de Carlton Quattlebaum

Carlton Quattlebaum

Fiind un adevărat romantic, spre surpriza soţiei mele, mi-am luat două săptămâni de concediu de la serviciul meu de slujitor cu muzica, pentru o excursie cu ocazia celei de a cincea aniversări a căsătoriei noastre. După cum s-a dovedit, cea mai mare surpriză nu a fost excursia la Disney World.

În noaptea aniversării noastre, stând întinşi la lumina lunii, Tammy a rostit întrebarea agonizantă: „Ce nu este în ordine?” Singurul mod în care am ştiut să-i răspund a fost să şoptesc două cuvinte: „Sunt homosexual.” Pe cât de mult vroiam să iasă din cameră, pe atât de mult I-am mulţumit lui Dumnezeu că nu a făcut-o. Pentru prima dată, cineva care mă cunoştea şi îmi ştia secretul, nu o lua la fugă spre uşă. Dimpotrivă, Tammy mi-a spus că dacă vroiam să primesc ajutor, îmi va fi alături. A fost literalmente prima licărire de speranţă pe care am avut-o vreodată, ţinând cont de lupta mea cu homosexualitatea – o luptă care pentru mine dura cel puţin de la vârsta de opt ani.

Eram obişnuit să trăiesc fără tată, deoarece pe când eram foarte mic, părinţii mei divorţaseră. Moartea bruscă a tatălui meu când eu aveam opt ani, a făcut ca absenţa lui să devină permanentă, lăsându-mă cu un gol în inimă şi nepregătit să trăiesc în lume ca băiat. Nu aveam idee cum să fac lucrurile pe care le-aş fi învăţat de la tata, cum să joc baseball, să arunc cercul şi să mă raportez la alţi băieţi.

Nu la mult timp după ce a murit tata, un bărbat din biserică şi-a concentrat atenţia asupra mea. Din nefericire, nu am avut capacitatea de a procesa ce se întâmpla. La vremea aceea, să fiu abuzat sexual nu-mi părea un viol – în sfârşit, mă simţeam special şi apropiat de cineva care devenise pentru mine o figură parentală. Am descoperit, de asemenea, că puteam folosi fantezia şi autosatisfacerea pentru a obţine aceleaşi sentimente false de apropiere pe care le simţeam faţă de abuzatorul meu.

Carlton Quattlebaum cu familia

În încercarea de a fi acceptat de tovarăşii de aceeaşi vârstă, am început să fac ceva diferit, fiindcă doream să am parte de o independenţă sporită. În timp ce alţi băieţi se jucau împreună afară, eu trăiam izolat în lumea fanteziei. Când am intrat în adolescenţă, i-am căutat pe alţii din punct de vedere sexual, pentru a regăsi sentimentele de apropiere care îmi anesteziau durerea provocată de respingere şi abandon. Cam în acea vreme am dezvoltat abilitatea de a identifica homosexualitatea la alţii, ceea ce mi-a facilitat numeroase întâlniri sexuale cu necunoscuţi de-a lungul mai multor decenii.

Nesfârşite erau şi mărturisirile mele disperate în particular, înaintea lui Dumnezeu. Crescând în biserică, am auzit că homosexualitatea este o urâciune şi remarci precum: „Dumnezeu i-a făcut pe Adam şi Eva, nu pe Adam şi Ştefan.” Am înţeles imaginea – eram o urâciune. Am ajuns chiar bun când râdeam la glumele care aduceau la lumină cele mai profunde lupte ale mele; în realitate, muream pe dinăuntru.

Aveam, într-adevăr, abilităţi muzicale. Ele îmi ofereau modalitatea de a primi nu numai aprobarea oamenilor, ci şi pe a lui Dumnezeu. „Dacă voi cânta destul de bine pentru Dumnezeu”, gândeam eu, „poate îmi va trece cu vederea păcatul.” Mă aşteptam ca darurile mele să mă răscumpere. Datorită lipsei de dorinţă a Bisericii de a se ocupa de această problemă, mulţi dintre cei ca mine sunt împinşi într-o ruşine tăinuită, fiind demascaţi când se află deja la conducere, atunci când consecinţele zdrobirii lor au un impact mult mai mare.

Am început o relaţie cu o fată pe nume Tammy de Ajunul Anului Nou în 1984 şi am cerut-o în căsătorie de Ziua Sfântului Valentin, la doar şase săptămâni după prima întâlnire. Cinci luni mai târziu, pe 20 iulie 1985, eram căsătoriţi. Nu am privit-o niciodată pe Tammy doar ca pe o relaţie pentru a păstra aparenţele sau pentru a înlătura suspiciunile cu privire la homosexualitatea mea. M-am îndrăgostit cu adevărat de ea, dar îndrăgostirea mi-a dat şi speranţa falsă că puteam scăpa din vârtejul în care mă simţeam din ce în ce mai pierdut. Efectiv nu aveam idee cum să ies din stilul de viaţă de care eram prins. În primii ani de căsnicie, o parte tot mai mare din fiinţa mea era stăpânită de înşelăciune şi zdrobire, nu de intimitate şi împlinire. Totuşi, chiar şi în acele condiţii, eram incapabil să renunţ la căsnicia noastră. Apoi, în noaptea aniversării noastre, m-am lămurit cu Tammy. În acel moment, am decis să acţionez şi să caut ajutor.

