de Dan Hitz

Dan Hitz

În newsletter-ul misiunii noastre din octombrie 2004, intitulat Un răspuns biblic pentru bisericile pro-homosexualitate, am prezentat un răspuns scriptural introductiv pentru numeroasele argumente prezentate de bisericile pro-homosexualitate. Articolul de faţă intenţionează să fie o continuare a articolului din octombrie şi prezintă o parte din cercetările seculare care arată că activitatea homosexuală este un comportament dăunător, cu consecinţe fizice, emoţionale şi relaţionale. Cele două articole nu intenţionează să investigheze în profunzime aceste chestiuni şi reprezintă doar o scurtă trecere în revistă. Referinţele vor fi prezentate în articol şi în concluzie, pentru cei care ar dori mai multe informaţii.

Când Dumnezeu a hotărât ca sexualitatea să se desfăşoare, în mod specific, în contextul căsătoriei heterosexuale dintre un bărbat şi o femeie, a făcut-o fiindcă ne-a creat ca fiinţe heterosexuale monogame. El ştie cum funcţionăm cel mai bine – trup, suflet şi duh. În general, cercetările seculare despre sexualitate arată că este semnificativ mai probabil ca adolescenţii activi sexual să se simtă deprimaţi şi să încerce să se sinucidă, comparativ cu adolescenţii care nu sunt activi sexuali.^[1] Conform unui studiu, adolescentele active sexual se simţeau „deprimate tot timpul, cea mai mare parte a timpului sau mult timp”, comparativ cu 7,7% dintre fetele care nu erau active sexual. Pentru băieţii adolescenţi, procentajele au fost de 8,3% pentru cei activi sexual, comparativ cu 3,4% pentru cei care nu erau activi sexual.^[2] Acest studiu şi alte studii susţin mesajul că este mai bine să aştepţi până la căsătorie ca să faci sex. Studiile prezentate în continuare arată că există riscuri semnificative pentru sănătate asociate cu activităţile homosexuale.

Conform Centrelor pentru Controlul Bolii, fumătorii se pot aştepta să trăiască cu aproximativ 7 ani mai puţin decât nefumătorii. Ceea ce a făcut ca guvernul să decidă existenţa mesajelor de avertizare strictă pe pachetele de ţigări şi în publicitatea pentru ţigări. Totuşi, diminuarea speranţei de viaţă pentru bărbaţii homosexuali şi bisexuali este mult mai mare. „Speranţa de viaţă, la vârsta de 20 de ani, pentru bărbaţii homosexuali şi bisexuali este cu 8-20 de ani mai mică decât pentru toţi ceilalţi bărbaţi.”^[3] Într-un studiu al bărbaţilor necăsătoriţi cu vârsta între 18 şi 29 de ani făcut în familii, dintre cei 328 de bărbaţi homosexuali, deşi 20,1% erau testaţi pozitiv la HIV^[4], mulţi continuau să practice sexul neprotejat cu parteneri multipli. Pe lângă HIV/SIDA, există numeroase riscuri extreme pentru sănătate asociate cu activităţile homosexuale, care includ hepatita A, B şi C, risc crescut la cancerul anal (4000%), Human Papilloma Virus, boli cardiovasculare, boli gastrointestinale şi o multitudine de alte boli cu transmitere sexuală.” (Pentru o explicaţie mai cuprinzătoare a riscurilor fizice ale comportamentului homosexual masculin, a se vedea Declaraţia despre homosexualitate a Asociaţiilor Creştine Medicale şi Dentare. Este o compilaţie excelentă de date din multe studii seculare publicate, completată cu referinţe.^[5])

Adoptarea stilului de viaţă homosexual are şi un mare preţ emoţional. Conform unui studiu publicat în Jurnalul Britanic de Psihiatrie (decembrie 2003), există o incidenţă mai mare a consumului de droguri ilegale, alcoolismului, problemelor psihologice şi violenţei în comunitatea homosexuală, decât în populaţia generală. „Bărbaţii homosexuali şi lesbienele au raportat mai multă suferinţă psihologică decât femeile heterosexuale, în ciuda nivelului similar de suport social şi de calitate a sănătăţii fizice.”^[6] Comunitatea pro-homosexualitate ar replica prompt că astfel de situaţii sunt cauzate de hărţuire, intoleranţă şi homofobie; cu toate acestea, aceleaşi cifre sunt reflectate şi în studiile făcute în Olanda, unde homosexualitatea este mult mai acceptată decât în SUA.^[7] „Un studiu olandez pe 5998 de bărbaţi şi femei, heterosexuali şi homosexuali, a arătat că tulburările psihiatrice erau prevalente la cei activi homosexual, comparativ cu cei activi heterosexual… De-a lungul vieţii, femeile homosexuale aveau o prevalenţă semnificativ mai mare de tulburări în dispoziţia generală şi de depresie majoră, comparativ cu femeile heterosexuale… Prevalenţa de-a lungul vieţii, atât a dependenţei de alcool, cât şi a dependenţei de droguri era, de asemenea, semnificativ mai mare la femeile homosexuale decât la femeile heterosexuale.”^[5]

