de Alan Medinger

Alan Medinger

Mi-a luat ani de zile să înţeleg. Când mă simţeam slab, impulsul de a avea contact sexual cu un bărbat era cel mai puternic. Cei mai mulţi dintre noi au auzit de acronimul Alcoolicilor Anonimi, HALT. Oamenii sunt cel mai dispuşi să cedeze dependenţei, când sunt înfometaţi [hungry, n. trad.], supăraţi [angry, n. trad.], singuri [lonely, n. trad.] şi/sau obosiţi [tired, n. trad.]. Pentru bărbaţii şi femeile care se luptă cu homosexualitatea, aş adăuga un „W” pentru slăbiciune [weakness]. Mai mult decât atât, l-aş plasa pe W înaintea celorlalte patru.

Când ne simţim singuri, avem două răspunsuri: vrem să ne conectăm cu puterea sau să facem ceva ca să ne simţim puternici în noi înşine. La bărbaţii homosexuali, dorinţa specifică este să intre în legătură cu puterea; iar masculinitatea sugerează, de obicei, putere. Femeile care se confruntă cu lesbianismul par deseori îndemnate să acţioneze într-un mod care le va face să se simtă puternice. Fiecare răspuns oferă o alinare imediată a sentimentelor de slăbiciune dar, desigur, niciunul nu oferă un beneficiu durabil. Şi de fapt, în special la bărbaţi, contactul sexual nu face decât să amplifice sentimentele de slăbiciune.

Cuvintele „masculinitate” şi „putere” sunt inseparabil legate, nu doar în cultura noastră, ci posibil chiar în natura noastră. Un băieţel încearcă să-şi demonstreze masculinitatea făcând muşchi sau lucruri care îi dovedesc tăria. Un trup bine clădit este cea mai irezistibilă atracţie pentru mulţi bărbaţi homosexuali, care au un sentiment foarte redus al masculinităţii proprii. Orice transmite putere – muşchii, un aer de autoritate, chiar de cruzime sau dominaţie – este probabil să constituie o atracţie pentru bărbaţii homosexuali. Contactul fizic cu astfel de bărbaţi pare să ofere o doză de putere, pentru a învinge sentimentul dureros de slăbiciune.

Aveam un prieten în misiune care, în fiecare an, trebuia să facă la serviciu un proiect pentru care se simţea complet necorespunzător. În fiecare an termina proiectul, dar întotdeauna simţea că l-a făcut neadecvat. În fiecare an, de îndată ce preda proiectul, mergea în oraş şi lua un prostituat masculin. Şi era un bărbat care rareori avea contacte homosexuale. În viaţa mea dinainte de a fi creştin, sentimentele că eram ocupat la lucru până peste cap sau că eram necorespunzător ca soţ şi tată, erau nişte declanşatori pentru întreţinerea de contacte homosexuale. Tânjeam mai ales după putere. Credeam că nu o voi putea avea niciodată; astfel încât căutam puterea unui alt bărbat. Dimpotrivă, în ultimii ani ai homosexualităţii mele active şi după vizita mea săptămânală la YMCA cu nişte prieteni vechi din colegiu, ca să joc racquetball şi să ridic greutăţi, de multe ori veneam acasă cu un sentiment de putere masculină; iar acelea erau momentele când eram cel mai bine în stare să-mi împlinesc rolul faţă de soţia mea.

La baza unei mari părţi din lesbianism se află o teamă puternică de rănire sau abuz. Sentimentele de vulnerabilitate sunt echivalentul sentimentelor de slăbiciune. Multe femei lesbiene caută să joace roluri care exprimă putere şi autoritate, pentru a ascunde un sentiment profund de slăbiciune. Deşi poate că urăsc să audă aceasta, multe femei lesbiene leagă masculinitatea de putere; astfel încât îşi asumă un rol masculin, ca apărare împotriva propriului lor sentiment profund de slăbiciune. Figurile populare care le plac femeilor lesbiene sunt aproape întotdeauna genul de femei puternice, descurcăreţe.

Ce ajută? Ce poate face o persoană cu privire la sentimentele supărătoare, dureroase de slăbiciune, în special după ce recunoaşte că o parte din comportamentul său distructiv este declanşat de acele sentimente? În ziua de astăzi a terapiilor şi programelor de autoajutorare care au ca scop îmbunătăţirea imaginii de sine, este posibil ca răspunsul meu să nu fie prea revoluţionar; dar iată-l: eu spun că dacă te simţi slab, probabil eşti. Soluţia este să devii puternic.

