Studiile arată că HIV se transmite în principal în relaţiile sexuale dintre bărbaţi. Într-un studiu făcut în SUA în anii 1994 şi 1995, 51% dintre bolnavii de SIDA erau bărbaţi homosexuali şi doar 8% erau bărbaţi heterosexuali.[1] În anul 2000, 86,5% dintre cazurile de SIDA la bărbaţii albi americani se datorau sexului homosexual, iar numai 4,1% sexului heterosexual.[2] Datele statistice prezentate de Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolii (CDC) în 2010, arată că rata îmbolnăvirilor cu SIDA şi sifilis pentru bărbaţii homosexuali este de 44 de ori mai ridicată decât cea a îmbolnăvirilor la bărbaţii heterosexuali şi de 40 de ori mai ridicată decât cea a femeilor heterosexuale.[3]
Conform unui studiu publicat în septembrie 2010 de CDC, homosexualii, bisexualii şi alţi bărbaţi care fac sex cu bărbaţi reprezintă aproximativ 2% din populaţia SUA, dar sunt populaţia cea mai sever afectată de HIV şi singurul grup de risc în care noile infecţii cu HIV au crescut constant de la începutul anilor 1990. De la declanşarea epidemiei în SUA, homosexualii au reprezentat invariabil cel mai larg procentaj de persoane diagnosticate cu SIDA şi de persoane cu SIDA care au murit.[4]
În anul 2006, homosexualii au reprezentat mai mult de jumătate (53%) dintre toate noile infecţii cu HIV în Statele Unite, iar homosexualii consumatori de droguri au reprezentat un procent suplimentar de 4% dintre noile infecţii. În anul 2007, probabilitatea ca homosexualii să fie diagnosticaţi cu HIV era de 44-86 de ori mai mare, comparativ cu alţi bărbaţi, şi de 40-77 de ori mai mare, comparativ cu femeile. Până la sfârşitul lui 2007, în SUA muriseră 282542 de homosexuali diagnosticaţi cu SIDA.[4]
Un alt studiu recent al CDC a găsit că, în anul 2008, unul din cinci homosexuali (19%) din 21 de oraşe importante din SUA erau infectaţi cu HIV, iar aproape jumătate (44%) nu ştiau că erau infectaţi. 55% dintre ei nu fuseseră testaţi în ultimele 12 luni.[4] Potrivit noilor diagnosticări cu HIV în anul 2011, publicate de CDC în martie 2013, homosexualii prezintă o probabilitate de 160-327 de ori mai mare de contaminare cu HIV decât heterosexualii.[5]
Probabilitatea de a dezvolta cancer anal este de 38,8 ori mai mare la homosexuali decât la bărbaţii heterosexuali,[6] iar riscul apariţiei cancerului anal după declanşarea SIDA este de 84 de ori mai mare la homosexuali, în comparaţie cu apariţia cancerului anal la acelaşi sex şi grupă de vârstă din populaţia generală.[7] De asemenea, homosexualii care au HIV prezintă un risc de patru ori mai mare pentru cancer limfatic, de 2,7 ori mai mare pentru cancer la testicule şi de 2,5 ori mai mare pentru cancer la buze.[8]
În ceea ce priveşte bolile cu transmitere sexuală, trei pătrimi dintre bărbaţii homosexuali vor contracta o boală cu transmitere sexuală în cursul vieţii lor, iar mult peste o treime o vor contracta într-un an.[9] Pentru că puţini sunt capabili să menţină „monogamia”, promiscuitatea creşte rapid răspândirea bolilor cu transmitere sexuală, ca hepatita A, hepatita B, hepatita non-A şi hepatita non-B, hepatita C, gonoreea, sifilisul, giardoza, amoebioza, camplilobacterioza, infecţiile anorectale cu Neisseria gonorrhoeae, Chlamdya trachomatis, Treponema pallidum, Virus simplex, negii anali, pediculoză şi scabie, bolile enterice ca infecţiile cu specii de Shigella, Campylobacter jejuni, Entamoeba histolytica, Giardia lamblia. Aceste boli cauzează simptome asemănătoare gripei, îmbolnăvirea cronică a ficatului, crampe, ulcere şi chiar moarte.[10]
Astfel, homosexualii prezintă un risc de 3,7 ori mai mare de a contracta gonoreea,[11] iar din cauza sexului oral, răspândirea gonoreei faringiene la homosexuali este de 15,2%.[12] Homosexualii prezintă o rată de infectare cu sifilis de zece ori mai mare decât heterosexualii.[13] Sifilisul creşte şi până la cinci ori probabilitatea infectării cu virusul HIV (SIDA).[14]
Contactul oral-anal, care la homosexuali este foarte răspândit, creşte incidenţa hepatitei A. 22% dintre homosexuali contractează anual hepatita A,[15] iar într-un studiu realizat în 1998, 38% dintre homosexuali erau purtători ai virusului hepatitei B.[16] Răspândirea hepatitei C la homosexuali este de zece ori mai mare decât la heterosexuali.[17] Cele trei forme de hepatită afectează ficatul, în faze avansate ducând la apariţia cancerului de ficat.