Cum rămâne cu relaţiile dedicate între două persoane de acelaşi sex? Nu ar prezenta ele mai puţini factori de risc decât la indivizii promiscui? Realitatea este că şi la cuplurile de acelaşi sex care spun că se află într-o relaţie dedicată, există foarte puţine relaţii cu adevărat monogame. În Homosexualitatea masculină şi feminină, autorii au găsit că relaţiile de concubinaj durează între doi şi trei ani.^[8] În Homosexualitatea şi politica adevărului, Jeffrey Satinover scrie: „Un studiu pe cupluri homosexuale a găsit că din 156 de cupluri de acelaşi sex, numai 7 menţinuseră fidelitatea sexuală; dintre cele 100 de cupluri care erau împreună de mai mult de cinci ani, niciunul nu fusese capabil să menţină fidelitatea sexuală. Autorii au făcut observaţia că aşteptarea de a avea activităţii sexuale în afara cuplului reprezenta regula pentru cuplurile masculine şi excepţia pentru cuplurile heterosexuale.”^[5] Mulţi din comunitatea homosexuală arată către rata înaltă a divorţului din comunitatea heterosexuală şi susţin că rata infidelităţii este mare şi în căsătoria heterosexuală. Suntem de acord că multe căsătorii heterosexuale au, de asemenea, nevoie de vindecare, dar cifrele monogamiei tot sunt mult mai mari la heterosexuali. În Sex în America, numit de New York Times „cel mai important studiu al comportamentului sexual american de la rapoartele Kinsey”, Robert T. Michael ş.a. raportează că „90% dintre soţii şi 75% dintre soţi susţin că nu au făcut niciodată sex extramarital.”^[9]

Există speranţă pentru bărbaţii şi femeile care se luptă cu homosexualitatea. Mii de bărbaţi şi femei au găsit ajutor în confruntarea cu atracţiile nedorite faţă de acelaşi sex prin terapie şi/sau grupuri bazate pe credinţă ca Exodus Global Alliance. Joseph Nicolosi, Preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii, „a chestionat 850 de indivizi şi 200 de terapeuţi şi consilieri – căutând specific indivizi care susţin că şi-au schimbat, într-o anumită măsură, orientarea sexuală. Înainte de consiliere sau terapie, 68% dintre respondenţi se percepeau ca exclusiv sau aproape complet homosexuali, alţi 22% afirmând că erau mai mult homosexuali decât heterosexuali. După tratament, numai 13% se percepeau ca exclusiv sau aproape complet homosexuali, în timp ce 33% se descriau ca exclusiv sau aproape complet heterosexuali, 99% dintre respondenţi au spus că acum credeau că tratamentul de schimbare a homosexualităţii poate fi eficient şi valoros.”^[5] Un alt studiu arată că indivizii şi-au schimbat orientarea sexuală. Dr. Robert Spitzer, un campion în istoria activismului homosexual, a jucat un rol major în înlăturarea homosexualităţii din manualul de tulburări mintale al Asociaţiei Americane de Psihiatrie.^[10] În studiul din 2001 al lui Spitzer făcut pe 200 de bărbaţi şi femei, 29% dintre subiecţii bărbaţi şi 63% dintre subiecţii femei au raportat „indicatori homosexuali zero sau minimali”.^[11] Majoritatea celor care au luat parte la studiu au raportat o schimbare semnificativă în orientare, de la „predominant sau exclusiv homosexuală înainte de terapie, la predominant sau exclusiv heterosexuală după terapie”. De asemenea, interesant de observat, multe grupuri pro-homosexualitate raportează că cei care încearcă să-şi schimbe orientarea sexuală devin deprimaţi. Spitzer a găsit că contrariul este adevărat. Cu 12 luni înainte de efortul de schimbare, 43% dintre bărbaţi şi 47% dintre femei au raportat că sufereau de depresie. După efortul de schimbare şi în cele 12 luni anterioare intervievării, procentajul celor care raportau depresia a scăzut la 1% la bărbaţi şi 4% la femei.^[11] La fel ca la părăsirea oricărui comportament păcătos, ispita poate reveni ocazional. De exemplu, un fost alcoolic poate dori să bea după zece ani de sobrietate. Cu siguranţă, nu l-am încuraja pe alcoolic „să-şi adopte adevărata identitate şi să trăiască conform alcoolismului său”. În schimb, l-am încuraja să reziste ispitei şi ne-am oferi să-i fim alături ca să îl ajutăm să depăşească perioada când este ispitit. Ceea ce reprezintă rolul Bisericii şi lucrarea harului lui Dumnezeu pentru toţi cei din Trupul lui Cristos.