Nu, nu chiar. Chiar acum unii dintre voi probabil protestează: „Ce vrei să spui, că sunt slab? Nu sunt slab; singurele lucruri pe care trebuie să le schimb sunt sentimentele mele cu privire la mine însumi.” Sunt sigur că există mulţi oameni care într-adevăr au un sentiment incorect cu privire la ei înşişi, care se simt slabi fără să fie. Dacă tu crezi că eşti unul dintre ei şi că nu eşti cu adevărat slab, ci doar simţi că eşti, caută neapărat orice ajutor spiritual şi psihologic disponibil, pentru a te ajuta să-ţi schimbi imaginea de sine. Totuşi, poate că vei vrea să continui să citeşti acest articol, în cazul în care nu vei avea parte de schimbarea la care ai sperat.

Să vedem unde suntem cu adevărat slabi şi ce am putea face ca să devenim puternici. Adevărata slăbiciune se arată în trei domenii:

1. Fizic. Trupurile noastre nu pot face ce credem noi că ar trebui să facă şi ceea ce alţi oameni au dreptul legitim să se aştepte ca ele să facă.
2. Relaţional. Suntem excesiv de pasivi, fiindu-ne teamă să provocăm şi să confruntăm, nedorind să conducem.
3. În domeniul autocontrolului. Aşa cum afirmă Pavel în Romani 7:15, facem lucrurile pe care nu vrem să le facem, şi nu facem lucrurile pe care vrem să le facem.

Aici mă voi ocupa în special de #1 şi #2. Nu mă voi referi la #3, deoarece s-a făcut referire la autocontrol în multe, multe articole, aici şi în alte părţi.

Ceea ce ofer desigur că nu este atotcuprinzător, iar concizia a ceea ce vreau să spun reflectă limitările de spaţiu ale articolului, nu simplitatea chestiunilor discutate. Iată câteva lucruri pe care le poţi face pentru a deveni (nu doar pentru a te simţi) mai puternic:

1. Întăreşte-ţi trupul! Uau! Nu este simplist? Nu sunt bărbaţii homosexuali deja obsedaţi de trupurile mari şi musculoase? Nu reflectă femeile care fac body building un anumit gen de imagine de sine distorsionată? Nu este aceasta o invitaţie la şi mai mult narcisism, o trăsătură deja prea comună, în special la bărbaţii homosexuali? Nu, nu este simplist; dar este fundamental. Există altele mai importante decât vigoarea fizică, precum tăria de caracter, de exemplu, dar este îngrozitor de nepractic să credem că putem să ne ocupăm de caracter şi să ignorăm fizicul. Trupurile noastre sunt destinate lucrului. Multe dintre sarcinile fundamentale ale vieţii cer tărie. Pentru a ne împlini obligaţiile faţă de familie, prieteni, vecini şi biserică, adesea ni se cere să facem anumite lucruri. Dacă nu le putem face, nu doar că ne vom simţi slabi, vom fi slabi.

A avea putere fizică nu este acelaşi lucru cu a avea un fizic frumos. Cel dintâi este parte a umanităţii noastre; cel de al doilea poate hrăni narcisismul. Există bărbaţi clădiţi ca un butoi, care sunt puternici şi există bărbaţi subţiri, care şi ei sunt puternici. Poate că nu sunt frumoşi, dar pot căra greutăţi. Dumnezeu ne-a dat trupuri minunate şi vrea să fim în stare să le folosim. Nu avem nevoie decât de exerciţii, alimentaţie bună şi menţinerea unei sănătăţi relativ bune, pentru a câştiga puterea fizică pe care ar trebui să o avem.

