Răspuns la teologia pro-homosexualitate. Partea a III-a: Argumente scripturale

de Joe Dallas

Joe Dallas

Joe Dallas

Această parte a teologiei pro-homosexualitate prezintă ceea ce par a fi o serie de răspunsuri conservatoare, fundamentaliste la obiecţiile conservatoare fundamentaliste la homosexualitate. Cu alte cuvinte, ea se referă la fiecare pasaj din Scriptură care face referire la homosexualitate şi încearcă să explice de ce fiecare verset este înţeles greşit în ziua de astăzi. Este cea mai îndrăzneaţă parte a teologiei pro-homosexualitate şi, pentru mulţi creştini, cea la care le este cel mai dificil să dea un răspuns.

Aceasta din cauză că argumentele iau ceea ce este evident şi afirmă că au descoperit că versetele au un înţeles diferit, altădată ascuns.

Pentru a ilustra, să luăm un verset cu înţeles destul de clar: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”(Matei 11:28)

Înţelesul este clar: Isus îi cheamă pe cei împovăraţi să vină la El pentru a le da odihnă. Nu este nevoie să cercetăm originalul grecesc sau contextul cultural; versetul este clar.

Acum, să presupunem că cineva îţi spune că a studiat în detaliu cuvintele din acest verset şi a descoperit că de fapt Isus le invita pe femeile însărcinate să stea la maternitatea Lui din Nazaret. Pare ridicol; contextul arată clar altceva. Dar dacă nu ai dedicat timp studierii versetului în greaca originală, din punct de vedere tehnic nu vei putea respinge ideea „maternităţii”, deşi bunul simţ îţi spune că este o prostie.

În aceasta rezidă puterea teologiei homosexuale. Ia versete cu care suntem toţi familiarizaţi, le dă o cu totul altă interpretare, îşi susţine afirmaţiile cu specialişti bine creditaţi şi dă astfel naştere unei noi etici sexuale. Bunul simţ o poate respinge, dar până sunt examinate mai atent, ideile sale sunt greu de combătut.

Pentru a aborda această parte a teologiei pro-homosexualitate, vom analiza fiecare verset care se referă la homosexualitate, vom prezenta interpretarea tradiţională a versetului, vom arăta argumentele pro-homosexualitate împotriva interpretării clasice şi vom răspunde fiecărui argument în parte.

Creaţia/Intenţia la creaţie: Geneza 1:27-28, 2:18, 23-24

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu: parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

„Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur: am să-i fac un ajutor potrivit pentru el».” „Şi omul a zis: «Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om.» De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.”

Interpretarea tradiţională

Intenţia lui Dumnezeu cu privire la relaţiile sexuale dintre oameni se limitează la uniunea heterosexuală dintre un bărbat şi o femeie, în cadrul căsătoriei.

Argumentul pro-homosexualitate

Relatarea din Geneza nu interzice homosexualitatea; pur şi simplu, nu referă la ea, din motive evidente. Un cuplu homosexual cu greu ar fi putut începe procesul de populare a pământului. Însă versetele nu pot fi văzute ca un model pentru toate cuplurile: multe cupluri heterosexuale sunt lipsite de copii sau nu pot întreţine relaţii sexuale. Comit ele un păcat fiindcă nu se conformează relatării din Geneza?

Răspunsul # 1

Deşi este adevărat că pasajul nu interzice relaţiile homosexuale, el oferă modelul primar pentru sexualitate, după care trebuie judecate alte forme de exprimare sexuală. Thomas Schmidt afirmă pe bună dreptate: „Ea [Geneza] oferă o bază pentru poruncile biblice şi pentru abordările viitoare ale celor care doresc să construiască o etică sexuală care să răspundă schimbărilor vremii – este indicat pentru noi să explorăm relevanţa poruncilor biblice cu privire la căsătorie şi să evaluăm homosexualitatea modernă în lumina Genezei.”[73]

