Alterarea vieţii sociale

Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

În ultimii cincizeci de ani, cinci studii au comparat numere substanţiale de homosexuali şi heterosexuali. Toate rezultatele obţinute sugerează o mai mare alterare a vieţii sociale la homosexuali. În Studiul Kinsey, deţinuţii din închisorile obişnuite (excluzându-i pe cei încarceraţi pentru delicte sexuale) au fost de 4 ori mai predispuşi să aibă o experienţă homosexuală extensivă decât grupul de control.^[1] Saghir şi Robins^[2] au comparat 146 de homosexuali cu 78 de heterosexuali şi au raportat mai puţină stabilitate (mai mulţi iubiţi, mai multe schimbări ale locului de muncă) şi mai multă delincvenţă la homosexuali.

Bell şi Weinberg^[3] au contrastat 979 de homosexuali cu 477 de heterosexuali şi au găsit mai multă instabilitate (psihiatrică, maritală) şi mai multă delincvenţă la homosexuali. Cameron şi Ross^[4] au chestionat 2251 de respondenţi găsiţi aleatoriu şi au raportat că heterosexualii au arătat mai multă coeziune socială (în ceea ce priveşte numărul şi tipul de relaţii intime), mai puţin comportament autodistructiv (fumat, consum de droguri, tentative de sinucidere) şi mai puţin pericol pentru alţii (prin obiceiul de a conduce maşina, ucidere deliberată).

Cea mai extinsă comparare a homosexualilor şi heterosexualilor pe o paletă largă de subiecte şi bazată pe un eşantion aleatoriu a implicat 4340 de adulţi din 5 zone metropolitane din SUA.^[5] Comparându-i pe cei de ambele sexe care au afirmat că erau bisexuali sau homosexuali cu cei de ambele sexe care au afirmat că erau exclusiv heterosexuali:

Homosexualitatea a fost legată de o sănătate mai redusă

• homosexualii au fost de aproximativ 2 ori mai predispuşi să raporteze că au avut o boală cu transmitere sexuală (BTS); şi de peste două ori mai predispuşi să fi avut cel puţin 2 BTS-uri;
• homosexualii au fost de aproximativ 5 ori mai predispuşi să fi încercat să infecteze deliberat pe cineva cu o BTS;
• homosexualii au fost cu aproximativ 33% mai predispuşi să raporteze o amendă rutieră sau un accident rutier în ultimii 5 ani;
• homosexualii au fost de aproximativ 3 ori mai predispuşi să fi încercat să se sinucidă, de 4 ori mai predispuşi să fi încercat să ucidă pe cineva şi de aproximativ 2 ori mai predispuşi să fi fost implicaţi într-o luptă fizică în ultimul an;
• homosexualii au fost de aproximativ 5 ori mai predispuşi să se fi implicat în sexul legat de tortură (sadomasochism, robie); şi
• homosexualii au fost de aproximativ 4 ori mai predispuşi să raporteze că au fost violaţi.

Homosexualitatea a fost asociată cu criminalitatea

• homosexualii au fost de aproximativ 2 ori mai predispuşi să fi fost arestaţi pentru un delict nesexual şi de aproximativ 8 ori mai predispuşi să fi fost arestaţi pentru un delict sexual;
• homosexualii au fost de aproximativ 2 ori mai predispuşi să fi fost condamnaţi pentru un delict sexual şi de aproximativ 2 ori mai predispuşi să fi fost închişi pentru un delict;
• homosexualii au fost de aproximativ 3 ori mai predispuşi să admită că au făcut un apel telefonic obscen; şi
• homosexualii au fost cu aproximativ 50% mai predispuşi să susţină că au furat recent dintr-un magazin, au înşelat la declaraţia pentru impozitarea venitului sau că nu au fost prinşi pentru un delict.

Homosexualitatea a avut ca rezultat legături umane mai slabe

• numai aproximativ jumătate dintre homosexuali se căsătoriseră şi, dacă erau căsătoriţi, erau mai puţin predispuşi să aibă copii;
• homosexualii ajungeau la o medie de mai puţin de 1 an de fidelitate sexuală în cea mai lungă relaţie homosexuală sau heterosexuală a lor (heterosexualii ajungeau la o medie de 5-10 ani de fidelitate); şi
• dacă erau căsătorite, persoanele homosexuale erau de aproximativ 3 ori mai predispuse să-şi înşele soţul sau soţia.

