Observaţii finale

„Costul unui an de supervizare intensivă şi de tratament în comunitate poate să varieze de la 5000 la 15000 de dolari per delincvent, în funcţie de modalitatea de tratament. Costul mediu pentru încarcerarea unui delincvent este semnificativ mai ridicat, de aproximativ 22000 de dolari pe an, excluzând costurile tratamentului.” (Lottke, E., Sex Offenders: Does Treatment Work? Corrections Compendium 21, 1996)

„Restricţiile nu sunt uniforme de la o comunitate la alta, dar legiuitorii se aşteaptă ca cei afectaţi de legile individuale ale comunităţii să fie în acord cu ceea ce mulţi numesc legislaţia de bun simţ, care nu face nimic pentru a proteja cu adevărat pe cineva.” (O persoană supusă înregistrării)

„Am lucrat la toate cazurile din Minnesota [care au implicat delicte sexuale] începând din 2007, ca să vedem dacă restricţiile de domiciliu ar fi prevenit un delict. Nu ar fi prevenit niciunul. Delictele au loc fiindcă sunt legate de relaţii. Ei sunt oameni în care ai încredere, deci îi aduci la tine acasă, te duci la ei acasă, te duci cu ei în parc sau oriunde altundeva.” (Nancy Sabine, Director la Jacob Wetterling Research Center)

„Judecătorul Curţii Districtuale a Statelor Unite Gary Lancaster a dclarat că restricţiile de domiciliu din Districtul Allegheny intră în conflict cu obligaţia statului de a-i reabilita pe delincvenţi şi a-i reda societăţii. Izolarea lor îi ţine la distanţă de slujbe, de suportul familiei şi de consilierea psihologică de care au nevoie, a afirmat el.” (Patriot News, 8 aprilie 2009)

Rata nerespectării înregistrării delincventului sexual s-a dublat în fiecare an, de când Ordinul Restricţiei de Domiciliu din Green Bay a fost adoptat în anul 2006. S-au prezentat 14 nume ale celor care nu s-au supus înregistrării în 2007, 31 de nume în 2008. (Tom Smith, specialist la Wisconsin Sex Offender Registration for pentru Districtul Brown)

Notă: Acest raport nu intenţionează să minimalizeze în niciun fel răul incalculabil făcut copiilor care sunt victime ale molestării în copilărie. Fiecare copil are dreptul să simtă bucuria copilăriei şi să fie protejat de cei care ar vrea să pună în vreun fel în pericol acea bucurie.

Ar fi o eroare să îi definim pe toţi delincvenţii sexuali ca molestatori de copii, dar indivizii arestaţi şi condamnaţi pentru o varietate de delicte legate de sex se găsesc în registrele delincvenților sexuali. Ar fi, de asemenea, o eroare să îi considerăm pe toţi molestatorii de copii ca fiind pedofili.

Şapte mituri despre delincventul sexual

Mitul 1: Cei mai mulţi delincvenţi sexuali comit un alt delict.

Fapt: Conform unui studiu aprofundat pe deţinuţi eliberaţi, făcut de Bureau of Justice Statistics (BJS) şi publicat în 2003 (care a inclus aproape 10000 de delincvenţi sexuali), ratele unei noi condamnări pentru noile delicte sexuale ale acelor delincvenţi, pe o perioadă de trei ani, au fost:

• viol: 3,2%;
• molestare de copii: 3,5%;
• viol statutar: 3,6%;
• agresiune sexuală: 3,7%;
• toţi delincvenţii sexuali: 3,5%.

Mitul 2: Molestatorii de copii atacă spontan, când văd o potenţială victimă vulnerabilă.

Fapt: Mulţi molestatori de copii şi mulți pedofili petrec ani de zile pentru a ajunge într-o poziţie de autoritate şi încredere în cadrul comunităţii, şi pot să petreacă un timp îndelungat „seducând” un copil. (Comentariul lui Sinclair aşa cum este citat în Schiff, ¶8)

Mitul 3: Ratele delictului sexual sunt în creştere.

Fapt: În ciuda creşterii publicităţii făcute delictelor sexuale, rata reală a atacului sexual raportat a scăzut uşor în anii recenţi. Rata de arestare pentru toate delictele sexuale (incluzând violul prin forţă, dar excluzând prostituţia) a scăzut la 16%, între 1993 şi 1998. (Investigaţiile FBI, 1997 şi 1998)

„Legea Megan (care cere aducerea la cunoştinţă în mod public a informaţiilor despre delincventul sexual) merge pe urmele trendului firesc descendent”, spune Kristen Zgoba, un cercetător la New York Corrections Department care studiază efectele notificării comunităţii. Cu alte cuvinte, declinul delictelor sexuale nu poate fi considerat un efect direct al Legii Megan.