Stanton Jones adaugă, cu privire la creaţie ca model pentru sexualitate: „Esenţa moralităţii creştine este aceasta: Dumnezeu a creat uniunea sexuală cu un scop – unirea soţului şi a soţiei într-un singur trup, în cadrul căsătoriei. Dumnezeu foloseşte relaţiile sexuale, intimitatea sexuală deplină pentru a uni doi oameni împreună.”[74]

Răspunsul # 2

Uniunea dintre bărbat şi femeie prezentată în Geneza este singurul model pentru comportamentul sexual lăudat consecvent atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. În timp ce alte forme de comportament (poligamia şi folosirea concubinelor, de exemplu) sunt introduse şi chiar permise în Vechiul Testament, relaţia monogamă dintre soţ şi soţie este standardul promovat ca ideal în Scriptură. Deşi vechea zicală: „Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, nu pe Adam şi Ştefan” pare frivolă, ea reprezintă o apreciere coerentă a intenţiei în creaţie: în timp ce heterosexualitatea este promovată peste tot în Scriptură, nici măcar o dată o relaţie homosexuală nu este menţionată altfel decât în termeni negativi.

Distrugerea Sodomei: Geneza 19:4-9

„Dar nu se culcaseră ei [îngerii care îl vizitau pe Lot ca să judece răutatea Sodomei şi să hotărască dacă să o cruţe sau nu] încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. Au chemat pe Lot şi i-au zis: «Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei [literal: „ca să-i cunoaştem”].» Lot a ieşit afară la ei la uşă… şi a zis: «Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni» … Şi au zis: «Îţi vom face mai rău decât lor.»”

Interpretarea tradiţională

Bărbaţii din Sodoma încercau să întreţină relaţii homosexuale cu oaspeţii lui Lot. Prin urmare, Sodoma a fost distrusă pentru marea ei răutate, homosexualitatea jucând un rol major în distrugerea ei.

Argumentul pro-homosexualitate # 1

Sodoma a fost distrusă din cauza lipsei de ospitalitate a locuitorilor ei, nu din cauza homosexualităţii.

Profesorul John Boswell, în Christianity, Social Tolerance and Homosexuality [Creştinism, toleranţă socială şi homosexualitate], susţine această idee pe baza a două ipoteze: mai întâi, Lot încălca obiceiul din Sodoma, primind oaspeţi fără permisiunea bătrânilor cetăţii,[75] de aici şi cererea de a-i scoate pe bărbaţi afară „ca să-i cunoaştem”; în al doilea rând, expresia „a cunoaşte” nu are neapărat o conotaţie sexuală.

Cuvântul ebraic yada apare de 943 de ori în Vechiul Testament; are un înţeles sexual în aproximativ 10 dintre ele. Argumentul este deci că bărbaţii din Sodoma nu aveau intenţii sexuale faţă de vizitatorii lui Lot.

Răspuns

Argumentul nu are sens în lumina răspunsului lui Lot. Primul lui răspuns: „Nu faceţi o asemenea răutate”, cu greu s-ar potrivi unei simple cereri de a-i „cunoaşte” pe oaspeţii lui. Al doilea răspuns al lui clarifică lucrurile: el a răspuns la solicitarea lor, oferindu-le pe cele două fiice virgine ale lui – un alt gest fără sens, dacă bărbaţii vroiau doar să-i cunoască din punct de vedere social pe oaspeţii lui. Şi dacă acei bărbaţi aveau intenţii nevinovate, de ce a fost distrusă cetatea din cauza lipsei de ospitalitate? A cui impoliteţe a fost judecată, a lui Lot sau a cetăţenilor Sodomei?

Teoria mai mult ridică întrebări, decât oferă răspunsuri. În timp ce Boswell şi Bailey au dreptate arătând gravitatea lipsei de ospitalitate în vremurile biblice, lipsa de ospitalitate în sine nu poate constitui motivul pentru severitatea răspunsului pe care l-a dat Lot acelor bărbaţi sau pentru judecata care a urmat fără întârziere.