Rezultatele respective confirmă cel mai mare studiu comparativ pe cupluri heterosexuale şi homosexuale, care a raportat că lungimea medie a timpului petrecut împreună s-a ridicat la aproximativ 3 ani pentru cuplurile homosexuale şi lesbiene, faţă de 10 ani pentru heterosexualii căsătoriţi.[6] Mai mult, „înşelarea” era inevitabilă:

„Toate cuplurile homosexuale cu o relaţie care durează de peste 5 ani au inclus o anumită cantitate de activitate sexuală în afara cuplului.”^[7]

Importanţa coeziunii sociale

Deşi mişcarea inversă socializării explică o cantitate semnificativă de patologii manifestate de homosexuali, lipsa lor comparativă de coeziune socială este, de asemenea, importantă. Un studiu naţional pe 5182 de adulţi^[8] a analizat genul, vârsta şi tipul de persoane desemnate ca fiind intim legate de respondent. Comparativ cu heterosexualii, homosexualii au arătat mai puţină „conectare relaţională” cu cei de sex opus sau din generaţii diferite. 70% dintre intimii raportaţi de homosexuali erau de acelaşi sex, comparativ cu 47% la heterosexuali. Şi în timp ce 35% dintre intimii heterosexualilor erau cu peste 20 de ani mai în vârstă sau mai tineri decât respondentul, intimii homosexualilor cu peste 20 de ani mai în vârstă sau mai tineri decât respondentul erau de 2 ori mai puţini.

Homosexualii îşi concentrau mai mult afecţiunea şi interesul asupra celor de vârsta şi sexul lor; ei tindeau să fie, asemenea adolescenţilor, orientaţi spre tovarăşii de aceeaşi vârstă. Cel puţin 38% dintre intimii heterosexualilor erau rude de sânge intergeneraţionale (de exemplu, părinţi, bunici, copii, nepoţi de bunici etc.). Numai 17% dintre intimii homosexualilor se încadrau în aceleaşi categorii. În contrast, 47% dintre intimii homosexualilor erau prieteni şi vecini care nu le erau rude, comparativ cu numai 27% dintre intimii heterosexualilor.

Oamenii trebuie să înveţe să aibă grijă şi să le pese de cei diferiţi de ei înşişi. Homosexualii nu reuşesc să arate genul de conectare între sexe, generaţii şi clase sociale care conduce la armonia socială. Dacă suntem prea concentraţi asupra „celor ca noi”, ajutăm la divizarea societăţii în grupuri competitive, în loc să contribuim la interconectarea intereselor.

Acceptarea societăţii face o diferenţă?

Expunerea la fecale: În anii 1940, Kinsey^[9] a raportat că aproximativ două treimi dintre homosexuali se implicaseră în contactul anal/penil, iar 59% dintre homosexuali şi 18% dintre lesbiene participaseră la activitatea orală/anală (în care limba este introdusă în anus). San Francisco a dezincriminat, iar apoi a acceptat homosexualitatea. Când Institutul Kinsey a făcut un studiu^[10] acolo în 1970, 96% dintre homosexuali au recunoscut contactul anal/penil, iar 89% dintre homosexuali şi 25% dintre lesbiene, activitatea oral/anală. Ridicarea restricţiilor pentru activitatea homosexuală pare să fi mărit expunerea la pericolul biologic la cei cu dorinţe homosexuale.

Promiscuitatea: În anii 1940, 7% dintre homosexuali şi 63% dintre lesbiene au spus că nu avuseseră niciodată o „relaţie sexuală de o noapte”, în timp ce 42% dintre homosexuali şi 7% dintre lesbiene au spus că „peste jumătate dintre partenerii/partenerele lor fuseseră «relaţii sexuale de o noapte»”. În 1970 numai 1% dintre homosexuali şi 38% dintre lesbiene au spus că nu avuseseră niciodată „o relaţie sexuală de o noapte”, iar 70% dintre homosexuali şi 29% dintre lesbiene au raportat că făcuseră sex numai o dată cu mai mult de jumătate dintre partenerii/partenerele lor!

Acceptarea nu face viaţa homosexualilor neapărat mai bună: 35% dintre homosexuali (versus 11% dintre bărbaţii heterosexuali) şi 37% dintre lesbiene (versus 24% dintre femeile heterosexuale) luaseră serios în considerare sinuciderea sau încercaseră să se sinucidă. Dintre homosexualii care încercaseră să se sinucidă, cel mai frecvent motiv – care a reprezentat 47% dintre toate încercările – a fost neînţelegerile cu un iubit.^[10] Mai mult, deşi homosexualii „eliberaţi” au raportat mai mulţi parteneri sexuali în timpul vieţii decât homosexualii intervievaţi în anii 1940 (o mediană de 250+ comparativ cu o mediană de 20), de două ori mai mulţi homosexuali decât heterosexuali (15,6% comparativ cu 8,4%) au raportat că „adesea” s-au simţit „foarte singuri” în ultima lună.