Mitul 4: Străinii atacă copiii.

Fapt: Deşi incidente de atac din partea unor străini sunt relatate pe larg la ştiri, 86% dintre atacurile raportate sunt fie din partea unor membri de familie, fie din partea unor cunoştinţe. (Bureau of Justice Statistics, 2000)

Mitul 5: Tratamentul pentru delincvenţii sexuali nu funcţionează.

Fapt: Mai multe studii au arătat rate semnificativ mai scăzute de repetare a delictelor sexuale la delincvenţii sexuali care au realizat cu succes scopurile tratamentului, comparativ cu cei care nu au făcut-o. (Gallagher, Harris, Marques, Murphy, Quinsey & Soto, 2002) Tratamentul poate avea succes dacă este adaptat tipului de abuz şi motivelor din spatele său. (Alexander, 1999)

Mitul 6: Legile privind ordinele de restricție reduc delictele.

Fapt: Ordinele de restricţie sunt destul de recente şi este neclar dacă fac sau nu comunităţile mai sigure. Un studiu din Minnesota a încercat să descopere dacă delicvenţii sexuali şi-au contactat sau nu victimele în apropierea caselor lor. Studiul a concluzionat că niciunul dintre cele 224 de delicte examinate nu ar fi fost prevenit de un ordin de restricţie. (Duwe, Donnay & Tewksbury, 2008)

Mitul 7: Ştirile din mass-media sunt imparţiale în raportarea delictelor de ofensă sexuală.

Fapt: Cazurile de molestare a copilului sunt adesea făcute să pară senzaţionale, într-o manieră care sugerează uneori încercarea de a atrage atenţia cititorului. În plus, delictele locale de această natură sunt adesea prezentate la nivel regional sau chiar naţional (spre deosebire de raportarea altor delicte). Câteva tendinţe:

• Prezentarea delictelor sexuale la ştiri a crescut cu 128% din 1991 în 1998, deşi incidenţa atacurilor sexuale a scăzut dramatic în acelaşi cadru temporal. (Sample & Kadleck, 2006)
• Peste 3600 de articole cu ştiri despre delincvenţii sexuali în numai trei ziare din Midwestern, din 1991 până în 1998. (Sample & Kadleck, 2006)
• O căutare de ştiri pe Google pentru cuvintele cheie „delincvent sexual” în articolele de ştiri din Statele Unite într-o singură zi, a găsit aproape 4500 de accesări.

Un studiu ulterior din 2008 făcut de Sample & Kadleck a arătat că ştirile din mass-media încurajează miturile descrise deja în acest raport, după cum urmează:

• Temele recidivismului ridicat au fost constant vizibile în articole.
• Descrierile delincvenţilor sexuali ca persistenţi în comportamentul lor, în ciuda pedepsei şi reabilitării.
• Un trend arătând o creştere a relatărilor despre omicidul motivat sexual, care ar putea susţine în mod considerabil percepţiile publice că comiterea de delicte sexuale este adesea sinonimă cu crima.
• Cei mai mulţi politicieni i-au descris pe delincvenţii sexuali ca „bolnavi”, caracterizându-i de obicei ca fiind compulsivi, persistenţi şi irecuperabili, şi niciunul nu s-a gândit că reabilitarea este posibilă.
• Când au fost întrebaţi cum au obţinut în mod obişnuit informaţii despre delincvenţii sexuali, politicienii au citat mass-media ca principala lor sursă.

Mass-media joacă un rol cheie în modelarea opiniei atât printre politicieni, cât şi în rândurile publicului. A fost creată o teamă care a avut ca rezultat o legislaţie care să facă faţă temerii – mai degrabă o iluzie a siguranţei, decât o protecţie reală.

Referinţe

Bureau of Justice Statistics, www.ojp.usdoj.gov/bjs.

Schiff, J. The Forensic Echo – Behavioral and Forensic Sciences in the Courts, 3(7).

Center for Sex Offender Management, www.csom.org/pubs/mythsfacts.html.

Duwe, Donnay & Tewksbury (2008) Criminal Justice and Behavior. 35(4), 484-504.

FBI Investigations, Uniform Crime Reports for the United States (1997/1998).

Gallagher, Harris, Marques, Murphy, Quinsey & Soto, Corrections Management Quarterly.

Hanson, R. & Brussiere, M. (1998) Journal of Consulting and Clinical Psychology, 66, 348-364.

Sample & Kadleck, Criminal Justice Policy Review, December 2008; vol. 19: p. 371-396.

Pentru mai multe informaţii sau întrebări, apelaţi Lois (920.712.4526) sau trimiteţi e-mail la PAN.NEWI@gmail.com.

[Seven Sex Offender Myths. Copyright © Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]