Argumentul pro-homosexualitate # 2

Sodoma a fost distrusă pentru tentativă de viol, nu pentru homosexualitate.

Acest argument este mai frecvent; el este propus de autoarea lesbiană Virginia Mollenkott şi de alţii, şi este mult mai plauzibil decât teoria „lipsei de ospitalitate”.

„Violenţa – relaţiile sexuale forţate – este adevăratul mesaj al relatării”, explică Mollenkott.[76] Astfel, homosexualitatea nu are nimic de-a face cu distrugerea Sodomei; dacă intenţia de viol ar fi fost de natură heterosexuală, judecata ar fi fost aceeaşi. Violenţa, nu homosexualitatea, a fost pedepsită când a căzut Sodoma.

Răspuns

Argumentul este parţial adevărat; cu siguranţă, bărbaţii din Sodoma doreau să înfăptuiască un viol. Dar pentru ca un asemenea fapt să-i includă pe „oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni”, homosexualitatea trebuie să fi fost o practică comună.

Mollenkott argumentează, în mod convingător, că situaţia era similară unui viol în închisoare sau genului de atacuri pe care armatele învingătoare le comit asupra duşmanilor învinşi,[77] însă argumentarea sa este demontată de dovezile pe care Profesorul Thomas Schmidt le citează din literatura străveche, care legau Sodoma de practicile homosexuale mai generale: „Testamentul Celor Doisprezece Patriarhi, datând din secolul al doilea î.Cr., îi califică pe sodomiţi ca trăind în «promiscuitate sexuală» (Testamentul lui Beniamin 9:1) şi afirmă că «Sodoma s-a depărtat de la calea firească» (Testamentul lui Neftali 3:4). Din aceeaşi perioadă, Jubileele afirmă că sodomiţii «se pângăreau pe sine şi făceau desfrânare în trupurile lor» (16:5, a se compara cu 20:5-6). Atât Filo, cât şi Josephus, menţionează relaţiile între persoane de acelaşi sex drept imaginea caracteristică a Sodomei.”[78]

Argumentul pro-homosexualitate # 3

Adevăratele păcate ale Sodomei, potrivit lui Ezechiel 16:49, erau că „era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare… şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.” Acestea nu au nimic de-a face cu homosexualitatea.

Răspuns

Din nou, argumentul este parţial adevărat. Când Sodoma a fost distrusă, homosexualitatea era doar o parte sau un simptom al răutăţii ei. Romani, capitolul 1 oferă o ilustraţie similară, descriind starea generală de decădere a omenirii, menţionând homosexualitatea ca pe un simptom al decăderii. Dar Ezechiel spune despre sodomiţi: „S-au semeţit şi au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea.” (16:50)

Natura sexuală a acestor „urâciuni” este sugerată în 2 Petru 2:6-7: „Dacă a osândit El [Dumnezeu] la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor care vor trăi în nelegiuire, şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi…”

Şi din nou în Iuda 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.”

Dr. Bruce Metzger de la Princeton Theological Seminary menţionează alte referinţe la imoralitatea sexuală a Sodomei în 3 Macabei 2:5: „… sodomiţii cei semeţi şi cuprinşi de vădită şi cu nespusă răutate…” şi din nou în Jubilee 16:6: „necurăţia sodomiţilor”.[79]

Interpretarea pro-homosexualitate despre distrugerea Sodomei are câteva elemente de adevăr: a existat o tentativă de viol homosexual, iar sodomiţii erau, cu siguranţă, vinovaţi şi de alte păcate în afară de homosexualitate. Ţinând însă cont de numărul bărbaţilor care doreau să participe la viol şi de multe alte referinţe, atât biblice cât şi extrabiblice, cu privire la păcatele sexuale ale Sodomei, probabil că homosexualitatea era practicată pe scară largă de sodomiţi. Este, de asemenea, probabil ca păcatul după care sunt numiţi să fi fost unul dintre numeroasele motive pentru care judecata a venit în final asupra lor.