Din cauza numărului mare de parteneri şi a practicilor sexuale, homosexualii sunt confruntaţi şi cu traumatisme ca incontinenţa fecală, hemoroizii, fisurile anale, rupturile rectosigmoidiene şi proctita alergică.[18]
Cercetările arată un procentaj semnificativ mai mare al consumului de alcool şi droguri la bărbaţii care iau parte la activităţi homosexuale. Bărbaţii homosexuali fac abuz de alcool de cel puţin trei ori mai mult decât bărbaţii heterosexuali.[19] 76% dintre adolescenţii homosexuali şi bisexuali consumă alcool, 42% marijuana şi 25% cocaină sau crack.[20] În timp ce există şi alte implicaţii, alcoolul şi drogurile sunt deseori folosite pentru a masca goliciunea găsită în homosexualitate.
Trăind mereu la limita depresiei psihice, dar mai ales spirituale, homosexualii au nelinişti, fobii, tensiuni, stres, insomnii, nevroze, angoase, disperări pe care psihiatrii nu le pot rezolva. Studiile arată că aproximativ 30-40% din populaţia homosexuală a trecut printr-o depresie majoră. În timp ce procentajul femeilor heterosexuale care se luptă cu depresia este similar, în cazul bărbaţilor este clar diferit. Numai 3% dintre bărbaţii heterosexuali se luptă în mod tipic cu depresia.[21] Per ansamblu, bărbaţii homosexuali au o înclinaţie mai mare spre singurătate, anxietate, paranoia, depresie şi nefericire decât restul populaţiei.[22]
Astfel, riscul ca homosexualii să sufere de o tulburare mentală este de 2,5 ori mai mare, comparativ cu bărbaţii heterosexuali. Tulburările depresive unipolare şi bipolare sunt de 3,64 ori mai răspândite la homosexuali faţă de heterosexuali, iar tulburările de anxietate apar de 3,3 ori mai des la homosexuali decât la heterosexuali.[23]
Homosexualitatea este asociată şi cu numeroase gânduri şi tendinţe de sinucidere. Dorinţa de a pune capăt disperării deseori găsite în homosexualitate explică parţial rata înaltă a tendinţelor suicidare. Aproximativ 40% dintre homosexuali s-au gândit serios la sinucidere sau au încercat să se sinucidă.[24] Tinerii homosexuali pot să realizeze până la 30% din sinuciderile reuşite ale tinerilor în fiecare an.[25] 30% dintre adolescenţii bisexuali au încercat să se sinucidă cel puţin o dată. Într-un studiu efectuat pe 5000 de bărbaţi homosexuali şi femei homosexuale, 35% dintre bărbaţi şi 38% dintre femei au luat în considerare, cu toată seriozitatea, sinuciderea sau au avut o tentativă de sinucidere.[26] Astfel, 31% dintre homosexuali au cel puţin o tentativă de sinucidere, comparativ cu heterosexualii, unde rata este de 2,9% pentru tinerii cu vârsta între 18-24 de ani şi 4% pentru persoanele între 25-44 de ani.[27] Deci, homosexualii au o rată de sinucidere de cel puţin 10 ori mai mare decât heterosexualii.[28]
