Brian s-a născut ca fiu al unei fete de şaisprezece ani, prinsă în droguri şi prostituţie. Mama lui locuia în rău-famatul proiect de locuinţe Cabrini Green din Chicago. A făcut tot ce a putut ca să-l crească pe micuţul ei fiu, dar a fost copleşită de responsabilităţile situaţiei de a fi mamă; şi adesea era euforică din cauza drogurilor. Când Brian avea opt ani, l-a abandonat la un restaurant KFC.

Din acel moment, Brian a crescut ca minor în grija statului, dar de fapt a fost crescut de străzi. La vârsta de unsprezece ani vindea droguri şi făcea sex în grup. A început să se prostitueze câţiva ani mai târziu. Faptul că intra şi ieşea din centrele de detenţie juvenilă nu i-a schimbat comportamentul. Era alimentat de mânia şi durerea pe care le simţea faţă de mama care îl abandonase.

Personalul Emmaus cu Brian

În 1993, la vârsta de şaptesprezece ani, Brian a întâlnit pe stradă câţiva slujitori de la Emmaus. A vorbit cu ei şi apoi a plecat. Câteva nopţi mai târziu a fost împuşcat de două ori în cap, într-un incident legat de o bandă. Gloanţele au rămas în creier, chiar în spatele urechii stângi. Personalul de la spital a fost uimit că trăia; nu mai văzuseră pe nimeni care să supravieţuiască unei asemenea împuşcături. Când s-a trezit la spital, oamenii de la Emmaus erau acolo ca să-i facă o vizită. Nu putea să înţeleagă de ce acei creştini pe care de-abia îi întâlnise şi-ar pierde timpul cu el, dar a fost recunoscător pentru prezenţa lor.

La scurt timp după ce a părăsit spitalul, Brian s-a dus într-o excursie cu cortul cu personalul Emmaus şi cu alţi câţiva bărbaţi de la Emmaus. Experienţa de a se afla în afara oraşului, înconjurat de pacea şi frumuseţea naturii, atât de curând după ce aproape că fusese omorât, l-a afectat profund; a început să simtă încântarea credinţei în Dumnezeu. A început să vină regulat la Emmaus. A intrat şi a ieşit din închisoare de câteva ori în cincisprezece ani, dar nu avea să uite niciodată acea excursie cu cortul şi vocea liniştită, domoală a lui Dumnezeu, pe care o auzise acolo.

În următorii cincisprezece ani, Brian a continuat să simtă dragostea lui Dumnezeu. I-a văzut dragostea în prezenţa constantă a personalului şi voluntarilor Emmaus în viaţa lui, în special în numeroasele dăţi când s-a întors la închisoare. A fost un proces lung, greoi, dar în timp a dobândit o înţelegere mai clară a demonilor care îl conduceau şi o încredinţare puternică că trebuia să se lupte cu ei şi să-şi pună viaţa în ordine.

Astăzi Brian încă se luptă, dar povestea lui este tot mai mult una de biruinţă, nu una de înfrângere.

Brian cu pastorul lui

„Dumnezeu lucrează în moduri misterioase”, spune el. „Am ajuns să ştiu că Dumnezeu îi ajută pe oamenii care au nevoie de ajutorul Lui. O ştiu fiindcă mă aflu încă în viaţă. Sunt recunoscător că sunt în viaţă şi că nu mai trebuie să-mi păzesc spatele. Este greu. Este într-adevăr foarte greu.”

Brian locuieşte acum în partea de vest a Illinois: departe de metropolă, dar aproape de familia lui extinsă. Are o slujbă la o fabrică locală şi frecventează biserica în mod regulat. Urmează să iasă din eliberare condiţionată în mai, prima dată când se va afla în afara sistemului de eliberare condiţionată în aproape douăzeci de ani. Este logodit cu o femeie pe care a cunoscut-o în noul său oraş, iar nunta lor este programată pentru luna mai. Are mai multe speranţe pentru viitorul lui decât a avut de mult timp. La fel şi noi.

[Seeds of Hope and Change. Extras din newsletter-ul Distant Country, februarie 2011. Copyright © 2011 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]