Legea levitică (Levitic 18:22, 20:13)

„Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.”

„Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.”

Interpretarea tradiţională

Sub Legea levitică, homosexualitatea era una dintre numeroasele practici abominabile pedepsite cu moartea.

Argumentul pro-homosexualitate

Practicile menţionate în aceste capitole din Levitic au de a face cu idolatria, nu cu homosexualitatea.

Potrivit lui Boswell, cuvântul ebraic pentru „urâciune” are mai puţin de a face cu ceva intrinsec rău şi are mai mult de a face cu necurăţia ritualică.[80] Pamfletul Bisericii Comunităţii Metropolitane, Homosexuality: Not A Sin, Not A Sickness [Homosexualitatea: Nu este păcat, nu este boală], susţine acelaşi lucru: „Cuvântul ebraic pentru «urâciune» găsit în Levitic este asociat de obicei cu idolatria.”[81]

Autorul homosexual Roger Biery este de acord, asociind tipul de homosexualitate interzis în Levitic cu practicile idolatre. Autorii pro-homosexualitate se referă la ritualurile păgâne ale canaaniţilor, care includeau prostituţia homosexuală şi heterosexuală, ca fiind motivele pentru care Dumnezeu a interzis homosexualitatea în rândul poporului Său. Ei susţin că nu homosexualitatea în sine era problema, ci asocierea ei cu idolatria şi modul în care era practicată uneori ca parte a închinării la idoli. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu interzicea genul de homosexualitate pe care îl vedem astăzi; interzicea homosexualitatea care includea idolatria.

Răspunsul # 1

Interdicţiile împotriva homosexualitătii din Levitic 18 şi 20 apar alături de alte păcate sexuale – adulterul şi incestul, de exemplu – care sunt interzise atât în Noul, cât şi în Vechiul Testament, total separat de standardele levitice. Referinţele scripturale la aceste practici sexuale atât înainte, cât şi după Levitic, arată respingerea lor de către Dumnezeu, indiferent dacă erau sau nu asociate cu vreo ceremonie sau cu idolatria.

Răspunsul # 2

În ciuda afirmaţiei UFMCCtoevah, cuvântul pentru „urâciune”, este asociat de obicei cu idolatria, el apare de fapt în Pilde 6:16-19 în legătură cu păcate care nu au nicio legătură cu idolatria sau cu ceremoniile păgâne: „Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte [o urâciune, toevah]: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.”

Idolatria nu este menţionată în aceste versete; deci este clar că toevah nu se limitează la practicile idolatre.

Răspunsul # 3

Dacă practicile din Levitic 18 şi 20 sunt condamnate numai din cauza asocierii lor cu idolatria, atunci ar fi logic să deducem că dacă ar fi practicate separat de idolatrie, ar fi permise. Aceasta ar însemna că incestul, adulterul, zoofilia şi sacrificarea copiilor (toate fiind menţionate în aceste capitole) sunt condamnabile numai dacă sunt asociate cu idolatria; altfel sunt permise. Niciun cititor serios al pasajelor respective nu ar putea accepta o asemenea abordare.

Pavel despre „firesc” şi „nefiresc”: Romani 1:26-27

„De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei… căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească e femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” (Romani 1:24-27)

Interpretarea tradiţională

Pavel vede homosexualitatea ca pe un simptom al omenirii decăzute, descriind-o ca nefirească şi ruşinoasă.

Argumentul pro-homosexualitate # 1

Pavel nu se referă la adevăraţii homosexuali, ci la acei heterosexuali care, spune el, „au schimbat întrebuinţarea firească”. Adevăratul păcat aici este schimbarea a ceea ce este firesc pentru un individ.