2. Renunţă la autoprotecţie şi la a face pe placul oamenilor! Cea mai mare parte din slăbiciunea noastră relaţională provine din teama de a fi respinşi, de a nu avea aprobarea altor oameni sau de a nu părea proşti. Cei care se protejează pe sine şi cei care fac pe placul altora consimt când nu vor cu adevărat, sunt tăcuţi când ar trebui să vorbească şi preferă să stea în spate, decât să facă un pas înainte pentru a lua iniţiativa când ar putea să o facă. În măsura în care aceste atitudini ne împiedică să fim bărbaţii şi femeile care ne-a chemat Dumnezeu să fim şi să facem lucrurile bune pe care vrea El să le facem, ele sunt un motiv pentru a ne pocăi. De asemenea, în cele mai multe cazuri, ele reflectă o lipsă de încredere în Dumnezeu, care a promis că va fi cu noi chiar şi în eşecurile noastre.
3. Asumă-ţi riscuri! Aceasta înseamnă asumarea riscurilor care însoţeşte renunţarea la autoprotecţie şi la a le face pe plac oamenilor. Lansarea provocării, confruntarea şi conducerea sunt toate aventuri riscante. Ele ne pot face să greşim, să fim respinşi sau să părem pur şi simplu proşti. Dar asumarea riscurilor va fi „exerciţiul” care ne va întări din punct de vedere relaţional.

Pentru o femeie care s-a ascuns în spatele unei faţade dure, dominante, riscurile sunt formidabile. Este terifiant să iasă din spatele exteriorului ei dur, dar nu va fi capabilă să aibă tărie adevărată până ce nu va încerca să o facă fără o faţadă falsă.

4. Fii activ! Dacă este nevoie, căieşte-te pentru lenea ta. Oamenii inactivi sunt în general oameni fără putere. Oamenii puternici sunt activi. Ia hotărârea să fii activ.
5. Fii iubitor! Ca proaspăt creştin, cel mai puternic stimulent pentru mine ca să fiu activ în viaţa socială şi să fiu lider în familia mea, a fost dragostea soţiei şi copiilor mei. Când îmi provoc tovarăşii din misiune – ceea ce încă mă lupt să fac adecvat – se întâmplă de obicei pentru că îi iubesc mai mult decât tânjesc după aprobarea lor. Familiile noastre, biserica noastră, comunităţile noastre au nevoie să fim puternici. Dacă le iubim, vom încerca să fim puternici. Acum, unde este Isus în toate acestea? Ceea ce am spus până aici ar putea fi un alt program secular de auto-îmbunătăţire. Am lăsat ce este mai bun la sfârşit. Isus este chiar aici.

Când fiicele mele şi fiul meu erau mici, îmi plăcea să-i port în braţe. Când învăţau să umble, îmi plăcea să-i ţin de mână; iar când învăţau să meargă cu bicicleta, îmi plăcea să alerg lângă ei, ţinând de bicicletă. Dar am încetat să fac acele lucruri, pentru că venise timpul ca ei să le facă singuri.

Ca proaspăt creştin, puteam fi caracterizat ca un molâu de 38 de ani. Aveam nevoie de Isus într-un mod foarte special, nu prea diferit de felul în care aveau nevoie de mine copiii mei. În slăbiciunea mea, El m-a lăsat să-mi folosesc imaginaţia ca să înţeleg prezenţa Lui în mine într-un mod foarte fizic. Urcam munţii împreună, iar când cădeam, mă ridica. La sfârşitul drumului, mă lăsa să-mi odihnesc capul pe umărul Lui puternic. Relaţia mea cu El era ca cea a unui băieţel cu tatăl lui sau cu un frate mai mare. Era ceea ce aveam nevoie în acea vreme.

Dependenţa mea de băieţel era o stare minunat de confortabilă, dar El nu a lăsat să continue la infinit. Mă iubea prea mult pentru aceasta. Acum continui să am nevoie de El în fiecare zi din viaţa mea, dar nevoile mele nu mai sunt cele ale unui băieţel slab. Sunt nevoile unui om matur.

Când începi să creşti în tărie, ai nevoie ca Isus să alerge lângă tine într-un mod aproape fizic. Este în ordine. Dacă este ceea ce ai nevoie cu adevărat, El vrea să o facă. Dar în cele din urmă, ca un bun frate mai mare sau ca un tată, nu va vrea să depinzi de El în felul în care depinde un băieţel sau o fetiţă. Te va vrea puternic şi capabil să faci ceea ce ai fost creat să faci, ca fiu sau fiică adultă.

Când devenim tot ceea ce ne-a destinat Creatorul să fim, nu ne vom mai căuta tăria în alţi bărbaţi sau femei şi nu vom mai folosi o faţadă falsă a puterii. Vom descoperi că Dumnezeu a pus în noi toată puterea de care avem nevoie, ca să trăim vieţi biruitoare.

[Alan Medinger, Change Comes through Building Strength. Copyright © 2000 Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]