Speranţa de viaţă a bărbaţilor homosexuali este cu cel puţin 30 de ani mai mică decât a bărbaţilor heterosexuali căsătoriţi.[29] Unele studii au arătat că mai puţin de 3% dintre homosexualii chestionaţi aveau peste 55 de ani.[30] Analizând necrologurile publicate în ziarul homosexual Washington Blade între anii 1986‑1991, Institutul pentru Cercetarea Familiei a găsit că homosexualii care au murit de SIDA au trăit în medie 39 de ani, iar cei care au murit din alte cauze au trăit în medie 43 de ani. Homosexualii în relaţii de „căsătorie” au trăit în medie 37 de ani. Studiul a demonstrat că un homosexual trăieşte în medie 41 de ani, comparativ cu populaţia generală, care trăieşte în medie 73 de ani. Astfel, studiul a arătat că stilul de viaţă homosexual duce la scăderea duratei medii de viaţă cu 32 de ani.[31]
Un alt studiu al Institutului pentru Cercetarea Familiei, bazat pe 6714 necrologuri din ziare homosexuale de pe tot cuprinsul SUA, a descoperit că 3% din 6574 de homosexuali muriseră violent: 1,4% dintre homosexuali au fost ucişi (rată de peste 100 de ori mai mare decât la heterosexuali), 0,6% dintre homosexuali s-au sinucis (rată de zeci de ori mai mare decât la heterosexuali), iar 0,6% dintre homosexuali au murit în accidente de maşină (o rată de mai mult de 17 ori mai mare decât a heterosexualilor). Aceste evenimente, asociate cu diferite boli cu transmitere sexuală (în special SIDA) dobândite de la alţi homosexuali, au avut ca rezultat o vârstă medie de deces de 40 de ani pentru homosexuali. În acelaşi studiu, în eşantioane comparative, bărbaţii căsătoriţi au avut o vârstă medie de deces de 75 de ani, iar femeile căsătorite, de 79 de ani. Pentru persoanele divorţate sau celibatare, vârsta medie de deces a fost de 57 de ani pentru bărbaţi şi de 71 de ani pentru femei. Astfel, din cel mai vast studiu desfăşurat până în prezent, în anul 1993, homosexualii trăiau cu 35 de ani mai puţin decât bărbaţii heterosexuali.[32]
Referinţe
[1] HIV/AIDS Surveillance Report, U.S. Department of Health and Human Services, Centres for Disease Control and Prevention, ediţia de sfârşit de an, 1995, Vol. 7, Nr. 2, p. 10.
[2] CDC Analysis Provides New Look at Disproportionate Impact of HIV and Syphilis Among U.S. Gay and Bisexual Men, www.cdc.gov/nchhstp/newsroom/2010/msmpressrelease.html.
[3] www.ro.wikipedia.org/wiki/Contact_sexual_anal, 29.09.2014.
[4] Centers for Disease Control and Prevention, HIV among Gay, Bisexual and Other Men Who Have Sex with Men (MSM), www.cdc.gov/hiv/risk/gender/msm/facts/index.html.
[5] www.pewsitter.com/view_news_id_125129.php; de asemenea, Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău, Faţa nevăzută a homosexualităţii, p. 88.
[6] B. Roehr. Anal Cancer and You. Between the Lines News.
[7] Health Care Needs of Gay Men and Lesbians, Journal of the American Association, 1 mai 1996, Vol. 275, Nr. 17, p. 1355-1356.
[8] Virgiliu Gheorghe & Andrei Dîrlău (2014) Faţa nevăzută a homosexualităţii, p. 89.
[9] A. Silivestre (1993) Changes in HIV Rates and Sexual Behavior Among Homosexual Men 1984-1992, American Journal of Public Health 83, p. 578-580.
