindecat identitatea fragmentată şi m-a ajutat să accept nu numai genul meu, dar şi persoana care am fost creat să fiu. Mi-a vindecat inima rănită şi m-a învăţat cum să îi iert pe nenumăraţii oameni care mă răniseră.

Pentru prima dată în viaţă, mă bucur de prietenii sănătoase cu bărbaţi şi dezvolt o atracţie reală pentru femei. Odată ce implicarea mea în Reconciliation Ministries a crescut, Domnul mi-a vorbit despre chemarea de a lucra cu cei care ies din zdrobirea sexuală şi relaţională, în special din homosexualitate şi abuz. Am fost puţin neîncrezător când a început prima oară să-mi arate asta, dar acum sunt încântat. M-am dezvoltat ca bărbat şi lider creştin. Sunt unul din învăţătorii şi liderii de grup din Living Waters. Conduc grupul de suport pentru bărbaţi Walking Free şi trainingurile echipei de lideriat la Reconciliation Ministries. Aştept tot ceea ce are Domnul pentru mine în următorii ani la Reconciliation Ministries şi în Trupul lui Cristos.

[Craig Beickelman, Foundation Restored – A Life Transformed. Copyright © 2009 Craig Beickelman. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru o altă mărturie a lui Craig, clic aici.]