În căutarea mea m-am lovit de dificultăţi, dar în cele din urmă am găsit Reconciliation Ministries, o misiune din Detroit, Michigan. Dumnezeu a folosit Reconciliation pentru a aduce o mare schimbare şi creştere în viaţa şi căsnicia mea, ele întrecând cu mult ceea ce îndrăzneam să sper. O căsnicie care supravieţuise ani de zile fără intimitate, acum se aprofunda şi creştea, chiar în timp ce familia ni se mărea prin naşterea copiilor noştri. Dar vindecarea nu a venit fără multe riscuri sau fără durere. Tiparul meu obişnuit de a căuta apropierea nu inclusese niciodată vulnerabilitatea. Iar tiparul respectiv se extinsese dincolo de exprimarea sexuală.

Carlton Quattlebaum cu copiii

În relaţiile de zi cu zi în biserică şi în afara ei, nu îndrăzneam să-i las pe oameni să vadă cine eram cu adevărat. Devenisem maestru în crearea măştilor de care aveam nevoie pentru a-mi asigura falsa intimitate cu alţii. Am continuat mascarada în căsnicie, ascunzând adevărul despre identitatea mea şi ascunzându-mi comportamentul faţă de soţia mea, deoarece mă temeam de respingerea ei. Măştile îmi oferiseră o realitate alternativă şi îmi îngăduiseră să scap de adevărul dureros al vieţii mele: îl uram pe cel care eram. Nu mă uram doar pentru că eram homosexual sau pentru tiparul minciunii care mă oprea să sufăr consecinţele păcatului meu. Pentru mine, ura de sine se extindea până la cele mai tainice aspecte ale fiinţei mele. Literalmente, nu era nimic în mine pe care să-l consider bun sau demn de consideraţie, sau de afecţiune. Exprimarea mea ca homosexual îmi permitea să-mi asigur un sentiment de apropiere, în special faţă de bărbaţi, dându-le ceva ce consideram lipsit de valoare – pe mine însumi.

Pentru mine, procesul descoperirii şi vindecării sinelui interior a necesitat autoexaminare, mărturisire brutal de sinceră în faţa lui Dumnezeu şi a altora, şi dorinţa de a înţelege identitatea şi destinul pe care ştiam că le avea Dumnezeu pentru mine. Procesul mi-a cerut să mă confrunt nu numai cu păcatul altora împotriva mea, ci şi cu răspunsurile şi alegerile mele păcătoase. Pentru mine, el a implicat renunţarea la măştile false şi asumarea riscului respingerii, pentru a mă putea bucura de o apropiere transcendentă, de o intimitate autentică. Drumul meu a fost presărat cu biruinţe şi dezamăgiri, cu ghimpi dramatici şi cu etape în care nu se schimba nimic şi care păreau interminabile.

Acum, având mai bine de optsprezece ani de căsnicie, mi s-a confirmat că nu aş fi putut alege o soţie mai bună, în ciuda faptului că a fost o decizie nechibzuită să mă căsătoresc pe când eram atât de profund zdrobit. Iar vindecarea noastră a oferit o nouă orientare misiunii, pentru a-i ajuta pe cei prinşi în capcana păcatului.

Astăzi, Healing Choices Ministry există ca să inspire şi să echipeze oamenii pentru a căuta şi experimenta vindecarea în relaţii şi sexualitate, în timp ce îi conduce la o aprofundare a relaţiei lor cu Tatăl ceresc şi cu Fiul Său, Isus Cristos. Această apropiere nu este nici evazivă, nici profanatoare, ci este permanent prezentă şi dătătoare de putere. Dumnezeu ne călăuzeşte în moduri care transcend influenţele omeneşti imperfecte, dar ne cheamă să ne aflăm şi în relaţie unul cu celălalt. Prin El, o putem face plini de încredere. Alegerea de a-mi încredinţa inima Lui a fost cea mai vindecătoare alegere a vieţii mele.

[Carlton Quattlebaum, Feelings of Closeness. Copyright © Carlton Quattlebaum. Tradus şi publicat cu permisiune. Carlton şi soţia sa Tammy au doi copii, Jonathan şi Sarah. El este Director Executiv la Healing Choices Ministry, o misiune din Canton, Michigan. Misiunea, găzduită de TriCity Christian Center, oferă grupuri de suport pentru cei care se luptă cu probleme sexuale şi relaţionale, ca şi pentru membrii familiei lor. Carlton poate fi contactat telefonic la numărul (40)734.397.4700 sau prin e-mail la adresa carlton@healingchoices.us. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.livingstonesministries.org.]