Boswell adoptă acest argument când afirmă: „Cei pe care îi condamnă Pavel evident că nu sunt homosexuali: ceea ce respinge el sunt actele homosexuale practicate de unii care se pare că erau heterosexuali. Scopul lui Romani 1 este de fapt să-i stigmatizeze pe cei care şi-au renegat chemarea naturală, depărtându-se de calea pe care mergeau cândva.”[82]

Mollenkott subscrie, spunând: „Ceea ce pare să accentueze Pavel aici este faptul că cei care sunt heterosexuali de la natură, nu numai că L-au schimbat pe adevăratul Dumnezeu cu unul fals, dar şi-au schimbat şi capacitatea de a se raporta la sexul opus, dedându-se la comportamentul homosexual, care nu era firesc pentru ele.”[83]

Pe scurt, în Romani 1, Pavel îi descrie pe heterosexualii care au comis în mod deliberat acte homosexuale, încălcând astfel adevărata lor natură. Homosexualitatea, dacă este practicată de adevăraţii homosexuali, nu este un păcat.

Răspuns

Pavel nu vorbeşte atât de subiectiv în acest pasaj. În exprimarea lui nu există nimic care să sugereze că făcea măcar distincţie între un homosexual „adevărat” şi unul „fals”. El descrie doar comportamentul homosexual ca fiind nefiresc, indiferent de cine este practicat.

De fapt, exprimarea lui este neobişnuit de specifică. Când se referă la „bărbaţi” şi „femei” în aceste versete, alege cuvintele greceşti cu cea mai mare conotaţie biologică: arsenes şi theleias. Ambele cuvinte sunt rareori folosite în Noul Testament. Atunci când sunt, apar în versete care au ca scop să accentueze genul subiectului, precum copil de sex masculin (arsenes). În acest context, Pavel este foarte precis când spune că comportamentul homosexual comis de aceşti oameni era nefiresc pentru ei în calitate de bărbaţi şi femei (arsenes şi theleias). El nu ţine seama de aşa-zisa orientare sexuală. Cu alte cuvinte, el spune că homosexualitatea este biologic nefirească – nefirească nu doar pentru heterosexuali, ci nefirească pentru toată lumea.

În plus, faptul că acei bărbaţi „s-au aprins în poftele lor” unii pentru alţii, face foarte improbabil să fi fost heterosexuali care experimentau homosexualitatea. Comportamentul lor provenea dintr-o dorinţă interioară intensă. Să sugerezi, precum Boswell şi Mollenkott, că erau heterosexuali care se dedau la un comportament homosexual, necesită o adevărată gimnastică a raţiunii.

Pe lângă aceasta, dacă versetele 26-27 condamnă actele homosexuale practicate de oameni care nu aveau o înclinaţie firească către aşa ceva, dar nu şi cele practicate de oameni la care asemenea porniri apar în mod firesc, atunci nu ne-ar obliga consecvenţa să îngăduim practicile menţionate în versetele 29-30 – desfrânarea, viclenia, înşelăciunea etc. – atât timp cât cei care le practică au o înclinaţie firească către aşa ceva?

Argumentul pro-homosexualitate # 2

Aceste versete descriu oamenii dedaţi la idolatrie, nu creştini homosexuali care se închină Dumnezeului Cel adevărat.

Perry afirmă: „Se credea că practicile homosexuale citate în Romani 1:24-27 erau un rezultat al idolatriei şi sunt asociate cu alte fapte foarte grave, menţionate în Romani 1. Luate în acest context mai larg, ar trebui să fie evident că astfel de acte sunt semnificativ diferite de relaţiile homosexuale şi lesbiene iubitoare, pe care le vedeam în ziua de astăzi.”[84]

Răspuns

Cu siguranţă, idolatria joacă un rol important în capitolul 1 din Romani. Pavel îşi începe epistola descriind răzvrătirea omenirii şi hotărârea ei de a se închina mai degrabă făpturii decât Creatorului. Teoreticianul pro-homosexualitate adoptă acest concept pentru a demonstra că respingerea homosexualităţii de către Pavel nu i se aplică şi lui – el nu se închină la idoli, este creştin.