Tiparul „eliberării şi acceptării” care duce la excese mai mari s-a repetat în rezultatele unui studiu din 1991 făcut de Departamentul Sănătăţii Publice din San Francisco, despre riscul sexual asumat de bărbaţii tineri homosexuali. După cum a raportat Times,^[11] fiecare generaţie succesivă „se comportă mai periculos decât cea dinainte”.

Cultura noastră nu a acceptat încă total homosexualitatea. Dovezile limitate disponibile sugerează că, acolo unde acceptarea socială şi legală a fost implementată, problemele asociate cu homosexualitatea de fapt au crescut, în loc să se disipeze. Înlăturarea restricţiilor sexuale nu îl „eliberează” pe homosexual ca să trăiască viaţa din plin, ci mai curând măreşte şansele nefericirii şi izolării personale.

Efemeritatea

Stilul de viaţă homosexual este surprinzător de efemer. Homosexualii sunt foarte conştienţi că, deşi dorinţele lor sexuale vor continua, puţini vor fi interesaţi sexual de ei după ce vor fi împlinit treizeci de ani. Sănătatea bună este frecvent întreruptă de lungi perioade de alcoolism şi de boli cu transmitere sexuală – iar deoarece durata lor de viaţă este atât de scurtă (vârsta mediană de deces la homosexuali şi lesbiene este probabil cu 15-20 de ani mai scurtă decât la heterosexualii căsătoriţi), tovarăşii lor mor frecvent. Spre deosebire de satisfacţiile şi ataşamentele relativ permanente ale căsătoriei tradiţionale şi ale calităţii de părinte, cele asociate cu homosexualitatea sunt trecătoare.

Nu este deloc surprinzător că jumătate dintre homosexuali şi-au exprimat regretul cu privire la homosexualitatea lor^[10] sau că de 4 ori mai mulţi i-ar avertiza pe adolescenţii care tocmai îşi încep activitatea homosexuală mai degrabă să se oprească, decât să continue.^[9]

„Viaţa homosexuală” este scurtă, singuratică şi plină de infidelitate, insecuritate, boală şi pericol. Deşi sunt ţinuţi de fapt captivi de adicţia sexuală, nu de ziduri şi zăbrele, homosexualii prezintă multe din trăsăturile psihologice ale celor închişi în lagărele morţii. Patologiile homosexualilor se potrivesc perspectivei social-psihiatrice: fericirea şi bunăstarea sunt dobândite prin productivitate socială şi sexuală, nu prin „libertate sexuală”.

Note

^[1] Gebhard P. H. ş.a. (1965) Sex Offenders. New York: Harper and Row.

^[2] Saghir M. T. & Robins E. (1973) Male and female homosexuality. Baltimore: Williams and Wilkins.

^[3] Bell A. P. & Weinberg M. S. (1978) Homosexualities. New York: Simon and Schuster.

^[4] Cameron P. & Ross K. P. (1981) Social psychological aspects of the Judeo-Christian stance toward homosexuality. Journal of Psychology and Theology 9:40-57.

^[5] Cameron P. ş.a. (1989) Effect of homosexuality on public health and social order. Psychological Reports 64:1167-77. Cameron P. ş.a. (1985) Sexual orientation and sexually transmitted disease. Nebraska Medical Journal 70:292-99. Cameron P. ş.a. (1988) Homosexuals in the armed forces. Psychological Reports 62:211-19.

^[6] Blumstein P. & Schwartz P. (1983) American couples. New York: Morrow.

^[7] McWhirter A. P. & Mattison A. M. (1984) The male couple. New Jersey: Prentice Hall.

^[8] Cameron P. ş.a. (1989) Effect of homosexuality on public health and social order. Psychological Reports 64:1167-77. Cameron P. ş.a. (1985) Sexual orientation and sexually transmitted disease. Nebraska Medical Journal 70:292-99. Cameron P. ş.a. (1988) Homosexuals in the armed forces. Psychological Reports 62:211-19.

^[9] Gebhard P. H. & Johnson A. B. (1979) The Kinsey Data. New York: Saunders.

^[10] Bell A. P. & Weinberg M. S. (1978) Homosexualities. New York: Simon and Schuster.

^[11] Omaha World-Herald, 8/4/93, p. 24.

[Extras din The Psychology of Homosexuality. Copyright © 2009 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]