[10] Jeff Olson (1986) When Passions Are Confused. Understanding Homosexuality; downloadare gratuită la www.jesus-revolution.com/Documents/When_Passions_Are_Confused_Understanding_Homosexuality.pdf.
[11] J. Vincelette, J. G. Baril, R. Allard (1991) Predictors of Chlamydial Infection and Gonorrhea Among Patients Seen by Private Practitioners.
[12] Dylan Kneale, Gay Consumer Spending. The Wall Street Journal, 10 februarie 1989.
[13] Catherine M. Hutchinson (1991) Characteristics of Patients With Syphilis Attending Baltimore STD Clinics. Archives of Internal Medicine. 151, no. 3:511.
[14] Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău (2014) Faţa nevăzută a homosexualităţii, p. 86.
[15] Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău (2014) Faţa nevăzută a homosexualităţii, p. 87.
[16] R. J. Gilson ş.a. (1998) Hepatitis B virus infection in patients attending a genitourinary medicine clinic: risc factors and vaccine coverage. Sexually transmitted infections, 74(2), p. 110-115.
[17] O. K. Ndimbie ş.a. (1996) Hepatitis C virus infection in a male homosexual cohort: risk factor analysis. Genitourinary Medicine, 72(3), 212-216.
[18] Health Care Needs of Gay Men and Lesbians, Journal of the American Association, 1 mai 1996, Vol. 275, Nr. 17, p. 1355-1356.
[19] C. E. Lewis, Drinking Patterns in Homosexual and Heterosexual Women, Journal of Clinical Psychiatry 43 (1982), p. 277-279.
[20] Health Care Needs of Gay Men and Lesbians, Journal of Clinical Psychiatry 43 (1982), p. 277-279.
[21] Archives of General Psychiatry 48, februarie 1991, p. 127.
[22] Marshall Kirk & Hunter Madsen (1989) After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of Gays in the 90s, New York, Plume, p. 259.
[23] S. D. Cochran & V. M. Mays (2000) Lifetime prevalence of suicide symptoms and affective disorders among men reporting same-sex sexual partners: Results from NHANES III, American Journal of Public Health, 90(4), 573-578; S. E. Gilman ş.a. (2001) Risk of psychiatric disorders among individuals reporting same-sex sexual partners in the National Comorbidity Survey, American Journal of Public Health, 91(6), 933-939; T. G. Sandfort ş.a. (2001), Same-sex sexual behavior and psychiatric disorders: Findings from the Netherlands Mental Health Survey and Incidence Study (NEMESIS), Archives of General Psychiatry, 58(1), 85-91; Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău (2014) Faţa nevăzută a homosexualităţii, p. 92-93.
[24] K. Jay & A. Young, The Gay Report, p. 728.
[25] Report of the Secretary’s Task Force on Youth Suicide (Washington, D.C.: U.S. Government Printing Office, 1989, Vol. 3, DHHS Publication No. ADM 89-1623, p. 3-110.
[26] Fact from PFLAG, citat în The Book: The Parent Handbook for What Matters, San Ramon, CASA, 1977, p. 46.
[27] E. K. Mościcki ş.a. (1988) Suicide attempts in the Epidemiologic Catchment Area study. The Yale Journal of Biology and Medicine, 61(3), 259.
[28] Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău (2014) Faţa nevăzută a homosexualităţii, p. 95.
[29] A. Silivestre (1993) Changes in HIV Rates and Sexual Behavior Among Homosexual Men 1984-1992, American Journal of Public Health 83, p. 578-580.
[30] Don Schmierer (2007) Un gram de prevenire. Prevenirea condiţiei homosexuale în viaţa tinerilor, p. 121.
[31] B. Clowes (1994), Pro-Life Activist’s Encyclopedia. American Life League.
[32] Cameron ş.a. (1993) The homosexual lifespan. Lucrare prezentată la Eastern Psychological Association, 17 aprilie; Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău (2014) Faţa nevăzută a homosexualităţii, p. 98.