„Dar”, avertizează Schmidt, „Pavel nu sugerează că un om se închină la idoli şi apoi decide să se implice în relaţii cu persoane de acelaşi sex. El sugerează mai degrabă că răzvrătirea generală a creat mediul pentru o răzvrătire specifică. Un om nu are nevoie să se închine la un viţel de aur pentru a participa la negarea omenească generală a lui Dumnezeu sau pentru a exprima această negare prin comportamente specifice.”[85]

O privire de bun simţ asupra întregului capitol exclude această abordare. În acelaşi pasaj sunt menţionate şi alte păcate, în afară de homosexualitate: „Plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi…” (v. 29-30)

Se aplică interpretarea dată versetelor 26-27 şi versetelor 29-30? Integritatea intelectuală aşa ar cere. Dacă versetele 26-27 se aplică celor care comit acte homosexuale în relaţie cu idolatria, iar faptele homosexuale nu sunt păcătoase dacă nu se comit în legătură cu idolatria, atunci acelaşi raţionament trebuie să se aplice şi versetelor 29-30.

Astfel, trebuie să presupunem că desfrânarea, răutatea, pizma şi celelalte sunt condamnate de Pavel numai din cauză că erau săvârşite de oameni implicaţi în idolatrie; altfel sunt permise.

Ceea ce este evident ridicol. La fel ca homosexualitatea, aceste păcate nu provin numai din închinarea la idoli; ele sunt simptomatice pentru o stare de decădere. Dacă am spune că homosexualitatea este legitimă, atât timp cât nu este un rezultat al închinării la idoli, atunci ar trebui să spunem şi că celelalte păcate sunt la fel de legitime, atât timp cât nu sunt săvârşite ca urmare a idolatriei.

Pavel şi arsenokoite: 1 Corinteni 6:9-10; 1 Timotei 1:9-10

„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii [„cei care abuzează de ei înşişi cu bărbaţi”] … nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

„Căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi… pentru curvari, pentru sodomiţi [„cei care se pângăresc cu bărbaţi”]…”

Interpretarea tradiţională

„Cei care se pângăresc cu bărbaţi” vine de la cuvântul grecesc arsenokoite, care înseamnă «homosexual». Pavel spune că homosexualitatea este un viciu care îi exclude din Împărăţia lui Dumnezeu pe cei care îl au.

Argumentul pro-homosexualitate

Arsenokoite este un cuvânt inventat de Pavel. Cuvântul nu apare nicăieri în literatura greacă înainte să-l folosească el în aceste versete. În acea vreme existau alte cuvinte pentru „homosexual”. Dacă s-ar fi referit la homosexualitate, ar fi folosit unul dintre cuvintele deja existente. Cel mai probabil, se referea la prostituţia masculină, frecventă în epocă.

Boswell are dreptate când spune că acest cuvânt îi este specific lui Pavel, atunci când sugerează că Pavel nu se gândea la homosexualitate când l-a folosit.[86] Prostituţia este prima alegere a lui Boswell. Dacă nu ar fi vorba despre prostituţie, atunci Pavel ar condamna imoralitatea în general. Oricum, potrivit argumentului, termenul reprezintă un anumit tip de om imoral, dar nu un homosexual.

Răspuns

Pavel a inventat 179 de termeni în Noul Testament. Termenii nu schimbă semnificativ contextul versetelor în care apar doar pentru că sunt originali.

Nici nu este un lucru deosebit ca Pavel să-l fi inventat pe acesta, având în vedere că l-a derivat direct din traducerea în greacă a Vechiului Testament (Septuaginta):

meta arsenos ou koimethese koiten gyniakos (Levitic 18:22)

hos an koimethe meta arsenos koiten gynaikos (Levitic 20:13)

Cu alte cuvinte, când Pavel a adoptat termenul arsenokoite, l-a preluat direct din pasajele levitice – în traducerea grecească – care interziceau comportamentul homosexual. Înţelesul nici nu putea fi mai clar: deşi cuvântul este unic la Pavel, el se referă, în mod specific, la comportamentul homosexual.