Articolul de faţă doar a examinat fugitiv tema şi a oferit câteva resurse adiţionale pentru mai multe cercetări. Reţineţi, când vorbim cu cineva care adoptă homosexualitatea, întotdeauna trebuie să spunem adevărul în dragoste. Cunoştinţa nu va face nimic pentru a aduce pe cineva la Isus Cristos, dacă nu este împărtăşită cu dragoste. Dacă doriţi mai multe informaţii pe acest subiect, verificaţi următoarele resurse:

A Strong Delusion de Joe Dallas. Harvest House Publishers, 1996

Homosexuality and the Politics of Truth de Jeffrey Satinover, MD. Baker Books

National Association for Research and Therapy of Homosexuality, www.narth.com

Focus on the Family, www.family.org

Homosexuality and the Politics of Truth, Jeffrey Satinover, MD. Baker Books, 1996

Referinţe                                                             

^[1] Sexually Active Teenagers Are More Likely to Be Depressed and to Attempt Suicide, Rector, Johnson şi Noyes. Center for Data Analysis Report #03-4, www.heritage.org/education/report/sexually-active-teenagers-are-more-likely-be-depressed-and-attempt-suicide.

^[2] National Longitudinal Survey of Adolescent Health, Wave II, 1996.

^[3] Modeling the impact of HIV disease on mortality in gay and bisexual men. International Journal of Epidemiology. 26(3):657-661. Hogg, R. S. ş.a.

^[4] Osmond, D., Page, K., Wiley, J., Garrett, K., Sheppard, H., Moss, A., Schrager, K., Winkelstein, W., (1994) HIV infection in homosexual and bisexual men 18 to 29 years of age: The San Francisco young men’s health study. American Journal of Public Health. 84, 12:1933-1937.

^[5] Homosexuality Statement, Christian Medical and Dental Associations, www.cmdahome.org/index.cgi?BISKIT=2302340612&CONTEXT=art&art=2554.

^[6] Waller, Roy. New Study Indicates Gays and Lesbians Prone to Psychological Symptoms and Substance Abuse. NARTH. Decembrie 2003, p. 556.

^[7] Sandfort, T. G., de Graaf, R., Bijl, R. V., Schnabel, P. (2001, ianuarie). Same-Sex Sexual Behavior and Psychiatric Disorders: findings from the Netherlands mental health survey and incidence study. (NEMESIS). Archives of General Psychiatry. 58:85-91.

^[8] M. Saghir şi E. Robins, Male and Female Homosexuality (Baltimore): Williams & Wilkins, 1973), p. 225; Dailey, T. Homosexual Parenting: Placing Children at Risk. (www.othodoxytoday.org. 29 septembrie 2004) p. 8.

^[9] Dailey, T., Homosexual Parenting: Placing Children at Risk. (www.othodoxytoday.org. 29 septembrie 2004) p. 8. www.orthodoxytoday.org/articles/DaileyGayAdopt.php?/articlesprint/DaileyGayAdoptP.htm.

^[10] Studiul publicat al lui Waller R. şi Nicolosi, L. Spitzer: Evidence Found for Effectiveness of Reorientation Therapy. 21 septembrie 2004.

^[11] Research Summary: Robert L. Spitzer, Can Some Gay Men and Lesbians Change Their Sexual Orientation? 200 Participants Reporting a Change from Homosexual to Heterosexual Orientation. New Directions for Life 2003.

[Dan Hitz, Speaking the Truth in Love, The Dangers of Homosexuality. Copyright © 2005 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Dan este Director Executiv la Reconciliation Ministries din Michigan, o misiune afiliată la Restored Hope Network. Este pastor ordinat de The International Fellowship of Christian Assemblies, consilier profesionist licenţiat în statul Michigan şi specialist cu certificare clinică pentru tratarea delincvenţilor sexuali. El şi soţia sa Marianne sunt căsătoriţi din 1986 şi au cinci copii, dintre care unul este acum la Domnul. Dan a început călătoria ieşirii sale din homosexualitate după ce a fost mântuit în 1984. El face misiune de peste douăzeci de ani, slujind ca învăţător, pastor şi slujitor în rugăciune.]