În ceea ce priveşte afirmaţia că termenul se referă la prostituţia masculină, analiza cuvântului arată că nu există nicio implicaţie de acest fel. Arsene, cum am arătat mai sus, apare de câteva ori în Noul Testament, întotdeauna cu referire la „bărbat”. Koite apare numai de două ori în Noul Testament, însemnând „pat”, folosit cu conotaţie sexuală: „Să trăim frumos, ca în timpul zilei: nu în chefuri şi în beţii, nu în curvii [koite] şi în fapte de ruşine…” (Romani 13:13)

„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul [koite] să fie nespurcat, căci Dumnezeu îi va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” (Evrei 13:4)

Cele două cuvinte combinate, aşa cum le-a folosit Pavel, pun alături „bărbat” şi „pat” în sens sexual. Nu există nicio indicaţie legată de prostituţie în înţelesul vreunuia dintre cuvintele combinate pentru a alcătui arsenokoite.

Îmi amintesc clar şi cu nespus regret, de ziua în care m-am convins că era acceptabil pentru mine să fiu atât creştin, cât şi homosexual. Nu numai că am adoptat teologia pro-homosexualitate, am şi promovat-o, slujind în cadrul conducerii Bisericii Comunităţii Metropolitane şi prezentând argumentele citate în această serie de articole. Doisprezece ani au trecut până am realizat că făceam o greşeală, timp în care teologia pro-homosexualitate s-a bucurat de o publicitate şi o acceptare fără precedent, atât în confesiuni importante, cât şi printre credincioşi sinceri, dar înşelaţi datorită naivităţii lor.

Mulţi creştini nu ştiu că există un asemenea lucru ca teologia pro-homosexualitate, cu atât mai puţin o mişcare clădită în jurul ei. Chiar mulţi dintre cei care au auzit de ea nu au idee cum să răspundă la afirmaţiile sale. Este nevoie însă de un răspuns; teologia pro-homosexualitate, asemenea mişcării pentru drepturile homosexualilor pe care o reprezintă, creşte pe zi ce trece în scop şi influenţă. Cu dragostea pe care a arătat-o Cristos atunci când a plâns pentru Ierusalim şi cu mânia pe care a arătat-o când a curăţat Templul, Biserica trebuie să dea un răspuns.

Note

[73] Schmidt, Thomas. Straight & Narrow? (Downers Grove: InterVarsity Press, 1995), pag. 41.

[74] Jones, Stanton. The Loving Opposition, Christianity Today, 19 iulie 1993, Vol. 37, Nr. 8.

[75] A se vedea Boswell, John. Christianity, Social Tolerance and Homosexuality (Chicago: University of Chicago Press, 1980), pag. 93-94.

[76] Mollenkott şi Scanzoni. Is the Homosexual My Neighbor? (San Francisco: Harper Collins, 1978), pag. 57-58.

[77] Ibid.

[78] Schmidt, pag. 88-89.

[79] Metzger, Bruce. What Does the Bible Have to Say About Homosexuality? Presbyterians for Renewal, mai 1993, pag. 7.

[80] Boswell, pag. 100.

[81] Perry, Troy. Don’t Be Afraid Anymore (New York: St. Martin’s Press, 1990), pag. 341.

[82] Boswell, pag. 109.

[83] Ramey şi Mollenkott, pag. 65-66.

[84] Perry, pag. 342.

[85] Schmidt, pag. 78-79.

[86] Boswell, pag. 344-345.

[Joe Dallas, Responding to Pro-Gay Theology, Part III. Copyright © Joe Dallas. Tradus şi publicat cu permisiune. Articol revizuit şi extras din cartea autorului A Strong Delusion: Confronting the «Gay Christian» Movement.]

Print Friendly, PDF & Email

Comments are closed.